meri

Sub meri

Se scuturau de floare merii...
Cărarea-ntreagă părea ninsă
Şi-n nesfârşita pace-a serii
Câte o stea cădea, desprinsă,

Sfios eu te ţineam de mână
Şi tu mă ascultai uimită;
Îţi povesteam un basm c-o zână
Ce de un prinţ era-ndrăgită.

Şi amândoi atunci vrăjiţi
De-acea poveste minunată,
Ascunşi sub merii înfloriţi,
Ne-am sărutat întâia dată.
..........................

Trecut-au ani de-atuncea mulţi
Şi azi prin flori străbate luna...
De ce nu vii să mai m-asculţi
Să-ţi spun povestea cea cu zâna?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada

Livada mea cu meri şi pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoaşă mătăsoasă
păzită de trei câini şi doi molizi

din pulpa ta mănânc pe săturate
bacşişul morţii, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie

la ora când pendulul subteran
îşi schimbă mădularele şi ţipă
când timpul se cocleşte sub cadran
şi îngerul îşi tunde o aripă,

livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buştean păscut de câţiva miei
şi-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea-n uitare să cobor
şi iar mi-e dor de umbra ta....
De cate-ncerc să uit mi-e dor,
de cate n-am putut uita.
M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vant să pieri....
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adanc aş vrea-n paharul plin
şi-n cantec zambetul să-ţi pierd
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dazmierd....
Şi cand in flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita.....

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnala

Am intrat pe randul al doilea al unei vii,
Si mi-a mirosit a pivnita domneasca,
Pe randul trei mirosea a pirostrii,
Iar pe restul, a casa parinteasca.

Am intrat pe un rand oarecare cu porumb,
Si mi-a mirosit a mamaliga taiata cu aţa,
A palma aspra de taran odihnind pe un damb,
A pamant reavan sapat dimineata.

Am intrat in livada de peri si de pruni,
Si mi-a mirosit a tuica galbena fiarta,
A gutui si a meri cu mere dulci si a aluni,
A "camera de la drum" si a lemn de poarta.

Am calcat pragul prispei unui locas taranesc,
Si lana servetului agatat in pridvor,
Mirosea a urda si a bors pacuraresc,
A lemn de fag ars domol pe razor.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi în tandem

- Azi plouă-ncet cu stropi mărunţi şi calzi
Peste cireşii ninşi pe jumătate,
Meri'-nfloriţi privesc parcă-s heralzi
Ce-şi spală faţa albă de păcate.

Pe streaşina terasei, prinse-n joc,
Curg lacrimile ploi'-n rotocoale,
Eu le privesc şi trag cerneală-n toc,
Aş scrie versuri pe albastre coale,

Ţi le-aş trimite seara c-un poştaş,
Bătrân, dar să cunoască meserie,
Să-l ierţi când o să-ţi bată-n geam poznaş
Şi-o să recite-a noastră poezie.

- Pe-aici doar vântul bate, niciun strop
De ploaie n-a căzut... Pe-această vreme
Trec orele-n psihoticul galop,
Iar nopţile mă deapănă pe gheme.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Webster

Pădurea de pini de pe deal
Şi clădirea fermei de la kilometri depărtare
Se vedeau clar, ca prin binoclu,
Sub cerul albastru ca un păun!
După amiază o pătură de nori
A acoperit pământul. Iar tu păşeai pe drum
Şi peste păşunea de trifoi, unde singurul sunet
Era tremolul lichid al unui greiere.
Apoi soarele a asfinţit între titirezii uriaşi
Ai două furtuni din depărtare. Un vânt în creştere
A alungat norii şi a aprins flăcările
Stelelor lipsite de apărare,
Clătinând arama lunii
Între culmea dealului
Şi frunzişurile scânteietoare ale livezii de meri.
Mergeai gânditoare de-a lungul ţărmului
Unde din gâtlejurile valurilor ieşeau ciripituri
Ca cele ale unor păsări singuratice
Care cântă sub apă şi strigă
Înspre urmele lăsate de vânt prin cedri,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţii care mor

(Iuliei Haşdeu)

De la lună şi-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?

Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-şi face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.

Carul mare-i scuturat
Peste noi şi peste pat.

Şi rămân cu ochi străin –
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

În satul meu, ce-l port şi azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăşi în mine;

Azi-dimineaţă roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Şi cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o mirişte

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă primăverii promise

Oh, ce mire de lumină se iveşte în oglindă!
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii...
Şoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă.
Se aprind către apusuri, iarăşi, roze viorii.
Râu de păsări şi de floare în lăptoase diademe...
Astăzi iar se primeneşte lutul, gândul şi menirea.
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne,
Caută în scrumul vieţii să găsească fericirea.

Oh, ce mire de lumină se iveşte în oglindă,
Curge lapte de mătasă peste lumea renăscând,
Se desface dintr-o dată un cocon de crisalidă
Şi luciri de jad se-nalţă, către ceruri săgetând.
Ceru-i tulbure deodată, versuri moi foşnesc în cale,
Parcă plouă cu miresme, bat la geam ramuri de vis,
Peste câmpul de lumină, albe pete de ninsoare,
În petale de apusuri, printre ramuri, s-a deschis.

Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii,
Sub umbrele de lumină care s-au deschis deodat,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!