roata vietii

Strălucirea

Divina strălucire a iubirii
pluteşte-n adâncul puţului
dintr-un izvor cristalin
ce pătrunde-n fiinţa Pământului.

Izvorul se înalţă spre rodire
ducând cu el roata timpului
răsucind spiralele puterii vieţii
în roade ce curg din cornul fericirii.
Praful strălucitor al iubirii
izvorăşte din adâncul Luminii
aşezându-se pe roua dimineţii
inundând clocotul vieţii
şi al Infinitului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

Ploi mărunte spală vremea (care trece, care vine)
de virtuţi închipuite, fără noimă, fără rime.
Toate învârt roata vieţii, când spre alţii, când spre tine,
ochii arşi 'şi-nchid clipirea, de prea multă usturime.

Dinţii lumii nu mai muşcă, strepeziţi de răutate
nesătulă, dar sleită-n neputinţa de-a ucide
cu minciună, izvorâtă de micimi, şi laşitate
ce sfârşeşte cu un rictus "dulce"... ca de aguride.

Limba, opărită tragic de cafeaua cea amară,
până mai ieri ascuţită de-un fierar lipsit de suflet,
se alină cu veninul curs din vorbele de-ocară
scăpărate pe la colţuri de gura-i, strâmbată-n rânjet.

Ploi mărunte... dinţii lumii... roata vieţii care trece...
Totul este... cum se spune?!... E... rahat cu apă rece...

sonet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La timp

noapte lasă-mă
să fiu
în miezul tău
te rog
am uitat ziua
şi ceasul

eu mă învârt
după...
o roată nebună
de timp

voi strica roata timpului
ca să mă opresc
sau să vă opresc...
la timp.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata timpului

Numai
ceasul e de vină!
De când a coborât din perete
şi a ieşit din cerc
însăilându-se
pe ecranul telefonului mobil,
toate firele vieţii
s-au încurcat
în limbile-i înveninate
de Timp.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul roţii

Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină,
S-a povârnit uimirea peste-o-ntreagă gloată
Dintr-o scăfârlie intuitivă respirând lumină
Din cele mai expuse prototipuri de roată:

Scrutând întâia oară soarele ori luna plină
Sau poate orizontul pe-ntinderea lui toată,
Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină,
S-a povârnit uimirea peste-o-ntreagă gloată.

Pe munţi, pe ape, prin aer, pe orice dolină
Cea mai mare realizare născocită vreodată,
Ce-n învârtirea ei necontenită ne domină,
A inventat-o cineva sau ne-a fost d(on)ată
Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină?

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret de poet

Luptăm mereu, dar prin ursită,
A vieţii roată se-nvârteşte
Firesc, oricine îşi doreşte
Să aibă-o viaţă împlinită.

Aşa gândea, dus în ispită,
Poetul nostru, ce fireşte,
Văzu cum vârsta îi tot creşte,
Iar viaţa sa e irosită:

-Mă iartă Doamne,-n clipe grele,
Sunt întristat ca un proscris
Ce-ar vrea s-ajungă printre stele
Într-un frumos şi veşnic vis...
Eu mor, iar cartea vieţii mele,
Rămâne doar în... manuscris.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Am văzut
rana neagră
prin care cerul
varsă întunericul
peste trupul tău...
peste trupul meu...
verde
mai tare
ca rădăcina vieţii
pe roata ruginită
a umanităţii.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe roata olarului

este primăvară- spectacol absolut
toate naturile prind o nouă viaţă
seminţele iubirii încolţesc în lut
şi dimineţile se rumenesc la faţă.

răsună cântecul pe roată olarului
lutul capătă un chip de fericire
izvorul zâmbeşte la buza ulciorului
sorb apă sfinţită cu gând de primenire.

ard în flăcări să iau chip de pocal
şi sufletul se înveşmântă-n haina nouă
pământul îmi oferă tainul epocal
lutul dragostei scăldat în rouă.

pe roata olarului e-un poem amical
nu se destramă când fulgeră sau plouă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Eram copil,
mă trezea devreme
tata, rugându-mă
să-l ajut
să semene zări.

Noaptea
culegeam împreună
stele,
după ce scoteam beţele
din roata Lunii...

Acum,
prin geruiala ferestrei,
abia de mai observă
zările,

cerul îi pare
o stranie mirişte,
roata Lunii

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Petrescu Mariea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic poem pe două cercuri

azi vom vorbi despre biciclete.
întotdeauna o bicicletă mi s-a părut
o poveste de dragoste.

roata din faţă - ea,
frumoasă cu mers şerpesc,
cerc încrezut şi cochet.
a doua roata - el,
cauciuc golan fluierând
după ea.

tu,
da, tu,
vrei să fim de azi două cercuri
care umblă?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!