Poezii despre hugo von hofmannsthal, pagina 2
Metamorfoze
Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânțând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleștare ocolind amarul.
Otrăvi, esențe, mările cuprind,
albastrul iod și sarea, ferecate
în zeama scoicii, viață strălucind,
în alge de talazuri legănate.
Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de mușețel uitând de sine,
și-n scoici pictând culorile bogate.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre graniță
- poezii despre culori
- poezii despre bogăție
- poezii despre albastru
- poezii despre Soare
Cântecul unei mierle captive
Lui Ludwig von Ficker
Întunecată suflare în ramuri verzi.
Floricele albastre împresoară făptura
Singuraticului, pasul auriu
Murind sub pomul de măslin.
Fâlfâie cu bete aripi noaptea.
Atât de tăcută sângerează smerenia,
Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit.
Luminoasele brațe se-ndură,
Cuprind o inimă frântă.
________________________
Comentarii
Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul și promotorul lui Georg Trakl. "Cântecul unei mierle captive" a fost probabil scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit Ficker și unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârșitul lunii aprilie Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate al lui Ludwig von Ficker, critic și istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel și în literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil "Mierla", în care este prelucrată de asemenea o experiență din primul război mondial, este menționată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât și datorită culorii extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepția noastră apar numai la păsările care nu sunt dotate cu acest "dar muzical" și pentru că aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ținute ca păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt inițial locuitoare ale pădurii și preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veșnic verzi.
În această poezie întâlnim din nou "făpturi singuratice", ca în "Ora de durere" strâns legate de "pasul" (un motiv similar ca în "Seară de toamnă"). Pasul este acum "auriu", nu "negru". În plus, apare culoarea albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată povestea suferinței lui Isus, la care se adaugă "umilință" și "Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit".
Imaginea mierlei revine abia percepută în imaginea de noapte: "Fâlfâie cu bete aripi noaptea". Tema cântecului din titlul poeziei nu poate fi găsită în poem, "Suflarea" și "Atât de tăcută sângerează smerenia" sunt relativ îndepărtate direct de "cântec". Dar titlul și poemul în sine rămân enigmatice, chiar dacă motivele și sunetele sunt familiare din celelalte lucrări ale lui Trakl. Se poate imagina un amănunt biografic, Trakl locuind un timp la Rudolf von Ficker, criticul și istoricul muzical.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre istorie
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre măslini
Cuvânt și cuvânt
Să nu rostești cuvintele pe care
le simți, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.
Încă nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de ai crede că-l auzi acum.
Asteaptă, fă-ți rezerve de tăcere,
aproape să-ți rămână, ca un fum.
Când știi exact ce trebuie să spui
nici nu mai ești de trebuință, poate:
rămân cuvintele pe care-ți pui
pecetea și durează-nsingurate.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre tăcere, poezii despre gânduri sau poezii despre fum
Preaviz
Trecem pe trase diforme
în spații policrome
curând von sări paragrafe
dorințele nu ne mai suportă
aburii respirației
creșterile sunt tot mai lente
până când degenereză
în alte sincope
momente cruciale apar
și dispar ca niște particule
bombardate cu alte particule
printe căutări aleatorii
particula lui Dumnezeu
e totmai greu de observat
atunci iarăși am decis
să caut ajutor angelic.
poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre particule, poezii despre îngeri, poezii despre religie, poezii despre dorințe, poezii despre creștere, poezii despre ajutor, poezii despre abur sau poezii despre Dumnezeu
Verde
Verde e vântul, clinul povârnit,
preț de o iubire aici am viețuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.
Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuți și orbi de-a pururi sunt.
Și eu am fost de-al locului și mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul și vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre bătrânețe, poezii despre vârstă, poezii despre tinerețe, poezii despre munți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
O zi de vară pe Loara
(tatălui meu)
apele verzi se răsfață domoale
sub raze de miere și-arome de flori
din stufăriș se ițesc pelicani și egrete
iar șoimii cei bravi se-avântă spre nori
vrednicii castori clădesc baricade
nenufarii suavi sunt mai dalbi ca oricând
e tihnă amiază și-mi pare că raiul
cumva s-a prelins grațios pe pământ
sunt domnii hugo și zola și prevert
pășind maiestuos pe cărarea subțire
în aer e zumzet în cupe e vinul
și-n inima mea atâta iubire!
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre răsfăț, poezii despre rai, poezii despre nori, poezii despre miezul zilei, poezii despre miere sau poezii despre iubire
Serenadă
Când tu cânți, alintată,
Pe brațele-mi, la sân,
Auzi cum câteodată
Gându-mi răspunde lin;
Cântul tău resuscită
O zi din traiul meu;
O, cânt-a mea iubită,
O, cântă dar mereu!
Când râzi, pe a ta gură
Amorul a descins,
Orice prepuitură
Deodată s-a și stins;
Zâmbirea ta-i ferită
De orice cuget rău;
O, râzi, o, râzi iubită,
O, râzi, o, râzi mereu!
Când tu dormi lină, pură
Sub ochiul meu umbros,
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Hugo din Marie Tudor (1833), traducere de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre ochi, poezii despre gură sau poezii despre corp
Mormântul către trandafir
Mormântul către trandafir, regele culorii:
"Ce faci cu lacrimile pe care le cern zorii
Pe obrajii tăi, o, floare a iubirii?"
Trandafirul către mormântul rece:
"Ce faci cu cei care, din ora care trece,
Cad în groapa ta, abis al omenirii?"
Trandafirul: "Mormânt cu privire sumbră,
Din lacrimile-adunate fac, în penumbră,
Un parfum mirosind a miere și-a floare de narcis."
Mormântul: " Floare visătoare cu petale fine,
Din fiecare suflet care ajunge jos, la mine,
Eu fac un îngeraș în paradis."
poezie de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre suflet, poezii despre prăpăstii, poezii despre ore sau poezii despre monarhie
Miezul de rouă
Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăiești."
(Victor Hugo)
În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâșii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!
Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subțire
Nevindecat de trufie și fior
Tulburare în timp seducător...
Să nu rănești miezul de rouă
Să nu împarți lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre dor, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge, poezii despre spaimă, poezii despre seducție sau poezii despre rouă
Lui Victor Hugo
Purtând această probă-a prieteniei tale,
Sub brar, maestre,-am Rinul.
- Cu fluviu-n lunga-i cale,
Făcând o paralelă, mă simt și eu, crescând.
Dar Fluviul, Zeu sălbatic, el, bietul, știe oare
Ce nume-i dă, și sursa, și țărm, ce noimă are
Să curgă astfel pentru oricine și oricând?
Stând lângă sfarcul tatei enormei maici, Natura
Pesemne că nu știe, ca toată creatura,
De unde lui îi vine zeiescul antic dar:
Dar, dulce-obișnuința, eu știu că de la tine,
Entuziasm, Iubire și Studiu, totu-mi vine
Și micul foc îmi arde pe marele-ți altar.
poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre prietenie, poezii despre natură, poezii despre foc, poezii despre fluvii, poezii despre antichitate sau poezii despre Victor Hugo