Strălucirea

Divina strălucire a iubirii
pluteşte-n adâncul puţului
dintr-un izvor cristalin
ce pătrunde-n fiinţa Pământului.

Izvorul se înalţă spre rodire
ducând cu el roata timpului
răsucind spiralele puterii vieţii
în roade ce curg din cornul fericirii.
Praful strălucitor al iubirii
izvorăşte din adâncul Luminii
aşezându-se pe roua dimineţii
inundând clocotul vieţii
şi al Infinitului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă

Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopţii,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumeţiilor celeste,
portretul vieţii este veşnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrednicie

Peste Soare este vrednicia mea,
Este viaţa mea.
Răsăritul este lucrarea
Destinului meu
Păstrat peste roua dimineţii.
Credinţa sufletului
Este jurămîntul iubirii
Strecurat în pîntece seculare.
Crestele puterii sunt razele Soarelui
Supuse pornirii iubirii,
Pregătită pentru sublima Lumină,
Vrednicnică de petalele neîmplinite
Dansînd pe streaşina dorinţei.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetele Pământului

Când Pământul începe a cânta,
ies flăcări, aruncând jucăuşe plete
ce se transformă-n cenuşă
şi dansează şi dansează
până la eliberarea trolilor
când se descarcă Pământul
făcându-şi muzica cunoscută.
Ca omenirea să o asculte,
muzica răsună şi zboară,
însoţită de flacăra vie
din adâncurile albastre ale pământului.
Fierb apele ce aruncă nor cenuşiu
care pătrunde în oasele
celor ce nu cunosc muzica Pământului
şi nu ascultă glasul divin
ce izvorăşte din inima Soarelui,
aşezându-se la picioarele omenirii
doar, doar, vor înţelege muzica planetei
şi glasul divin izvorât din adîncurile vieţii.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare, Nisip

Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieţii!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin şnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieţii,
toate legate de-un fir invizibil
ce pluteşte-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă şi Soare, de viaţă.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii aşteaptă răsăritul
cu speranţa vie a destinului!
curg apele, nisipurile şi Soarele
peste noaptea tristă în infinit
şi peste viaţa omului
Constructorul, Universurilor a modelat Terra
după dorinţa sa
Respect şi preţuire Constructorului-Arhitect

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia

Radiografia sufletului
Se citeşte în harta ochilor,
În mersul trupului
Şi în zborul gândurilor.

Radiografia speranţelor
Se citeşte în stelele Universului,
Că şi în puterea iubirii
Şi a dorinţelor divine.

Radiografia trupurilor
Este doar un biet clişeu voalat
De timpul ce trece peste el
În adâncul necunoscutului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia trupurilor

Este doar un biet clişeu voalat
De timpul ce trece peste el
În adâncul necunoscutului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografia sincerităţii

Este în candoarea Luminii
Pe care o revarsă cei buni
Şi pe care o poartă mereu cu ei.

Radiografia iubirii
Se găseşte în emanarea energiilor
Din corpul uman
Ce se revarsă prin sorpul astral.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii timpului îţi privesc mâna

înspre tabloul din adâncul metaforei
cărăuşul timp
scrie povestea flămândă din ramuri de dor
pe colina iubirii
curge clepsidra – ne pândeşte cărăuşul cristalelor

în verde crud de curcubeu
dintr-un inventar al vieţii sădeşti o sărbătoare
în înserarea ceasului din turn
urc mereu scările mărunte
spre ora sosită cât mai târziu
în micul univers – e soare

în ochii timpului un colier de iris
o secundă celestă în copacul iubirii
în ceasul memoriei
tu şi alb într-o singură nuanţă
eu o creangă
tu un tot

o ramură plină cu rod
poemul fiecărei zile prin cuvinte viitoare
am prins rădăcini lângă tine
spre altă zi plecată spre înserare
în paşi secunde
minute în doi
ore celeste
de mână amândoi

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul

Sunt o picătură din miezul pământului
şi un strop de apă din roua dimineţii,
curg anii precum secundele
şi viaţa nu are niciun sens.....
totul este nimic şi nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
şi fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esenţa vieţii,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinţi de iubire,
pământul se zdrobeşte de durere
şi de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputinţa iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un căţel ce stă-n mijlocul străzii,
aşteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu ştie că-i făcut din apă şi pământ
şi nu cunoşte mila...
Sufletul Universului aleargă-n
inima radiată a necunoscutului
vărsând Lumina peste Terra,
crezând că oamenii vor înţelege.....
că ştiu totul şi nimic,
ei sunt totul şi nimic în Univers,
sunt cuprinsă de tristeţe
când privesc suferinţa planetei
şi neînţelesul om
ce aleargă de colo-colo
şi nu produce nici cât o frunză
pentru eterna viaţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături

Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
şi arunncate-n vâltoarea vieţii,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
şi de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare şi lacrimă divină
ce curge-n pajişte verde a vieţii
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
şi noi cei ce purtăm de toate
din bogăţiile cerului
şi ale Pământului.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul frunzelor

În drumul meu spre infinit,
admir dansul frunzelor
şi jocul lor neliniştit
care mă înconjoară colorându-mă-n
galben auriu, verde sau chiar negru.
da, jocul şi dansul frunzelor
ce zburdă-n adierea vântului
formând colacii împletiţi ai gândului
şi unduirea corpului în spirală
care se înalţă spre cerul violaceu
unind dansul frunzelor cu necunoscutul.
jucăuşe frunze vestesc iubirea,
moartea răsucindu-se-n roţi
da, roţile timpului, prezent, trecut şi viitor
învelite-n pulberea iubirii nestinsă,
armonizâd puterea frunzelor zglobii
dansând
dansul nemuririi şi al morţii.
frunzele se aleargă-n zborul ordonat al fericirii,
formând punţi muzicale şi poduri cristaline
ce se unesc prin culoare, Lumină şi fericire
creând vieţi învârtite în spirala timpului
precum vântul răsuceşte timpul şi viaţa.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul

Sunt pe malul marii
aştept răsăritul tău Soare
din adâncul cerului şi al mării
apoi apari strălucind ca un zeu ce eşti,
deasupra apei
eşti vis, eşti Dumnezeu eşti Soare
eşti vis, eşti Lumină,
eşti totul pe Pământ
te cânt, iubite Soare, şi îţi sărut razele
cu care cuprinzi marea
mă las mângâiat de raza ta divină
de picătura de rouă ce se scurge
din sufletul tău divin
te prind în braţe plutind
pe Marea Neagră din care ies pomii
care înfloresc la ivirea ta
desenează, te rog, surâsul vieţii tala
aicea pe Pământ
o dată cu apariţia ta înfloreşte viaţa
ce zboară pe valurile armoniei,
armonizând viitorul
mă contopesc cu tine,
te aduc în braţele mele mici şi firave
te iubesc Soare, te admir
şi îţi mulţumesc
divinul din tine prinţ al veşniciei
încălzeşte eternul
plutesc pe-o aripă de pescăruşi în zbor
merg pe ape agăţată de razele tale
nepreţuit eşti datatorule de viaţă
te iubesc Soare
şi te dezmierda cu puterea mea
eu sunt aici pentru că vreau
să te primesc în braţele mele
izvorâte din adâncul Mării Neagre
aşteptând vaporul vieţii
să mă înalţe la tine şi la Liana,
apoi tu zână a vieţii mele
tu fiu rupt din inele divine
dăinui Universul nostru terestru,
te iubesc Soare, îţi simt pulsul eternităţii
precum aud cântul marii
care te primeşte
în fiecare dimineaţă cu imnul iubirii
ce iese din adâncul albastru
eşti vis, eşti realitate, eşti totul
cuvântul tău ce dezveleşte marea
purtat în sufletul meu
şi al vietuiţoarelor marii
intensitatea flacarii vieţii apare
mă înfioară şi îmi dă curaj
că nu sunt singură ci cu tine,
cu ai mei ce mă strâng în braţe
Lumină din Lumină te iubesc.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se nasc în zori

Cântă aerul arzând jeratecul
Flacăra se-nalţă înroşită
Fierbe adâncul pământului
Cutremur într -o zi însorită

Zbuciumă cerul cu nori
Colbul din praful de stele
Adună parfumul din flori
Protector al iubirii selene

Revarsă iubirea ca o lavă
Din crater o inimă fierbinte
Securizat în vechea epavă
Renaşte un suflet cuminte

Vise frumoase ce nu mor
Împrospătate se nasc în zori
Gânduri ard în flăcări de dor
Flacăra iubirii liberă tu zbori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anotimpuri...

Aştern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
şi dor nemăsurat
din frământările nopţii
timpul aleargă...
prin lumini şi umbre
scăntei din raiul vieţii
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineţii
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început şi fără de sfârşit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvăşită de gânduri
fărâme de nelinişte din glas izvorăsc
iar clipa împleteşte lanţul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veşniciei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polenul Luminii

Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarţă de copac
apoi o aşează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simţit, iubit şi totuşi nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalţă-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinţei.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
ce doarme pe perna
din nori
sub plapumă de vise
aşteptând să curgă polenul
din Lumină
la ordin divin!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg şi până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalţ zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineţi culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Şi dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în şipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi şoptesc un basm de iubire,
Şi duc ecouri pe-ale vieţii hotare,
Cu tristeţe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopţi cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoţeşte în al nopţii vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieţii,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineţii
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuibăresc în sufletul tău...
tu mă aşezi pe-o frunză din Lumină
şi mă porţi prin labirintul cerului,
prin florile ce curg din piatra fericirii,
povestindu-mi ce dor îţi este de crinul iubirii,
ce mult doreşti să nu ne mai despărţim...
oriunde am fi, vom fi mereu împreună,
zburând prin ferestrele larg deschise
spre zările destinelor primite şi neprimite...
eu şi tu mereu nedespărţiţi în eternitate,
purtaţi prin zâmbet de cleştar,
ce pătrunde-n flacăra ce arde-n piatră...
este fericirea supremă a sufletului,
să poată a fi ce doreşte iubirea celestă.
Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuprinzi, mă alinţi cu zâmbetul Luminii,
care mă sfâşie, de fericirea neînţeleasă de om
mă ţii de mană, alergând printre stele,
culegând rodul polenului ceresc,
care curge-n palma mea pentru tine
şi pentru acele fiinţe ce zburdă-n jurul meu.
Este frumoasă caleaşca ţesută din fir de iubire,
străluceşte-n Univers,
condusă de caii ce au aripi de îngeri şi glezne din chihlimbar,
frumoasă plimbare printre stele
şi îngeri...
caii conduc caleaşca printre alaiul
care strigă: Aleluia, Aleluia, Aleluia!
stelele se prefac în poteci de Lumină,
supuse cuvântului divin
strecurat în verbul supremei bucurii...
vasele cerului se pregătesc de nuntă,
Soarele străluceşte ca un mire,
deschizându-şi braţele către iubirea sa,
pe care o urcă-n caleaşcă şi trec pe la sora Lună,
povestindu-i destinul pregătit eternităţii,
crestat de puterea Luminii,
strecurată-n faţa vremilor ce vin.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuioc

Pe o aripă de armonie,
Pe o cheie sol
Am pornit în călătorie
În interiorul aerului.
Prin el şi timp pătrund în tine
Purtând o aripă de bucurie.
Tresar în largul oceanului,
Al timpului şi aerului
Plutind pe o frunză de busuioc
Cu care aerul perforează timpii.
Culeg din râul timpului
O culoare din Soare
Prefăcând-o în inima
De mamă, ce duce dorul
Pe o margine de lac,
Spre timpul
Prefăcut în aer
Cu miros de busuioc!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!