Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Regret de poet

Luptăm mereu, dar prin ursită,
A vieții roată se-nvârtește
Firesc, oricine își dorește
Să aibă-o viață împlinită.

Așa gândea, dus în ispită,
Poetul nostru, ce firește,
Văzu cum vârsta îi tot crește,
Iar viața sa e irosită:

-Mă iartă Doamne,-n clipe grele,
Sunt întristat ca un proscris
Ce-ar vrea s-ajungă printre stele
Într-un frumos și veșnic vis...
Eu mor, iar cartea vieții mele,
Rămâne doar în... manuscris.

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dezamăgire

Oricine merge la Paris,
Mirându-se de toate cele,
Și n-are bani să dea pe ele,
Tânjește după Paradis
Iar tot românu' are-un vis:
Sătul de cazne-atât de grele,
S-ajungă-odată printre stele
În Rai, n-admite compromis
Dar viața-i o continuă luptă,
Și greu, prea greu îți este traiul
Privești spre cer cu fața suptă
Și-ți spui cu voce tare baiul:
Din El, bătaia de e ruptă,
Vă-nchipuiți, cam cum e Raiul!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâi

E iarăși noapte și iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aș vrea.
Te las și iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce ești astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.

Te voi chema de-apururi in șapte veșnicii,
Te las, mi-e dor și iar te chem să vii.
E tristă fără tine viața chiar și în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost și ești al vieții mele vis!

Ce n-am știut și încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ți se ia ce ai deja, și-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Și mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!

Ies uneori afară privind cruciș la Luna,
Doar ea e vinovată că viața mea nu-i bună.
vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Și să îmi dea în schimb un vis, singurul vis... "nebunul".

Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbește sorții tale, alintă-mă duios,
Și nu uita că mai presus de toate și de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi.

Rămâi mereu ce ești acum... iubirea mea,
de vrei!

poezie de
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt eroul vieții mele

De-a-lungul vieții mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat și-am reușit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieții mele.
Așadar,
Când în viață dai de greu
și ce-înduri te obosește,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEȘTE!

poezie de (martie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Prioteasa

Tu ești zăbava vieții mele

Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!

Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!

Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!

Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!

În clipele cele mai grele
să te urăsc, să plâng îmi vine,
că ești zăbava vieții mele
și te-aș pârî... dar n-am la cine!

Că-mi ești atât de singulară
încât îți compun poezele,
ispită dulce și amară,
tu ești zăbava vieții mele!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Oglinda vieții

Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună și fac roată.
Se-nvârte roata-n miticul decor,
mai necuprins decât cuprinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.

Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc –
tot ce-am trăit - cu bune și cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrățișate-n grabă se adună.

Încerc să le separ în mintea mea,
să înțeleg cum am trecut prin viață,
dar timpul să aștepte nu mai vrea,
în visul meu rămâne doar o ceață.
Dar cugetul, gonind afară hăul,
aprinde-n suflet candelă aleasă
să pot vedea că binele și răul
în inimă împart aceeași casă.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Oglinda vieții

Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună și fac roată.
Se-nvârte roata-n falnicul decor,
mai necuprins decât se-ntinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.

Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc –
tot ce-am trăit - cu bune și cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrățișate-n grabă se adună.

Încerc să le separ în mintea mea,
să înțeleg cum am trecut prin viață,
dar timpul să aștepte nu mai vrea,
din visul meu rămâne doar o ceață.
Dar cugetul, gonind afară hăul,
aprinde-n suflet candelă aleasă
să pot vedea că binele și răul
în inimă împart aceeași casă.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cimitirul amintirii

Tu dulce cimitir al amintirii mele
Păstrezi sub mii de cruci doar zile grele.
Pe cele bune le ia cerul la apus,
Așa că noaptea mă întreb: de ce s-au dus?

Și unde oare le ascunde?
De ce tristețea vrea să mă inunde?
De ce nu s-au culcat și ele-n cimitir?
Și nu-mi dau voie măcar să le-admir?

vrea să-mi amintesc și eu de fericire
Din suflet să-mi alung a mea răcire,
văd cum printre zile grele stau și bune
Cum vântu-ncearcă iar să ne adune.

Tăcere. Îmi strigă cimitirul cu glas tare:
Tu, om tâmpit, nu înțelegi chiar oare?
Că zile bune ai în suflet și în gând,
Dar nu în cimitirul vieții căutând?!

poezie de din Supradoză de gânduri (19 februarie 2014)
Adăugat de Ecaterina GrecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet

Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul ei încântător de viață,
Scăldat în pacea liniștii de dimineață,
Și în parfumul florilor, miracol divin,
Sub bolta cerului senin.

Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul stelelor aprinse în sclipiri de noapte,
Altoi scăldat în vrăjile iubirii, sfinte șoapte,
Raze poetice pe tâmple verzi sau coapte,
Așa cum neîncetat mi-am dorit.

Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Și bucuria fericirii împlinită în vis real, frumos,
În rânduri altruiste împarte versul poetic,
Printre oameni cu caracter mărinimos,
fie viața imn armonios.

Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu toată simfonia viselor de zi și noapte,
Buzele florilor să mă sărute sub nobile fapte,
Destinul meu liniștit, în marea de oameni,
Fie înțelepciunea dorită în realizări înalte.

Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet,
În fiecare zi și în fiecare clipă a vieții mele,
nu îmbătrânesc nicio clipită,
În hamacul nepăsării cu vise amorțite și grele.
Primăvară ești tinerețe, iubire și speranță,
Bucuria în floare, pe orice cărare,
Ești o Julietă fericită în raze de soare,
Ești muză poetică, fermecătoare.

poezie de (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Sunt frunză. E firesc să cad pe pământul de sub arborele veșnic al vieții. E firesc să urc iar în ramuri, dizolvat în sevele trunchiului. Așa arată nemurirea mea.

aforism de din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Casa de pe lac

Te-aștept, convins că vei veni
La casa de pe lac,
Căci doar aici tu poți să fii
Și toate-ți sunt pe plac.

E micul nostru paradis,
Aici, în astă lume,
Un loc ce poate fi descris,
Fără să-i pui un nume.

Doar vid în care timpul tace,
Iar viața-n sine e o clipă,
Un infinit cuprins de pace,
O bucurie zămislită.

E vraja casei de pe lac,
Visul ce dăinuie-n eter,
Nimic din tot ce-ți este drag,
Nu poate fi la fel ca el.

Dar cum totul e schimbare,
Roata vieții se-nvârtește,
Nu există amânare,
Nici măcar nu se oprește.

Anii vin și pleacă-n grabă,
Parcă-s trași spre infinit,
Ne rămâne doar o poză
Cu imaginea sfârșit.

Nici căsuța de pe lac
Nu mai e ce-a fost odată,
Scârțâie lemnul de fag,
Iar scara-i neluminată.

Chiar de-ar fi să se dărâme,
devină doar un vis,
În sufletul meu rămâne
Micul nostru paradis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Naufragiați pe uscat

Ca pe-un vapor, din lumi visate,
E trupul nostru, biet matroz
Ce-i dornic după-o viață roz,
Plutind în marea de păcate
Cel ce cârmaci vrease-arate,
La fărdelegi, mult virtuoz,
Creind hățișuri de rogoz,
Își construiește mari palate
Dar marea vieții, dă de știre,
Că-n traiul nostru cel lumesc
Acei ce sunt "în stăpânire",
Cât și-alții ce păcătuiesc,
Ajuns-au la îmbogățire,
Prin "naufragiu sufletesc".

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu sunt nimic

Nu sunt nimic...
Dar dac-aș fi ceva
N-aș fi vreun genial neînțeles
Vreun guru adulat, semeț, ales
De-ar fi s-aleg, aleg să fiu comun,
Obișnuit, servit carne de tun!

Nu sunt nimic...
Dar dac-aș fi ceva
N-aș fi poetul publicat în viață
Cel mult postum s-ar arăta pe față
Ce-am scris și-a fost ascuns, în manuscris...
Rămâne să decideți, sunt proscris?

Nu sunt nimic...
Dar dac-aș fi ceva
vrea să fiu o frunză-ntr-un copac
cresc, să-mbătrânesc și să împac
Fireasca lege: moarte după viață,
mă-ntâlnesc cu Cerul, față-n față!

Iar dacă n-oi avea vreun loc în vreo prefață
mă fixați atent într-o postfață...

poezie de din Facebook, 18 septembrie 2020 (18 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, aprinde grămada de vreascuri moarte a vieții mele, dă ca să mă aprind și să ard pentru Tine. Mistuie-mi viața, Doamne, căci este a Ta. Nu tind spre o viață lungă, ci spre una împlinită, asemenea Ție, Doamne Isuse.

citat din
Adăugat de emmaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Elogiul vieții - III

Implorând căderea; totul se destramă!
Viața mea arde-n lacrima ta, Mamă!
Păsări de pradă peste-mi iar plutesc;
Mi-e dor de simplitate, de mine, de firesc!

Singur printre trufii vrăjmașe, sper încă!
Tulburătoare clipe mă ridică peste stâncă!
Iluzii ale morilor de vânt cresc și descresc mereu
Unde Ești Tu, Doamne?... și unde mai sunt eu?!

Nu ne mai putea vedea morții de acum!
Singurătățile se topesc pe ipotetic drum!
De taină e orișice așteptare în care
Viața mea ești fără, fără de răbdare?!

Trofeele cuvintelor stau ascunse-n poeme!
De-atâta rugă nespusă sufletul-mi se teme!
Lumina se topește în doru-i sacru de firesc
O, Doamne, Viața prea mult mi-o iubesc!

Știu, fericirea e o floare vie, înșelătoare...
Luminând inima între vis și așteptare...
O, Viața mea te iubesc fără de încetare,
Nesfârșire deie-mi Domnu-n brațele tale!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Mama

Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coșul cu amintiri

Azi stau în pat cu ochii către stele
Vreau să mai scriu în cartea vieții mele...
fie o mică deziluzie în iubire,
Dar asta e, știu se cheamă, trăire.

vrea să duc o viață mai rafinată,
Cum, nu știu, dar s-ar putea să am zilele numărate.
Vreau să trăiesc frumos această viață
fiu bună, veselă în fiecare dimineață.

Mi-aș umple coșul cu amintiri frumoase,
văd, s-ajut, să fiu mărinimoasă,
Apoi mi-aș prinde-n gene lumina nestemată
Și mi-aș așeza în plete o cunună fermecată.

Numai că povestea va avea un sfârșit...
Și-aș vrea ca-n coș să mai am de scotocit.
Realitatea e că-mi duc din nou ochii către stele
fac din urmă turul vieții mele...

poezie de (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ajuta - ne Doamne

Mai spală Doamne drumurile vieții
nu mai rătăcim așa de greu
Și lasă - ne doar anii tinereții
fim frumoși și inimoși mereu!

Mai lasă - ne iubirea pentru-o viață
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe față
Ca să ne fie chipul luminos.

Întoarce-ți fiii iarăși către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
fie adunați din nou la masă
fie cu ai lor pan la sfârșit....

Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai șterge - ne și lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
nu mai rătăcim printre ninsori.

Gimbte Germania

poezie de (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Doar tu ești muza vieții mele,
Doar tu ești al meu vis frumos;
Lucești ca Luna printre stele,
Ca Soarele cel luminos.

catren de din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cerșetor și scriitor sponsorizat

Cerșim mereu, și azi, și mâine,
Dar într-un mod cumva aparte:
El să își cumpere o pâine,
Iar eu să tipăresc o carte.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trupul tău îl învelesc cu stele

Trupul tău îl învelesc cu stele
Și-l fac să fie veșnic ca și ele,
vrea să te-nvelesc cu trupul meu,
Dar eu nu voi rămâne așa mereu.

Eu voi pierii când timpul meu va trece
Și trupu'-mi va rămâne tot mai rece,
Poate mă voi transforma într-o stea
pot să te-nvelesc iubirea mea.

Cu dragostea aș vrea să te-nvelesc,
Căci tu ești tot ce am, tot ce iubesc,
Cu dragostea să te port în vecie,
Și moartea tot viață să ne fie.

poezie de (21 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook