Sufletul ploii
Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.
Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viață într-un fir de apă...
Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre mamă
Citate similare
Locul meu
Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obișnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre apă sau poezii despre aer
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre albastru, poezii despre tăcere, poezii despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fulg
Desfrunzit și prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
Și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică și rotundă
S-a topit și a murit
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu și nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolții tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
Răsucindu-te cu ură,
Ți-a mânat către pământ
Prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
Pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre vamă, poezii despre stejari sau poezii despre secunde
Migdalul
într-un șopron de la țară
în cuiul ruginit uitată a stat
salopeta murdară
aproape un an
într-un lighean și el ruginit
cu apă de ploaie
pusă a fost la muiat
mozolind-o să scape de glod
am simțit în palme un nod
era într-un buzunar un sâmbure
de zarzăr cais ori migdal
n-am stat să mă uit
l-am zvârlit peste cioata de măr
odată cu apa...
lângă cioată e azi un migdal
gândesc că și eu am venit
la fel ca el
întâmplător pe pământ
e primul lui an de rod
și abia aștept și-aș dori
fructele lui să fie dulci
nu ca ale mele...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zarzări, poezii despre sat, poezii despre prezent, poezii despre mere, poezii despre fructe sau poezii despre dorințe
Să-mi fie scrise slovele în carte
"Oh! aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier, și cu plumb în stâncă pe vecie..."
Iov 19:23,24
Aș vrea ca slovele să fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier
Și pe vecie-n plumb săpate
Să le întâlnesc acolo sus în cer.
Carnea și pielea chiar de fi-vor sparte
Eu voi vedea pe Domnul meu în cer
Aș vrea ca slovele să fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier.
Tânjește sufletul de dorul de departe
De paradis, de veșnicie, cer
Aș vrea de ele și eu să am parte
În cartea ce-o are Domnul, El
Aș vrea ca slovele să fie scrise-n Carte.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre stânci, poezii despre plumb, poezii despre fier sau poezii despre dor
Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viață și e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil.
Ștefan Radu Mușat în Antologie, poezii pentru copii - Împlinește un vis, ed. Universitară - București, Fișa autorului (octombrie 2021)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre suflet
- citate despre păsări
- citate despre inimă
- citate despre furnici
- citate despre curățenie
- citate despre copilărie
- citate despre apă
Un măr
Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roșie ca un măr și credea că e un strugure.
Își aștepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau și ele cu firmituri de var
Vremea era clară. Frunze, ploaie, toamnă.
Ea avusese cândva o nebunie prinsă-n păr
O folosea ca pe-o licoare magică atunci când ochii i se închideau
Aprindea cu ea focul când îi era frig la picioare
Și spera așa în Frunze, vânt și ploaie
Ca și când timpul ar fi avut două capete.
Iubind din ce în ce mai puțin, înțelegea iubirea
Ca pe un atlas cu o Atlantidă moale și cafenie.
Când se termina hârtia, mai lipea o palmă de pământ
Iar afară... numai Toamnă, ploaie, vânt.
Acolo, în ascunziș, credea că e o taină
În pieptul ei strâns de brațe, cu părul desfăcut
Spera-n ulei de liliac, în apă de fântână
Știa așa cum știe o nebună.
Îi curgea doar vin în palmă
Frunze. Ploaie. Vânt. Și... Toamnă.
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre toamnă, poezii despre struguri, poezii despre roșu sau poezii despre picioare
Un om a văzut o minge de aur pe cer
Un om a văzut o minge de aur pe cer;
A urcat după ea
Și, într-un final, a atins-o
Era de argilă.
Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Când omul a ajuns pe pământ
Și a privit din nou,
Iată, acolo era o minge de aur.
Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Era o minge de aur.
Da, în numele cerului, era o minge de aur.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre aur
Și...
S-a făcut că am murit
Cândva,
Odată, într-un vis
Înecat într-o iubire
Ce nu era a mea
Și am căzut în foc
Din Paradis
Și nu mi s-a părut deloc
Că eu aș fi murit,
În vis
Și....
Am făcut un pact cu Iadul
Doar pentru un simplu joc
Și....
De o fi ca să câștig
Din vis să mă întorc
Și......
Am câștigat,
Am renăscut
Dintr-o fierbinte spuză
M-am ridicat la cer
Pentru a ta iubire
Pentru tine am renăscut
Ca să îți bat în tâmple
Să îți fiu eu muză
În versuri
Și-n iubire.
poezie de Remus Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre iad sau poezii despre foc
Chemări uitate
E templul acesta de piatră și în el stau de veacuri statui de argint,
Răsună ecou de timpuri apuse, prin epoci ce ascund al vremii sublim.
Se lasă din cer o ploaie cascadă, cu ropotul său de cai nechezând,
Ce vin alergând să ducă în lume, o urmă de cer și un colț de pământ.
Sunt om plămădit din lut și din apă, din aer și duh și din Adevăr,
Cuvântul dintâi îl port și mi-e soartă, iar gândul răzleț îl țin căpătâi.
Deși îndrăznesc a pătrunde cu mintea spre rostul concret și pur omenesc,
Nu pot înțelege nici timpul, nici firea, acestui destin pe care îl trăiesc.
Îmi pun în speranță o parte din vină, căci însăși speranța îmi destramă chemări,
Să pot să clădesc iar templul de piatră, cu sufletul meu încercat de așteptări.
Prezentul îmi este verdict și sentință, aș vrea mai ușor să îl pot depăși,
Căci văd doar o lume ce nu are culoare, cu tonuri de timp și tonuri de gri.
Cu fruntea lipită de geamul ce cată spre stradă, privesc cu uimire la ploaie visînd
Și-mi pare că viața e o feerie, un dar făcut nouă aici pe pământ.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sculptură sau poezii despre lut
Ai îndurat, ți-ai scris povestea
Mamă, tristețea ți-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca și atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, că tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
și astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viața ta,
ești tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează fața ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta și-au pus pecetea
mulți ani de griji și de nevoi.
Ai îndurat, ți-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieții tu ai dat.
Sfârșitul drumului parcurs,
sufletul ți-a luminat.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre rouă sau poezii despre plâns
Cadoul perfect
Din vremuri de demult, apuse, neuitate,
Dintr-o trăire sfântă, dulce solemnitate
Fost trăitor în Rai și renegat de Duh
Suflet orbecăind adesea prin văzduh.
Un Om își plânge viața, pierdutul Paradis
De mii de ani fiind un chinuit proscris
Și într-o rugă vie, mereu neîntreruptă
Cu demoni și cu patimi în permanentă luptă.
Adamul cel dintâi, fatalul păcătos
Cel ce s-a lepădat de Dumnezeu Hristos
Trăiește acum în noi, așa cum s-a prezis
Cu toată slăbiciunea și tot ce-i interzis.
Fiu neascultător, de-a lungul și de-a latul
Împrăștiind voit pe-ntreg pământ păcatul
Vei înțelege oare, cândva, în astă viață
Să nu fii neclintit, cu sufletul de gheață?
Să ai acea căldură, să plângi ce ai pierdut
Să te împaci cu toți, să nu fii iar căzut
S-ajungi să fii un dar lui Dumnezeu cel bun
Un glob de aur sfânt din bradul de Crăciun.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre perfecțiune
Mugure bătrân
Era suavă ca cicoarea
Și cerul nins un câmp deschis,
Avea privirea ca răcoarea,
Iar inima un paradis!...
Ningea pe miriști, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Și umbra ei era de mur...
Cânta-n înalturi ciocârlia
Câmpul deschis dădea în pârg
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârșitul sârg!...
Ceruse sorele și luna,
Rodul păgân din spicul greu
Ceruse steaua și cununa,
Să poa*să îmbrace chipul meu!...
Dar cum era un ochi de veste
Cu zori de crin, de mac, de fân,
Ea a rămas ca o poveste...
Și-n lan, un mugure bătrân!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre stele, poezii despre muguri, poezii despre inimă, poezii despre crini sau poezii despre bătrânețe
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre încordare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre puls
Între două nopți
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.
Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.
Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.
S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.
Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,
Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl.
Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Și în odaia goală din nou mi-a fost urât.
Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre ploaie, citate de Tudor Arghezi despre vânt, poezii despre noapte, citate de Tudor Arghezi despre noapte, poezii despre negru, citate de Tudor Arghezi despre negru, poezii despre creștinism, citate de Tudor Arghezi despre creștinism, citate de Tudor Arghezi despre albastru, poezii despre Iisus Hristos sau citate de Tudor Arghezi despre Iisus Hristos
Eram piatră
eram piatră aruncată pe stradă
nici frumoasă măcar
am luat cerul și l-am pogorât în mine
relaxat priveam corăbiile timpului
pe oceane de lumi
străjuiam o bordură de timp
să nu o ia la fugă
dar deodată un cui m-a acroșat
direct cu un pocnet în cap
în capul meu de piatră
Doamne ce s-a întâmplat?
ochii au fost aruncați în sus
am văzut
înaltă până în cer
coborâtă în mine
frumoasă în secunde
de timp
tu a mea...
eu piatră
te așteptam să mă ridici
în palma ta de viață
nu am fost aruncat
m-ai băgat în buzunar
și...
ai plecat mai departe.
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre relaxare, poezii despre ocean, poezii despre marină sau poezii despre frumusețe
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.
Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.
Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.
Vino cu mine să vezi unde este pâinea îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.
Grâul nou urca în cer ca să-l vadă soarele.
Brazii, cerbii, munții falnici îngânau izvoarele...
Pe pământuri darnice crește pâinea din țărână:
Doar în ochii morților, eu sunt Patria Română?!
Ce lumini neodihnite ale morților slăvesc
Pământul din care ești universul românesc?
Ce gând sumbru-mi osândește vechiul meu hotar neșters,
Și ce p a t r i e există fără niciun univers?...
Când în râuri curgea aur, au venit flămânzii lumii
Să-nrobească dar pământul, dumnezeul și străbunii.
Glasul meu izvor de munte mi l-au auzit eroii:
N-au răbdat să mă-ngenunche nici străinii nici ciocoii!
Îmi știi zestrea mult râvnită: păduri dese, mări de grâne...
Dacii mei stejari de piatră erau c i n e v a în lume.
Azi, în vatră-mi bate vântul, satul este colb și fum:
În troiță mărăcinii; sfinții... doborâți în drum!
De peste tot sunt numai lacrimi de toate câte sunt;
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Sunt o patrie săracă, plânsul meu în clopot bate:
Chem în vatra milenară fiii mei plecați departe!
Și blestem să cadă-n neguri fără liniște străinul,
Și să-l ardă-n focuri grele calicia și veninul!
Grânele să urce iară cu arama lor în cer,
Eu să umblu cu ulciorul și cu pâinea în paner.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre sărăcie, poezii despre pâine, poezii despre patrie, poezii despre brazi sau poezii despre România
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor, poezii despre gânduri sau poezii despre cuvinte
Atlantida
Au existat sau n-au existat.
Pe insulă sau nu pe insulă.
Oceanul sau nu oceanul
l-a înghițit sau nu.
I-a fost dat cuiva să iubească pe cineva?
I-a fost dat cuiva să lupte cu cineva?
S-a întâmplat totul sau nimic
acolo sau nu acolo.
Orașe au fost șapte
Oare într-adevăr?
Au vrut să fie veșnice.
Dar unde sunt dovezile?
Nu au inventat pulberea, nu.
Au inventat pulberea, da.
Probabili. Îndoielnici
Imemoriali.
Neluați din aer,
din foc, din apă, din pământ.
Necuprinși în piatră
nici în picătura de ploaie.
Nepitând la modul serios
să pozeze în avertizări.
Un meteor a căzut.
Acesta nu e un meteor.
Un vulcan a erupt.
Acesta nu e un vulcan
Cineva a strigat ceva.
Nimeni nimic.
Pe această plus minus Atlantidă.
poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre stele căzătoare, poezii despre oraș, poezii despre inventatori, poezii despre insule sau poezii despre fotografie
Un înger adormit...
Am întâlnit odată mai demult
Un înger îngândurat și cam tăcut
Avea un aer așa uman
Ochii pătrunzători și zâmbet diafan
Când era sus, când era jos
Era perfect, era frumos
Când pe pământ a coborât
Și-ntâia oară m-a privit
Părea puțin cam obosit
L-am alintat și-ncet a adormit
Să nu-l treziți vă rog frumos
El pentru mine s-a întors
Sunt visul lui e visul meu
Și uite așa va fi mereu
Aș vrea în brațe să îl strâng
Să nu-l trezesc defel nicicând
Este un înger, e a mea iubită
Aș vrea să fie fericită
Și dacă timpul trecut-a peste aripile ei
Ea a rămas cea mai frumoasă între femei
Vă mulțumesc ca-ntr-o prefață
Vă scriu acum și am în față
Un înger care tace
Vă rog să îl lăsați în pace
Ce poate fi mai minunat în viață
Decât să fii cu îngerul în față
La tine Doamne, mă închin smerit
Privind... un înger adormit.
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre superlative sau poezii despre somn