Suspin
Ah, adeseori aș vrea să chem ca odinioară
înăbușitoare amiezi și nori ruginii
verdeața lacomă și bucuria fructelor
alcoolul privirilor mătasea sfâșiată
lumânări picurând pe catifeaua nopții
strălucirea umărului femeii negrul cărbunelui
mercurul melancoliei de periferie explozii
de grenade de râs de motor sau de mânie
în zadar aș vrea fie că vorbesc fie că scriu
nu există metafore, există numai un gust de sare
nu există minunate culori există doar pământul greu.
poezie de Adam Wazik din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adam Wazik. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre râs
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre motoare
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre metafore
- poezii despre melancolie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.