mânie

Şi ura şi iubirea

Şi ura şi iubirea acuma de la tine
Făr’ de însemnătate vieţii mele-ar fi,
Iubirea ţi-am plătit-o cu lacrimi şi suspine
Şi ura-ţi neîmpăcată cu ce-aş mai răsplăti.

Dar tu de vrei ca-n urmă-ţi eu tot să mai plâng încă
Şi vecinic sfâşiată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr’ de mânie să-mi spui că mă-i uita.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evgheni Oneghin - XVI

Ce-a fost, să-ntorci nu se mai poate!
Nici ani, nici suflet, e-n zadar...
V-o spun că vă iubesc ca frate,
Şi, poate, şi mai gingaş chiar...
Să m-ascultaţi fără mânie:
Fecioara tânără se-mbie
Să-şi schimbe visul cu-n alt vis,
Cum schimbă florile-un cais
În primăvara revenită:
Aşa a hotărât Preanaltul,
Curând vei îndrăgi pe altul!...

poezie clasică de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discipolul

Al meu discipol e Mitică,
Pe-orgoliul său am pus "sechestru"
Că mă consideră "maestru"
Şi osanale îmi ridică
El continuat-a fără frică,
Elogiile "în buestru"
De parcă-aş fi extraterestru
Tot timpul mie mi-l dedică
Dar de un timp, să vezi matale,
Opritu-s-a din "reverie"
Şi întâlnindu-l azi în cale
El replicat-a cu mânie:
Nu-mi mai ridică osanale,
Că a făcut de-acum hernie!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată că Domnul
se mânie iarăşi

nu doar pe mine
ci şi pe potrivnic

eu şi heruvimul
ne vom povesti
despre încăpăţânarea cenuşii
şi chinuri

îl voi ţine în braţe
de 56 de ori

îmi va cunoaşte spaimele
şi generaţiile ei
din mine

voi învăţa împreună cu el
cum se încălţă flăcările

[...] Citeşte tot

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii democraţiei

au mâncat secera şi acum trag
de ciocan cu mânie capitalistă
populaţia întinde tristeţea
pe străzile mizerabile pline
de jandarmi mascaţi
şi poliţişti cu melancolie de căţei
goarna funerară se aude-n oraşe
duc drepturile omului la crematoriu
din domicilii liliputane ies
semioamenii pe jumătate robotizaţi
mâncaţi din interior de îndoieli
şi gândacii nedigeraţi
unii stau cu storurile trase
întinşi pe mesele de disecţie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Derjavin

Aşa-i! Nimic nu-i mai presus
De a poetului menire!
El are adevăr de spus
Şi-un scop: folosu-n omenire!
De ură-n suflet clocotind,
Necinstea, jugul îl mânie,
Sclav, liber sufleteşte fiind,
El nu poate trăi-n robie.
El ţine drept un sfânt izvod,
La Rău, să se împotrivească.
Spre tron, sau stând pe eşafod,
Cu faţa mândră să privească.
Nici teama nu îl îngrozeşte,
Iar moartea-nfruntă cu dispreţ
Şi-n inimi tinere trezeşte
Avânt, cu versu-i îndrăzneţ.

poezie de Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocale

A negru, E alb, I roşu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.

Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheaţă, rege alb şi dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?

U, ciclu, sfântă vibraţie marină,
Linişte a mieilor pierduţi în iarbă-
Ce alchimie frunte ţi-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;

Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri şi singurătate.

sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Neţărmuita mare se frământă,
Eternă pregătire de furtună.
Se-nalţă-n trombe, duduie, detună
Şi-n colcăit de spumă se-nvestmântă.

Şi-aşa, mereu, de mii de ani, nebună,
Cu însăşi ea luându-se la trântă,
Pe rând biruitoare şi înfrântă
Îşi macină neliniştea străbună.

Când toate dorm, extaze sau mânie,
A mării nesfârşită insomnie
Se potoleşte iar şi iar s-asmute.

Şi-n vreme ce se zbate fără pace,
O poartă-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.

sonet de Victor Eftimiu (6 mai 1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas greu

Doamne, câtă tristeţe şi frunză!
Te dărui şi n-ai cui,
Te dărui nimănui.
Buzele se desfac zâmbind a milă,
Vinul gâlgâie-n silă.
O durere estompată şi surdă
Bântuie inima mea.
Singurătatea vibrează-n timpane
Cu sunet de scoică,
E ceasul somnului.
Paşi stinşi, paşi stinşi. E ea?
Altcineva.
Îţi vine să ţipi de mânie
Că nu simţi părere de rău!
Ceasul somnului. Ochi aţintit.
Orb, surd, cu voce anemică.
Plâns de neputinţă-n infinit.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Ah, adeseori aş vrea să chem ca odinioară
înăbuşitoare amiezi şi nori ruginii
verdeaţa lacomă şi bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfâşiată
lumânări picurând pe catifeaua nopţii
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de râs de motor sau de mânie
în zadar aş vrea fie că vorbesc fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pământul greu.

poezie de Adam Wazik din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!