Marea
Nețărmuita mare se frământă,
Eternă pregătire de furtună.
Se-nalță-n trombe, duduie, detună
Și-n colcăit de spumă se-nvestmântă.
Și-așa, mereu, de mii de ani, nebună,
Cu însăși ea luându-se la trântă,
Pe rând biruitoare și înfrântă
Își macină neliniștea străbună.
Când toate dorm, extaze sau mânie,
A mării nesfârșită insomnie
Se potolește iar și iar s-asmute.
Și-n vreme ce se zbate fără pace,
O poartă-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.
sonet de Victor Eftimiu (6 mai 1963)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înfrângere, poezii despre timp, citate de Victor Eftimiu despre timp, poezii despre somn, poezii despre pace sau poezii despre insomnie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.