naluca

Şi cum se-ntâmplă-n zile de ruptură...

Şi cum se-ntâmplă-n zile de ruptură...
Veni năluca zilelor dintâi,
Şi salcia de-atunci, cu frunza sură,
Splendoarea ei de ramuri argintii...
Noi, pătimaşii, trufaşii, amarii
Stăteam cu ochiu-n ţărână pironit,
Şi ne cânta o pasăre cântare,
Cum ne-am cruţat demult şi ne-am iubit...

poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Aureliu Busuioc
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător la drumul mare

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan –
Şi călătorul la drumul mare
Venea călare – venea călare –
Străinul a venit călare şi-a oprit la vechiul han.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor frânt

Zbor!
... doar în gând,
că aripile-s frânte,
sunt pasărea ce cântul,
... astăzi,
... nu-l aude,
sunt ploaia,
fără lacrima din geană
sunt eu,
... sunt toamna
ce cu vântu-i,
adesea te-mpresoară,
te-mprăştie în patru zări
... nălucă,
să nu mai ştii
... dacă e vremea
de-ntristare
sau de ducă!

Cu gura încleştată

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Cernea (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Rodica Cernea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul Aiudului

Aiudule, Aiudule,
temniţă cruntă,
fă-te, zăludule,
piatră măruntă.

Focul mănâce-te,
că nu te saturi.
Mereu vrei scâncete
şi bei oftaturi.

Vântul destramă-te,
că nu-ţi ajunge
- şi-n marea-ţi foamete -
mereu vrei sânge.

Apele facă-te
ape ca ele,
lacrimi din lacăte
plâns de zăbrele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de zmeu

Mă doare dorul tău de dorul meu
Şi plânsul mi se scurge în pârău..

Mi-e sufletul atins de nor şi hău,
Abis vuind de ape, spasm de rău,
Te mângâi şi te strâng la piept mereu,
Mă doare gândul tău în gândul meu,
Nălucă violetă, zbor de zmeu...

Scap frânghia din mână, sunt doar eu,
Mă doare gând de dor trimis voleu...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu lalele

îţi vei aduce tăcerea
în câmpul sufocat de lalele
şi-ţi vei stârpi teama
de-a fi o nalucă la orizont

te vei dezbrăca de putrezire
şi din inimă-ţi vei roade apusul
în neantul ascuns după umerii drepţi

de vei numi această clipă Sfârşit
toţi fluturii terrei vor pieri fără urmă
iar în cele din urmă te vei numi
albatrosul serilor straine.

poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum

s-a spart...
fruntea
în mii de gânduri
şi idei
către margini...
către drum de suflet...
Fac autostopul şi strig
hei... tu!
opreşte-ţi sufletul
din goana cea nebună!
eu sunt ca tine,
ia-mă şi pe mine!
Dar...
sufletul îţi trece
ce nălucă!
şoseaua rămâne goală
pantoful... găurit
şi el a rămas înmărmurit
asfaltul arde
iar în pământ

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcăul începu a se ruga să-i spuie cum să facă să le ia, iară bătrâna îl povăţui cum să umble şi cum să se poarte, şi daca va izbuti, l-a jurat pe tinereţele lui ca să se întoarcă tot pe acolo, ca să-i arate şi ei acele rodii, după care s-a prăpădit fiul său. După ce i-a făgăduit că se va întoarce, i-a mulţumit pentru sfaturile cele bune ce a priimit de la dânsa, şi ca o nălucă pieri dinaintea ei, când, după o călătorie încă d-o săptămână şi mai bine, văzu un balaur cu o buză în cer şi cu alta în pământ.

citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul ploii

Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.

Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viaţă într-un fir de apă...

Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă cunoşti- sunt fericirea

Sunt steaua ce-ţi luminează
penelul ce scrie
sunt misterul ce te poartă
spre fantezie
sunt dansul iubirii,
sunt feerie
sunt bestia ce te duce spre pustnicie
sunt leacul ce-l cauţi
alinare să-ţi fie, în ceas de durere,
apoi bucurie
sunt năluca ce-o vezi
când bei vinul mâniei
sunt amintirea de anii copilăriei
şi femeia din vis
ce te cheamă spre veşnicie
Sunt anonimă, nu mă cunoşti
şi totuşi, mă şti dintr-o mie
te-aud cum mă chemi
zi şi nopate la tine

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!