meri

Se mânie fiul de boier când văzu o astfel de batjocură, şi ca să o pedepsească, luă de soţie pe ţigancă, iară pe fosta lui nevastă o făcu slujnică. Biata femeie văzu bine nedreptatea ce i se făcu: dară neavând încotro, tăcu şi răbdă cu nădejdea în Dumnezeu că-şi va revărsa mila lui asupra ei, şi va da odată, odată, la iveală nevinovăţia sa. Şi mai trecând câtăva vreme, iată, măre, că răsări din băligarul unde fuseseră îngropaţi copiii doi meri. Coaja acestor meri era suflată cu aur, de lucea ca ziua, când noaptea era întuneric beznă. Ei creşteau într-o zi ca într-un an, şi după puţin se făcură mari. Ţiganca, care ştia blestemăţia ce făcuse, se temu, văzând frumuseţea merilor...

citat celebru din povestea Înşir-te mărgăritari de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii noştri înfloresc pe trunchiul viu al vieţii noastre. Ei nu sunt un buchet, ci o minunată grădină de meri. Şi această grădină e a noastră.

citat clasic din A.S. Makarenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea-n uitare să cobor,
şi iar mi-e dor de umbra ta...
De câte-ncerc să uit mi-e dor,
de câte n-am putut uita.

M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vânt să pieri...
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
(...)

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa părintească

Casa din lut bătut cu pleavă,
Acoperită cu draniţă de brad,
Grădina cu meri şi cu otavă,
Unde mă-ntorceam cu drag.

Ochii blânzi ai mamei nu erau,
Trecuţi demult în nefiinţă,
Eu totuşi îi vedeam mereu,
Şi îi purtam în conştiinţă.

Fântâna din larga ogradă,
Săpată de nu ştiu care bunic,
Este aproape de livadă,
O ştiam de când eram mic.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poţi să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?

Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Şi cum calcă pe pământ foşnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...

De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvaţă,
A ierta - doar de la zăpezi,
Şi statornicia de la viaţă.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi face să-nflorească meri?

Era atâta fericire între noi
Şi-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulţit cu doi
Îţi aminteşti cum... nu ni-era de-ajuns?

Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Şi-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!

Te regăsesc şi-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrăţişam
Dar cum să-ţi iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!

Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrăţişarea noastră amuţise...!
Într-un destin stingher şi haşurat!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt patru luni, de când eu, autoarea însăşi a unui îndemn de reînviere a naturii (adică a iubirii), voi fi [...] | Citeşte tot comentariul

Geografie interioară

Din ţara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi şi lumină
Şi din parfum de meri
Spre ţara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci şi coapte
Şi din miros de pâine,

Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă şi nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morţi, Dumnezeu.[...]

poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuta ciutelor

Printre meri şi printre peri
Plimbă-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălţaţi
Cu călţuni împintenaţi,
Cai cu frâne de argint,
Cu poclăzi până-n pământ,
Plimbă-se, alintă-se,
Între ei intreabă-se:
Unde-i ciuta ciutelor,
Frumoasa frumoaselor,
Rumeneala zorilor,
Podoaba crăieselor?
Cu arcu' să o vână,
Cu cununi s-o-ncununăm,
Cununii de cununie
Lui Vodă dalbă soţie.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coja, Ion

Un val de mare sculptat, umblă prin Bucureşti şi se numeşte Ion Coja. Uneori, de foarte puţine ori, când se apucă să cioplească destine din lutul pe care-l fură stepei, marea dă la iveală vlăjgani ca Ion Coja, care nu imploră niciodată pe nimeni, ci-şi smulg singuri, hotărîţi şi lucizi, bucuriile şi durerea din întâmplările ce alcătuiesc o viaţă de om. Ion Coja aparţine mării ca şi luna, corabia lui de nuntă. Îl respect şi mi-e drag ca o scuturare de meri...!

definiţie celebră de Fănuş Neagu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Bacovia

Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coşmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.

Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii şi-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Şi a-şi rosti plecarea nu mai pot.

Foioasele în vântul toamnei ard,
Muşcate sângeros şi trist de lună,
Şi turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanşard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!