Poezii despre pod, pagina 2
Socola
Era o vreme
când devreme te iubeam
și ne temeam de vreme
și ceasul cu pereți îl alăptam.
Era un umeraș cu rochia ta
peste cămașă mea
cu cravata mea la gâtul tău
cu buzele tale în care oglinzile se ștergeau
cu bustul meu.
Era un trandafir
cu un pod în care șoarecii împleteau derdelușuri
Era un pod peste un pod
de unde curgeau gălbenuș în albușuri!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trandafiri, poezii despre rochii, poezii despre poduri sau poezii despre ceas
Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre munți
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pești
Și da și nu
Stau pe acest pod viu! Doar ce s-a trezit
și își pocnește balustradele ca pe niște degete...
La un capăt clipește dintr-un ochi de apă
la celălalt capăt nu e nimic.
Vrei să sari!? Și râde balansat... Vrei nu?
Și da și nu!
Și da și nu!
Și tac!
El ridică din umerii apei
se așază picior de pod peste picior de pod
mă cheamă ușor îndoind un felinar
ca pe un deget
și-mi șoptește la ureche...
Vrei să fii la capătul podului!?
Asta vrei nu?
Asta!?
Și da și nu!
Și da și nu!
Și sar peste băltoacă
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre degete, poezii despre apă, poezii despre urechi sau poezii despre picioare
Pod de curcubeu
Norii negri dau să cadă,
dar îi agață un pui de vânt,
ploile vor să cuprindă
tot ce este pe pământ.
Pod de curcubeu se pune
peste văile deșarte,
norii toți se răspândesc,
apele rămân umflate.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre curcubeu
Metaforele unui nobil venețian
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.
Acesta este un cântec vechi
Care nu-și va declara sinele...
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.
Acela nu-și va declara sinele,
Deși este cert că înseamnă...
Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre încălțăminte, poezii despre muzică, poezii despre metafore, poezii despre copaci, poezii despre alb sau poezii despre Veneția
La mine-n pod ...
La mine-n pod, în două geamantane,
Ce stau uitate sub o grindă-n scoabă,
Sub colb, așteaptă două trei romane
Mai jerpelite, scrise-n mare grabă.
O carte veche de astrologie,
Fotografii rămase-ntr-o cutie
Și din copilărie, jucării,
Păpușa mea cu ochii viorii.
Alături, gramofonul desuet
Stricat de vremuri, un mai vechi portret.
O râșniță, un putinei și-o tolbă
Și fierul ce călca cu jar din sobă.
Sunt doar frânturi din viața mea în pod,
În balansoarul nostru-acum schilod.
Scrânciobul ce mă legăna-n copac
Și amintirile ce-n prafuri zac.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre păpuși
- poezii despre portrete
- poezii despre ochi
- poezii despre jucării
- poezii despre gramofon
Am trecut peste un pod
Trăiesc singur sub stânci semețe
în înălțime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e liniște
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre stânci, poezii despre lumină sau poezii despre crengi
În pod
Sar șoarecii pe salteaua podului.
Un strugure nestrâns e dictator peste frunze.
Păianjenul își fierbe colțul casei
în noaptea fluidă.
Oglinda își piaptănă tăieturile.
Între cruci alte morminte bătătoresc scurtăturile
peste care cerșește
liniștea toridă.
În pod șoarecii
în ploaia cu umbre
siluetele-și rod.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre scurtături, poezii despre păianjeni, poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre dictatură, poezii despre cruce sau poezii despre cerșetorie
Metanie
Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velintă
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
Și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lastun albastru
Și fă zâmbet înțelept...
poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înfrângere, poezii despre zâmbet, poezii despre suferință, poezii despre aur, poezii despre apicultură sau poezii despre albastru
Iarna
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voiește,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Și gătește-așa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze și cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le știe ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheață,
Dar când sufli, pier din față.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre lemn, poezii despre iarnă, poezii despre gheață, poezii despre fier sau poezii despre Soare