Verde
Verde e vântul, clinul povârnit,
preț de o iubire aici am viețuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.
Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuți și orbi de-a pururi sunt.
Și eu am fost de-al locului și mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul și vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre cuvinte
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vârstă
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Insomnie în verde
A naibii
iarbă
Crește
și
noaptea
Verde legănat
Verde
de
adormit
vântul
Verde la pat
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre insomnie sau poezii despre creștere
Întoarcerea cuvântului risipitor
Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt
Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie
Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți
Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muguri, poezii despre primăvară, poezii despre moarte, poezii despre hârtie, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Verde
verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul
poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ
Cuvânt și cuvânt
Să nu rostești cuvintele pe care
le simți, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.
Încă nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de ai crede că-l auzi acum.
Asteaptă, fă-ți rezerve de tăcere,
aproape să-ți rămână, ca un fum.
Când știi exact ce trebuie să spui
nici nu mai ești de trebuință, poate:
rămân cuvintele pe care-ți pui
pecetea și durează-nsingurate.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum
* * * (după o colindă românească)
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.
Scoală țară și ascultă,
Cum îți cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ți-ai găsit beleaua.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
Cu așa conducători,
Nu știi încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre frunze, poezii despre cucuvele, poezii despre crini, poezii despre comori sau poezii despre România
Poem pentru verde
Atât de verde e marea ochilor tăi mult prea triști,
Și-atât de sărați sunt ochii tăi în mareea mării,
Că-mi trezesc în sufletu-mi trist un noian de neliniști,
Mă fac să renunț înc-odată la gândul plecării.
Mult mai de preț ca gândul este-n noi iubirea vieții,
Mult mai de preț ca iubirea e verdele lăcrimând,
Mult mai de preț ca lacrima-i verdele frumuseții,
Mult mai de preț pentru mine e viața ta și-al tău gând.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre poezie, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
Verde
Vara a-mbrăcat vualul verde,
Atingându-mi coapsă și genunchi,
Cântul greerașului se pierde,
De-al meu decolte în unghi.
În melodia, amurgului de seară,
Dansez cu frunza de pe ram,
Scutur amintirea cea bizară,
Din colbul anilor, ce-o mai păstram.
Mă ating de fluturi călători,
La ureche îmi susură vântul,
Umbra îmi vibrează printre flori,
Nouri se topesc, ușor e gândul.
Și privind câmpiile de iarbă,
Colorate-n barhăt de smarald,
Sufletul se lecuește-n grabă,
Privirea în adânc mi-o scald.
Liniștea, în orizont se-ntinde.
Flori galbene cu cerul sau iubit,
Și s-a născut culoarea verde,
Ierbile cu glas mi-au povestit.
Mi s-a colorat rochia de verde,
Gândurile s-au schimbat în ton,
Fantastică-i și Muza verde,
Ce-mi clatină, verdele-n creion.
20.07.2019
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre urechi, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre seară sau poezii despre schimbare
Metamorfoze
Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânțând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleștare ocolind amarul.
Otrăvi, esențe, mările cuprind,
albastrul iod și sarea, ferecate
în zeama scoicii, viață strălucind,
în alge de talazuri legănate.
Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de mușețel uitând de sine,
și-n scoici pictând culorile bogate.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță, poezii despre bogăție, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Galben
galbenul semaforului
îmbolnăvește frunzele copaci
lor nu le pasă de verde
s-au îngălbenit
fără rețineri sau prejudecăți
semaforul e verde
ele, frunzele rămân galbene
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre semafor, poezii despre prejudecăți, poezii despre copaci sau poezii despre boală
Nostalgii de toamnă
Pe malul lacului bătrânul chiparos,
Privea în gol, depănând amintiri,
Stătea în vânt cu pieptul cioturos,
Rememorând pierdutele iubiri.
Prin frunzele crestate vântul i-a șoptit,
I-a amintit de trupul unduit și verde,
Al unei sălcii crețe cu părul despletit,
Cu umbra lui obișnuind să o dezmierde.
Și-a amintit cum fremătau în noapte,
Și cum odată sub un clar de lună,
Vibrau până în sevă printre șoapte,
Când ramurile se țineau de mână.
Au trecut anii, s-au dus înspre apus,
Ca niște frunze ce în vânt s-au risipit,
Dintre atâtea amintiri, doar una l-a sedus:
O salcie cu trupul verde și părul despletit.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seducție sau poezii despre păr
într-un copac verde
păsările cântă frumos
în cel uscat doar
vântul se tânguie des
a jale și dor
gogyohka de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre verde, citate despre păsări, citate despre muzică, citate despre frumusețe, citate despre dor sau citate despre copaci
Mi-i că fuge doru-n lume
Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist și rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropșit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopții, toamna-mi vântură odaia.
Cerule-nvelit de nouri... un' ți-ai dus vremea senină,
De ce lași vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă și-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.
Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă și-ndoaie toți copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopții arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.
Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece și trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai țin.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre văi, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Verde trup
Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre minciună sau poezii despre dimineață
Foaie verde de stejar (Doină românească)
Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor și jale.
Foc și pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă și vântul.
De durerea-i nu-mi păsa,
Și când el cu jale-adâncă
Dragostea își blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.
Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Și-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.
Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ți moară
Sufletul fără să-ți frângă:
Drag ți-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre stejari, poezii despre plâns sau poezii despre picioare
Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre singurătate sau poezii despre nuditate
Frunză verde și-un smarald
Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!
Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!
Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu mă scald!
Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!
Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!
Frunză verde și-un rubin,
De forță îmi e gândul plin
Și rapid iubire eu obțin!
Frunză verde și-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Și îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!
poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viteză, poezii despre victorie, poezii despre trandafiri sau poezii despre rai
Verde flu...
frunză verde flu pământ
crește dorul crește-n vânt
astăzi sunt mâine nu sunt
se închină sfânt la sfânt
am încărunțit mărunt
prin cuvântul necuvânt
te iubesc e-un amănunt
frunză verde flu pe mare
crește dorul prin sahare
astăzi plop mâine cărare
se închină popii-n zare
am încărunțit în fiare
prin cuvintele-n uitare
te iubesc e o-ntâmplare
frunză verde flu pe lună
crește dorul a furtună
astăzi ghimp mâine cunună
vânt se-nchină de răsună
am încărunțit a zână
vin cuvinte și mă-adună
te iubescu-ne-mpreună
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păr cărunt
Se întâmpla... la ceas de seară
să nu dăm vina pe tricourile albe
cum vinovate de viol sunt doar fecioarele ascunse-n nopți de spaime
și imn de slavă ridicăm barbarilor cuceritori
să nu dăm vina pe tricourile albe
să nu învinuim doar vântul
când munții de gunoaie se plimbă ca la ei-acasă
și-încearcă să ascundă sărăcia și spoiala
să nu învinuim doar vântul
să nu dăm cu cuvinte în cuvinte
să nu îmbrăcăm vidul în forme fără fond
să dăm cuvântului puterea și respectul care l-au pierdut
să nu dăm cu cuvinte în cuvinte
noi oamenii cărți ar trebuie să uităm ce-i ura și disprețul
ei, oamenii afișe ar trebui să-învețe ce-i iubirea cât mai este timp
voi asupriții ce-ați crescut doar cu minciună
descoperiți-vă unicitatea și-împlinirea
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre învinovățire, poezii despre virginitate, poezii despre sărăcie sau poezii despre spaimă
Verde crud
Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre roz sau poezii despre mândrie
Zambete de iarba verde
Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.
Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.
ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!
Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre frică