Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zbor frânt

Zbor!
... doar în gând,
că aripile-s frânte,
sunt pasărea ce cântul,
... astăzi,
... nu-l aude,
sunt ploaia,
fără lacrima din geană
sunt eu,
... sunt toamna
ce cu vântu-i,
adesea te-mpresoară,
te-mprăștie în patru zări
... nălucă,
să nu mai știi
... dacă e vremea
de-ntristare
sau de ducă!

Cu gura încleștată
aș vrea să sorb
... cuvinte,
dar mă târăsc,
uitat-am zborul
și ruga,
și drumul
... înainte!

poezie de (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Rodica CerneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Sunt

Sunt eu, din nou, sunt ce eram
Și zbor cum, înainte, o făceam.

Sunt cel descris, demult, în "Avatar",
Când zborul îmi era și dar și har.

Sunt eu, ascuns o vreme de un nor,
Și m-am întors, dar nu oricum: în zbor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Eu sunt

Sunt fapte care nu se spun
Și vorbe care nu se-aud,
Sunt șoapte tunete de tun,
Un adevăr ce poate-i crud.

Sunt visele ce nu visez,
Sau realitatea ce nu e,
Momentele când mai oftez,
Pot fi sub valuri, pot fi pe.

Adesea întorc plecând
Sau plec și nu mă mai întorc,
Rămân în suflet sau în gând
Unde o lacrimă mai storc.

Sunt tresărire sau un spasm,
Fără știu, fără s-aleg,
Devin o dramă sau un basm
Unde misterul mi-l dezleg.

Sunt aripi largi sau mă târăsc,
Prin ce va fi sau ce-a trecut,
Eu sunt acel ce mă cunosc,
Tot ce-am pierdut și ce-am avut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În negura din jurul meu...

În negura din jurul meu,
Plutesc adesea numai eu,
Copac cu ramura de nea.
La tâmple am nămeți de stea...
În suflet verile mi-au ars...
Pomada verbelor, în ceas
S-a scuturat și mă întreb:
Sunt om, sunt pasăre sau cerb?
Sunt floare, stea, quasar sau râu?
Sunt lacrima în spic de grâu?
Pot fi din toate câte-un pic,
Ori poate nu pot fi nimic.
Sunt un atom! Clepsidra-i spartă
Eu sunt doar o pictură moartă,
O cifră în statistici cave
Mai insalubre, mai bolnave!
Cenușa risipită-n zori
Apoi tăcere și... ninsori,
Vaier și clopote, mormânt.
Și-atunci ce sunt?! Nimic nu sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt întreg cu o jumătate lipsă. Sunt cântec fără note, cuvânt sunt – nerostit. Sunt vorba grea, neauzită. Sunt zbor fără aripă, mers fără pas, sunt ora fără clipă. Eu sunt doar jumătate din existența mea. Eu sunt doar jumătate de pereche.

în Întâlniri imposibile (1988)
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu CâmpanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Livrescu" de Mihail Soare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 15.99 lei.

Uneori toamna e pustie...

A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiții din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng și sunt înverșunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiți cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze și flori cad pe rând răpuse
și se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri și inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
și sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
și merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfințitului de soare.

poezie de (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Arcade

Sunt doar oglinda unei muze
Și-i simt în inimă văpaia,
Îi sorb cuvinte dintre buze,
Eu sunt pământul, ea e ploaia.

Eu sunt doar cel care transcrie
Simțirea ei, simțirea noastră,
Sunt muritorul ce-i îmbie
Pe zei cu daruri în fereastră,

Cu cântec trist sau cu ofrande
Scăldate-n sânge care curge
Pe mantii scumpe și lavande,
În zbaterile demiurge.

Dansez cu iele și naiade,
Alerg cu gândul printre stele,
Adun ideile nomade
În versuri calde sau rebele.

Deschid, cu pașii mei, arcade
Cu uși ce ies din amorțeală,
Ce sunt? Un lut, pe care cade
A trandafirului petală.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Sunt doar

Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora și-a tuturor.

Sunt ca și alții, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor și sunt un dor.

Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.

Sunt doar un om și el e pom
Și ea-i o floare, nu-i oricare,
Și el e râu, curge spre vale,
Și-aceeași piesă, râde, doare.

Sunt noaptea umbră sau visare,
Simt dimineața nor sau soare,
Sunt cum e roua de pe floare
Cu dulce-i rece... dulce oare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

În tăcerea lumii

liniștea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe fațete
retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în așteptarea țipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
cer, iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte și mult fum
aș vrea să zbor, un zbor etern
la cer
spre norii albi, pufoși și puri
mângâi sufletul unui pescăruș în zbor
dar nu știu cum
doar stau și plâng
la margine de mare
ce să mai cer
ce să mai sper
e prea târziu acum
ne facem facem, fără să facem
ne facem vorbim
dar vorbim în tăceri studiate
nu știm nimic, dar totul știm
lucrăm, nu muncim
plecăm dar nu plecăm
și stăm, ce bine stăm...
nu știu de dorm
de când, de ce și până când
o clipă sau o veșnicie
privind in jur
privind la voi
târziu am ințeles
lumea asta nu-i de mine
văzând că nu sunt de folos
întorc incet și plec pe jos

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

"Eu"-ul interior

Nu sunt eu în clipa aceasta...
Sau nu! Sunt un altfel de "eu".
Sunt "eu"-ul interior
Gândind echivoc și profund
Despre nemărginire.
Tai și adaug linii frânte
Și semne,
Cuvinte și sentimente,
Zidesc vad împotriva furtunii,
Îmi ascult liniștea
Pe tăișul fraged al lunii...
Sunt un apostrof al universului
Peste care s-a așterut liniștea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER

Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deși din lut eram, de Cer făcut
Și nu din Duh, ca înger blând născut.

Și azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.

Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el și de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.

Nicicând în viață, sigur n-o fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Sunt toate la un loc și fiecare ...

Sunt pulbere de stele căzătoare
Sunt scama unui nor pierdut pe cer
Sunt roua dimineților cu soare
Sunt un ecou gonind fără reper
Sunt vântul ce adie dimineața
Sunt ramul încărcat de flori și rod
Sunt seva din care se-nfruptă viața
Sunt gândul vesel alergând slobod
Sunt apa de izvor ce se prăvale
Sunt matca râului cu susur lin
Sunt faldul aurorei boreale
Sunt zborul către steiul acvilin
Sunt toate la un loc și fiecare
Sunt doar grăuntele dintr-un deșert
Sunt raza soarelui ce-n veci răsare
Sunt doar un cânt, dintr-un mai vechi concert...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai văzut vreodată ploaia ?...

Ai văzut vreodată ploaia?
Știu, iubito... îmi spui «nu»
Mohorâtă e odaia,
Eu sunt tu.

Murim străini pe zi ce trece,
Și timpul este amorțit.
Tu ai plecat cu toamna rece,
Eu sunt sfârșit.

Lacrima mi-o las în noapte,
Sting cu ea orice văpaie.
Numai clipa n-o pot stinge,
Eu sunt ploaie.

poezie de din revista Constelații diamantine, martie 2014 (14 septembrie 2012)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pam-pam

Sunt umbra micii bucurii
și a durerilor intense,
sunt tot ce-am fost și nu voi fi
cu prețul vrunei recompense.

Sunt boare unui vis pierdut
ne'nsuflețit de cutezanțe
da's tot ce-am vrut și am făcut
fără lacune și uzanțe.

Sunt amintirea unui dor
ce-a prins contur pe o iubire
sunt coastă-abruptă, sunt ponor,
sunt ploaia fără păgubire.

Sunt nerostiri într-un surâs
ce nu-ți va spune niciodată
dacă sub el am râs sau plâns,
sau amândouă deodată.

Sunt uneori, ahhh, cum mai sunt
sub o migrenă sufletească
când leacu-i amănunt mărunt:
îmbrățișarea omenească.

Dar cine-s eu să spun ce sunt
când mintea mea patine poartă
pe gheața părului cărunt
doar valsul gândului mi-e soartă.

Nu mai scriu versuri... sau mai scriu?
cine simte, nu mai spună,
mi-e-atât de bine în pustiu
tăcută, tristă și... nebună...

24.02.2022

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Exces de ploi

Ăștia-mi plouă peste tot,

Și prin vise și prin gând,

Nici tremur nu mai pot,

Nici stau, docil, la rând,

Nu mai am nici încălțări,

Rezistente la puhoaie,

Căci, în cele patru zări,

Totul apă e... de ploaie,

Ăștia nu se mai opresc,

Din eterna țârâială,

Zi și noapte tot stropesc,

Fără urmă de sfială,

Totu-i moale prinprejur,

Unde calci sunt doar băltoace,

Se ițesc și prind contur,

Forme vagi de poloboace,

Și-n exces de inervare,

O -ntorc pe dată foaia,

Și răcnesc în gura mare,

Măi, mai terminați cu ploaia!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Drujba se aude-n sat

O drujbă se aude
Ca sunetul unei goarne plângând.
Plângând durerea din sufletele muribunzilor,
Înfrățiți cu pământul.
E jalnic!
Nici lacrima cerului nu mai pică
Din ochiul de sticlă.
S-a înțepenit între viață și moarte.
Zadarnic cu îndârjire o chem.
Ce blestem!
Asist cu gândul bolnav,
La înmormântarea trecutului.
vrea să nu mai cadă nici un copac –
Racle plângându-și propria moarte!
vrea să nu mai moară nici un om
(Semenii mei dragi!)!
Iarna trebuie fie albă
Și zurgălăii cuvintelor sune vesel în suflete.
În primăvară înmugurim
Pâlpâire de zâmbete...
Să fim jumătate vară, jumătate iarnă...
Dar,
Sunt atât de departe!
Nu am dreptul strig, nici zbor.
Sunt copac în amurg...
Nu am dreptul plâng!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geografia fără cuvinte

Doar zăpezile veșnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta
deoarece
despre zăpezile veșnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înșelătoare?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieși din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna
și sunt de asemenea reci
și unicele prin alcătuirea care
n-a înșelat așteptările...

Geografia fără zăpezile veșnice
se poate menține viabilă doar
punând în plan cimitirele
când acestea
sunt etalate prin simple imagini
fără a fi prezentate în cuvinte
fiindcă atunci ar părea istorie...

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Zbor spre înapoi

vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Și clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.

vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.

Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eșuat, sunt dus de-al vieții val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
vrea să mă strecor de jos în sus.

Și cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Și agățat atârn de secundar.

Din ceas se varsă-al clipelor șuvoi
Și-aș vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
vrea să trec în zbor spre înapoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Picătura de viață

Sunt un crâmpei din visul frânt
al păpădiei, pe Pământ;
Sunt umbra florii ce-a dorit
înflorească-n asfințit;
Pot fi un curcubeu căzut
din zborul unui gând pierdut,
sau doar amestec de culori
adus de fluturi călători;
Mai sunt suspinul ce-a zburat
spre norul cel întunecat
în noaptea cerului spuzit
cu stele-n timpul infinit.
Iar ce n-aș vrea să fiu, nici pic,
e, numai, stropul de... nimic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook