nepot

Darurile nopţii

E-aproape Noaptea, bruna zână.
Sfioase stele lucitoare
Ascund târzii raze de soare,
Cu Seara, şoaptele îngână.

Astâmpără cu cântu-i moale
A puilor nebună joacă,
Îndoaie ritmuri ca de toacă,
Suflările muncesc domoale.

Se lasă ea. Preschimbă tot,
Îşi cheamă umbrele acum,
Presară liniştea pe drum,
Fiorul e al ei nepot.

Din coşul plin cu acadele
Şi felurite roade-mparte,
Citind pe nume dintr-o carte,
Ocheşte trupuri prin perdele.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcamara

E bun de orice rău
Arcanul leacul meu,
Licoarea extrafină,
Ambrozia divină:
Lixirul eminent,
Lixir omnipotent!
Cum bei, îţi ia cu mâna,
Căci el este fântâna,
Sorgintea ş-a vieţei,
Sorgintea tinereţei.
Ş-apoi... ş-a frumuseţei...
Compratelo, compratelo,
Că, iată-mă, mă duc.
E bun de orice rău
Arcanul leacul meu:
Şi friguri,
Şi lângoare,
Şi tifos,
Şi holeră,
Şi oftică,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plângem...

Să plângem azi copiii ce şi-au pierdut chipul pe vecie
Şi copţi bărbaţi, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce şi-au pierdut nepot deodat'
Şi îndrăgostiţi eterni, rămaşi fără perechea, mai deunăzi vie.

Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Şi cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâţi ştiuţi, mai ieri doar oarecare.

Să plângem vinovaţii ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenţi,
Interesaţi doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burţi, de atâta nesfârşită lene
Şi rugi să îndreptăm în sus, să fie morţii cât mai competenţi!

Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce ştie doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morţi, ei, tagma mişelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paşte... clerul nostru noxă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte învăţături ale cuiva către fiul său

I

Fiule, stinge lumina când dormi, iar dacă luna te
bate, scoate-i cu mâna — dreapta umbra de sub pernă.
Nu te răsuci mult. Dacă e să-ţi amorţească ceva,
oricum îţi amorţeşte.
Dacă dormi dus şi cu vise ; - coşmarul tău e viaţa
mea. Nu încerca să fii cuviincios când dormi, fiule,
încearcă să nu visezi.

ÎI

Cel mai mult, fiule, eu nu am iubit-o pe mama ta.
A iubi nu înseamnă a suge lapte, fiule. A iubi nu înseamnă a fi fericit, fiule.
Noi doi, uită-te şi tu la noi, ne asemănăm numai
prin faptul că ne sărutăm. Aerul care iese din tine intră
în mine. Să facem economie de aer, fiule, şi risipă de timp.

III

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul şi copilul

-Bună dimineaţa, nene! Să ai o zi frumoasă!
-Mulţumesc copile, de n-o fi vreo vântoasă
Că de-o bucat de vreme, şi clima s-a schimbat
Prea des acum pământu-i inundat.
După cum se pare, vin zilele ploioase
Şi eu cu reumatismul, o simt până la oase
Tu-mi pari astăzi cam trist, ceva s-a-ntâmplat.....
-Ce înţelept eşti, nene, ce spui e-adevărat!
Ieri am terminat şcoala şi-un pic îs supărat
Eu n-am avut părinţii, când premiul mi l-au dat.
Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă
Ea merge-ncet de-o vreme, are noroc de cârjă
-Vai, mama ta-i plecată şi-ţi este de ea dor....
-Nene, eu cred că e normal, sunt un copil minor...
Tot ceea ce-mi doresc e să revină-n ţară
Şi-o să-i propun eu asta când va veni în vară
Va sta atunci cu mine, o săptămână poate
Urmând să plece iar la muncă-n străinătate
-Te simţi, cumva copile, de mamă neglijat?
-Nu pot să spun eu asta, ar fi mare păcat

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (1 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protestul maimuţelor

Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop...
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu (1990, Bucureşti)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub patrafir

Părinte, eu mă-nec din piept
Şi n-am puteri de vorbă multă ;
Cât voi putea vorbi m-ascultă
Să-ţi spun în grabă tot şi drept.
Aş vrea să-ncep cu fapte bune,
Dar n-am făcut, ori le-am uitat
Şi raiu-n cap puţin mi-a stat.
Şi-am fost şi prost la numărat —

Şi n-am ce spune.

N-aveam nici vreme. Tata-i mort
Şi mama-i cu copii, sarmana.
Ei de la mine-aşteaptă hrană,
Şi grija numai eu le-o port
De-acum ei singuri să şi-o poarte!
Mi-e milä de durerea lor,
De ei mi-e jale, nu că mor.
Dar cum e scris Că sunt dator

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Roosevelt

Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puţin cu George Washington şi mult cu Nimrod.*
Tu eşti Statele Unite,
tu eşti viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus şi vorbeşte încă spaniola.

Eşti un exemplar falnic şi puternic al rasei tale;
eşti cultivat, eşti abil; eşti opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
eşti un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu eşti un profesor de energie,
cum spun ţicniţii din zilele noastre.)
Tu crezi că viaţa este foc,
că progresul este o erupţie;
unde pui glonţul
acolo pui viitorul.
Nu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor / Ο Θρύλος των Θρύλων

Cornelia Păun Heinzel: Legenda legendelor / Κορνέλια Παούν Χάϊντσελ: Ο Θρύλος των Θρύλων
Traducere în limba greacă: Tarcisius Iulian Laurenţiu Movileanu, Ταρσίζιος Ιουλιανός Λαυρέντιος Μοβιλεάνου, traducător, absolvent cu studiile liceale şi universitare în Grecia, fiu de preot şi nepot de preot
Μια μέρα ο Θεός κάλεσε τον Άγιο Πέτρο σ' αυτόν και του είπε:
– Άγιε Πέτρε, θα ήθελα να περάσεις από τον κόσμο για να μάθεις τι κάνουν οι άνθρωποι. Τους δώρισα την Αγία Γραφή, η οποία είναι γεμάτη διδασκαλίες για να τους καθοδηγήσει και να είναι παράδειγμα στη ζωή τους• τους έφερα στη γη ταλαντούχους συγγραφείς που να δημιουργούν παραμύθια για παιδιά, θρησκευτικά ή ιστορικά μυθιστορήματα, εμπνευσμένα από την ιστορία των λαών τους• τους έστειλα ποιητές για να τους συναρπάζουν όλους με τη μαγεία των στίχων τους• τους δημιούργησα μουσικούς για να τους γοητεύουν με τη συγχορδία των τραγουδιών τους• τους δώρισα ραψωδούς και τραγουδιστές με χάρισμα για να τραγουδάνε και να ερμηνεύουν τις υπέροχες δημιουργίες τους• τους πρόσφερα ηθοποιούς που να παίζουν με αφοσίωση και ταλέντο τις δημιουργίες των δραματουργών. Θέλω να μάθω, αν οι άνθρωποι απολαμβάνουν αυτά τα δώρα από μένα, αν όλα αυτά δημιουργημένα γι'αυτούς από την ψυχή, τους άλλαξε τη ζωή προς το καλύτερο, και το έργο μου δεν ήταν μάταιο.
Ο Άγιος Πέτρος ξεκίνησε αμέσως σ' ένα μακρύ δρόμο. Ανέβηκε με δυσκολία στις υψηλότερες κορυφές των βουνών, όπου άκουσε τις βουκολικές ποιήσεις, τις μελωδικές μπαλάντες και τις πανέμορφες ιστορίες των ποιμένων, κατέβηκε στις παραλίες με χρυσή και λεπτή άμμο των κρυστάλλινων και βαθιών νερών, ακούγοντας τα τραγούδια και τα ανέκδοτα των ψαράδων, διέσχιζε πόλεις και χωριά, μένοντας ενθουσιασμένος από τη σοφία των παροιμιών και των λαϊκών γνωμικών και παρακολούθησε δίπλα στους ανθρώπους τις θεατρικές παραστάσεις, συμμέτειχε σε παγκόσμιους εορτασμούς οργανωμένους για διάφορες περιστάσεις, μένοντας μαγεμένος από τον πνευματικό πλούτο των οργανωμένων τελετών, συνόδεψε τους ανθρώπους στις εκκλησιαστικές ακολουθίες, συμμετέχοντας μ' αυτούς στις προσευχές και το ταξίδι του έφτασε στο τέλος.
Επέστρεψε κατευθείαν στον Παράδεισο και επειδή είχε πολλά να πει γι' αυτά που είδε, παρουσιάστηκε έτσι όπως πρέπει ενώπιον του Κυρίου.
– Άγιε Θεέ, διέσχισα ολόκληρο τον κόσμο, άκουσα τους υπέροχους στίχους των ανθρώπων και τα μελωδικά τραγούδια τους, πήγα και προσευχήθηκα μαζί τους στις εκκλησίες, παρακολούθησα εντυπωσιακές σκηνές θεάτρου και συμμέτειχα σε γοητευτικές γιορτές. Άκουσα ιστορίες, ποιήσεις, γνωμικά, τα οποία είναι απόλαυση του αυτιού και του μυαλού του κάθε ακροατή. Διάβασα με ευχαρίστηση τα παιδικά παραμύθια, ιστορίες όλων των ειδών – μαγικές, φανταστικές, φιλοσοφικές, θρησκευτικές, ρομαντικές, σατυρικές... Έχω όμως μια απορία. Δεν ξέρω τι είδους ιστορίες είναι αυτές που περιέχουν φανταστικά ή θαυμαστά στοιχεία, κεντημένα σε φόντο κάποιου ιστορικού λόγου ή κάποιας μυστικής φαντασίας, στις οποίες εξηγείται η γένεση ενός πράγματος, ενός όντος, το ειδικό χαρακτήρα κάποιου ιστορικού γεγονότος, κάποιου μυθικού ήρωα ή κάποιου φαινομένου. Επειδή είναι διαφορετικές από τις άλλες, θα πρέπει να έχουν ένα ειδικό όνομα.
– Αλήθεια μιλάς, Άγιε Πέτρε. Κι' εγώ σκέφτηκα πολύ καιρό σ' αυτό το πράγμα. Διαλογίστηκα πολύ και θέλω ξεκινώντας από σήμερα αυτές οι ειδικές ιστορίες να ονομάζονται «Θρύλους», είπε ο Θεός.
– Θεέ, τότε αυτή με σιγουριά θα είναι «ο Θρύλος των Θρύλων», επειδή περιγράφει την εμφάνιση του θρύλου, είπε ο Άγιος Πέτρος.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din Curba destinelor / Η στροφή του πεπ, traducere de Tarcisius Iulian Laurenţiu
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaida - Fragment epic - Cântul II

............................
În case-era-ntunerec; în sus, în capul scărei,
O surdă licurire din îngânată lampă
Îşi revărsa lumina în lunga intrătură
Şi arăta vederii bătrâni, gălbui păreţii.
La uşa de intrare a salei de ospeţe
Sta un fecior din casă cu mâna sa pe cheie.
În fund, în fundul salei, un pat cât ţinea latul;
O scoarţă purpurie în late vergi florate,
Ţesută de băneasa, sta-ntinsă în tot lungul,
Şi atârna la vale stufoşi şi mândri ciucuri;
Şi laviţi prelungite în dreapta şi în stânga
Roşea într-o dimie întinsă-n ţinte albe,
Ţesută iar în casă. O tavolă rătundă
Şi mare sta la mijloc, c-o stofă belicoasă,
Cu grei de argint ciucuri; o cruce sta pe dânsa,
Cu tot, de tot de aur; o carte fericată
În smalţ şi nestimate, şi luminări trichellii,
O vargă pastorală şi sacrele vestminte,
Pontificala mitră lucea naintea crucii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!