Poezii despre nelamurit, pagina 2
Coardele iubirii
Aș vrea să-Ți cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt...
Și au rămas atâtea note fine
Prea trist și-amarnic să vibreze-n lut.
Însă ecoul lor cu freamăt dulce,
Cu zvon prea stins, nesigur și timid
Cum s-a rugat tâlharul de pe cruce,
Se-nalță către cer la asfințit.
Și-un singur dor nelămurit în slovă
Ca o scântee luptă înadins,
Cum s-a luptat și omu-ntâi, sărmanul,
În val de lacrimi pentu Paradis.
Eu nu vibrez ca în Eden, Stăpâne,
Eu cânt cum pot din strunele de lut...
Aș vrea să-Ți cânt din coardele iubirii,
Dar harpa-mi putredă, cum vezi, s-a rupt.
poezie de Mihai Ghidora (16 ianuarie 2018)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rai
- poezii despre tristețe
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre crucificare
- poezii despre cruce
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Chipuri efemere
Imagini adânci de săgeți
Dublate subtil sau diforme
Trase în foi de cei exegeți
Seduse și prinse în forme
Treceri prin locuri cu miză
Înălțări în stol de plăceri
Prestate în jocuri cu miză
Compuse din drag și dureri
Severe ispite din poluri
Dau buzna cu arme de soi
Străfulgeră în vid și în goluri
Izbesc cu sentințe în noi
Iubirea renaște ardentă
Ca visul de soi din cenușă
Apare în praguri stridentă
Ne bate și strigă la ușă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (21 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre seducție
- poezii despre plăcere
- poezii despre jocuri
- poezii despre imagine
- poezii despre durere
- poezii despre cenușă
Iesirea din Bucovina
Cu ochii impaienjeniti,
de parca-mi palpaie retina,
am inteles, mai e putin,
si voi iesi din Bucovina.
De unde, ma intreb, mai am
in minte-atata dor de duca,
de nu raman aici sa simt
pe gard cum fanul se usuca.
Un relief nelamurit
in toamna ca niciunde alta,
si eu ce sculptor idiot
in iarba ei lucrand cu dalta.
Pritr-un intreg monumental,
un tot netot isi taie cale,
si in afara de noi doi,
sunt toate-aici monumentale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre sculptură, poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre munți, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre arte plastice
Un chip de staniu
În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat și aurit
Și buze de uraniu.
Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Și-mi tulbura seninul
Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ți-aș fi vrut
Săruturi fără teamă.
Din zâmbetu-ți nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Acvilă
Privesc din vârful crucii, din Bucegi,
Atâtea șerpuiri de pași din cratere, alungite
Pe asfaltul cu omeniri rulând neostenite
În dute-vino... epuizant în logici să dezlegi.
E ca o nebunie, butoiul fără fund
Ce-l umpli, se golește, de ce s-ar aduna,
Că plinu-ar fi făcut din ce-a fost pus și-ar sta
În loc... de vânzoleala adesea în muribund.
Nelămurit, m-arunc, în vidul ce se cască,
Doar suflet, mă ținând ca un elastic sacru,
Ca să planez mistere pe rând, acru cu acru...
Din minți obișnuite pe fund să se târască.
Eram, c-am și uitat să mă dezvălui, vultur
Și nu cunosc mai mult, decât ce-i semeția,
Înaripări de azur, frizante în armonia
Ce numai cer o știe... Că-n zbor, pământ îmi scutur...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vulturi, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre nebunie, poezii despre minciună, poezii despre logică sau poezii despre cunoaștere
Glasul
O voce interioară pune întrebări
punctând figurațiile și retușând conveniențele.
Ce oare în cavalcada deșertului sec aleargă
să poți cuprinde nimicul ce nu sfârșește nicicând?
Ce oare înnebunește iscusința geniului agitat
spre alte zări tulburi de atâtea nelămurite judecăți?
Ce oare îți spui de fiecare dată contrazicându-te
în balansul acela înfiorător al bucuriei de a auzi glasul
obișnuit să poruncească succesiunea firească a stagiunii următoare?
E o treabă personală care nu interesează pe nimeni
iar fericirea de a atinge ceva e același lucru cu oboseala deja instaurată
consecuției timpurilor până la unificarea neprogramată.
Desigur vei spune că n-ai existat
într-o prezentare grafică cu mii și mii de planuri.
Dar oare te saturi? Oare te bucuri?
Și până la urmă suspini de un dor nelămurit
care nu te lasă să fii singur
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre grafică, poezii despre genialitate, poezii despre fericire, poezii despre existență sau poezii despre deșert
La țărm
cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalță
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se așază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mișcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea țărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip și piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câțiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre nisip, poezii despre apă, poezii despre picioare, poezii despre negru, poezii despre marină, poezii despre glezne sau poezii despre degete
Valul
cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi forme albe negre în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite tremură fug de sub picioare
apoi se înalță
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta se amestecă se așază cercuri
în locuri altele de până acum peste nisipul mișcător ce fierbe
pentru a se pierde în
valul
pregătit din larg pentru atingerea țărmului
într-un ultim sărut tulbure
lasă pe malul ce mai înaintează câțiva centimetri
un nelămurit amestec de nisip și piatră
câtă vreme apele
se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
nimeni nu înțelege mișcarea pietrelor
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare
Ploaia chemării tale...
Aseară,
când fremătam spre tine,
ca din senin m-a copleșit,
miracol fertil, ploaia.
O ploaie lascivă,
fără fulgere, fără tunete,
după chipul și asemănarea ta.
Deodată
am zărit trecătorii:
mergeau uimiți, încetinind cadența,
se depărtau de mine cu iscodiri furișe.
Cutremurat ca de-un coșmar
am spart crusta de toropeală
și am descoperit, descumpănit,
profunda taină a pasiunii
venită din străfunduri neliniștitoare,
rodul siguranței și-al îndoielii,
extremele între care
s-a făurit, nelămurit,
dragostea noastră.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre ploaie, poezii despre siguranță, poezii despre senzualitate, poezii despre secrete, poezii despre plâns sau poezii despre perseverență
Rural... bodegă
La curba în pantă, în josul ei, în greu nelămurit se urcă
Cu mâini bâjbâind întuneric în plină zi, în amiaza mare,
Un fel de trecător ce-și mișcă sacadat cap, în căutare
De nu se știe ce; e pe drum și caută pierdut cărare
Cu ochii tulburi, sticlă mată, și ciuful ca de-o udă curcă.
Noroc că avântul și l-a luat din poarta strâmbă de-o dugheană
De unde voci învălmășite se aud printre ciocniri de sticle
Cu glasuri doagă, răgușite de-un cor de spuse amețite,
Din fețe-n cărămiziu, luciu, ca din frecat și scrijelite
Și gâturi brobonate-n picuri de bulbi, cum pielea de iguană.
Și un fum se ține-n groasă pâclă din guri de coșuri în fuioare
Cu-n zgomot care sparge adesea timpanele în seacă tuse
Printre văpăi cu scrum făclind din fălcile sugând țepușe
De-un alb murdar din lins jilav 'ntre buzele alene strânse...
Și se tot bea; niciun motiv sau sete... ori după mâncare!?
O liniște neînțeleasă straniu din când în când iuțește
La glasul apăsat în țipăt, subțire, de-un scalp de-o femeie
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre sărăcie, poezii despre soție sau poezii despre sat