lacusta

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbaţii-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deşi suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ţinuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o carticică.

Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.

Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă,
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Şi nu mai ştiu...

Farmece aş fi voit să fac
Şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe-un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lăcustă

Mi-a umblat în păpădie
O goangă cu pălarie
Şi cămaşă stacojie.
Avea fuste şi manta,
Tăiate din catifea
Şi pieptar cu solzi de tiplă,
Căptuşit c-un fel de sticlă.
Domnişoarei cu trei rochii-i
Lăcrimau rubine ochii,
Să te-ntreb pe dumneata,
Cum venişi în iarba mea?
Şi de unde, domnişoară
De cristal şi scorţişoară?
După pana ce te-a scris,
Vii şi tu din somn şi vis.
Căci vopseli asemeni nu-s
Decît colo tocmai sus.
Unde sînt într-adevar
Pensule de-a fir-a-par
Şi zugravii de o şchioapă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul cu potcoave roşii

Fugea calul cu muscalul
Că-ncepuse-n lume balul:
Necheza ca o ispită
Jinduind a Făt-frumos
Da-ţi trăgea câte-o copită,
Nu te mai sculai de jos!

Azi aici şi mâine-n pustă
Şi-a ajuns ca o lăcustă
Drumul lui pornit din stepa
Unde călărea Mazepa:
Călca greu şi lăsa semne
Să le recunoşti pesemne
Numai d-alea în cinci colţuri
De ţi le bătea în bolţuri
Un colhoznic cu ciocanul
Ca să vină şi la anul
(Tot el, lovi-l-ar talanul!)

Ciocanul şi secerea

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devoratorii de codrii

Îşi poartă veşnic veacul prin păduri,
au chipuri hâde şi suflete haine,
în care sălaşuiesc apucături de "furi",
iar mintea lor le fată doar idei cretine...

Dacă vara-i toridă şi iarna cu nămeţi,
ignoră tot ce-n lume-i înconjoară,
de seva dulce a lemnului sunt beţi,
ei vor ca brazii seculari să moară....

"Devoratori de codrii! Asfel îi numesc!
Introvertiţi, ascunşi perfid, dar hărpăreţi,
cu sevă de lemn dulce zilnic se hrănesc,
duhoarea lor alungă din ramuri "cântăreţi."

Dezordinea-i stăpână-n jur, ca nesimţirea,
pe versanţi, prin văi, chiar lângă drum...
Atît de grabnică şi acerbă le este -navuţuirea,
încât lasă-n urma lor doar cetină şi scrum!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ţigară a şarpelui de casă

Primise ultima ţigară şi nu ştia
dacă trebuie să o savureze sau doar încerca
să respire, ca un vulcan pricăjit.

Lăcusta i se aşezase pe solzi, din greşeală.
Ulmii înfipţi în baltă urcau, cu fereală.
Era un joc de culori. Negreşit.

Nu demult, şerpuind, iarba foşnea.
Nu demult vânase o broască în balta ca o balama
între câmpie şi deal.

Nu demult venise băiatul cu julituri la genunchi,
ca un vânător nemişcat, ca un mănunchi
de muşchi încordaţi în asemenea hal

încât părea un lemn neted, un lemn nemişcat.
Apoi, ca un strănut din senin, ca un viscol uscat,
linia a fost întreruptă.

[...] Citeşte tot

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Apeal...

Nu stau cu gând decât să te-am în braţe
Când îţi văd tot piciorul gol din fustă;
Aş sări iute, cum masculul de lăcustă
În pulpe fine, trupul să-mi înhaţe.

Simt fluturaş în golul din stomac
Şi când vorbeşti n-ascult, doar îţi sorb buze
Şi-s tot întruchipat într-un băţos arac
Ce ţi-aş înfige, să te prinzi... sex să-ţi amuze.

Îmi fuge ochi pe gâtul fin ca de flamingo
Ce ţi l-aş umple de sărut să te-nfioare
Şi buzunarele mi le-aş goli -câştig de bingo-
Şi te-aş iubi... oriunde ai o floare!

Sânii-ţi tresar în freamăt de respir
Şi îmi văd capu-n faldul dintre cupe,
Gustând din sfârcul roşu, elixir...
Ah, Doamne, ca sălbaticul te-aş rupe!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de vară

Când ziua dă-n pârgă, culegătorii de rouă iau vara micul dejun.
Elita planează în zone de vis, vânează vaporii rătăciţi în dungi de petale
stau cu plăcere în trandafir să-şi mângâie pofta născută-n zefir.
La parter, săritorii-n lungime sorbesc pe furiş, gustând tacticos lăstar de păiş.
cosaşul bondoc invitat de lăcusta vecină, serveşte o ceaşcuţă de clorofilă,
vrea să-şi sporească bronzul verzui, să aibă carâmbii de lac,
că-n desişul de plante, nu departe, aşteaptă a lui jumătate.
Ceva mai jos, instinctual, se-ncheie un ospăţ canibal.
Îmbătată de prea multă plăcere, călugăriţa, ce nume sfânt,
prelungeşte a ei reverie, muşcând la început jucăuş,
dar în oarba-i gelozie, simţind că-i gustos, seceră capul ce-i prea frumos.
Bucuroşi că ziua şi noaptea se scaldă-n răcoare,
trubadurii se-ascund de priviri iscoditoare, nu vor să atragă
dojana furnicii, mereu creditoare, pusă pe sfat şi dorită-ndreptare.
În fracul distins, contrastând la culoare, se întind
şi cuprind divanul de frunze mereu pregătit, pun gama pe pinteni
şi aşteaptă chitic, să intre în scenă, cu al lor ţârâit.
Ce concert, câtă splendoare, mult mai plăcut poţi să spui,
dacă-n poveste apar brotacii verzui.
Între mălini o stare hazlie, de-a dreptul sudat stă cocoţat

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodii de vară

I

Cine-ar putea să spună
Câţi secoli au trecut
De-o lună,
De când nu te-am văzut?...

Salcâmii plini de floare
Se uită lung spre sat,
Şi-n soare
Frunzişul legănat

Le-atârnă ca o barbă...
Acolo mi-am găsit
În iarbă
Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atâtea dimineţi
Contemplu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vânătoare

I. Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
Mirişti galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Şi mohoare de rugină.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
Se perindă nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.

Iar când soarele străbate,
Luminând peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Într-un limpede contrast,

Saltă-n valuri jucăuşe
Şi foşneşte lung sub soare,
Cu mătasă la pănuşe,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!