ferit

Legendă

Străluminaţi ca nişte unghii,
Sub scuturi, îngeri au lăsat
Cherubul văii să-l înjunghii,
- Sădiţi în aer ridicat.

Şi limfa pajiştelor pale
Se pleacă soarelui ferit
Al certei sere animale:
Îngână sângelui ivit.

Scris, râul trece – în mai – albastru
Şi varurile zilei scad,
E rana Taurului astru.
Vădita ţară, Galaad.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărăcine

Te-ai chinuit atîta, mărăcine,
Să scoţi o floare şi din tine.
Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani...
Şi te-am ferit de sapă şi cazma
Întru-nflorirea ta.
Toţi oamenii spuneau: -Să-l dăm afară-.
Şi-am lăsat vară după vară,
M-ai răsplătit de lunga aşteptare,
Dîndu-mi cea mai frumoasă floare.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie VII

Şi-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune –
Poate c-am trăit deajuns.

Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele –
Am trăit şi le-am făcut.

Ce voi regreta? Nimica! –
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Şi prea multe am râvnit.

Niciodată, nicăierea,
N-a ieşit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada ultimei iubiri

Îmbrăţişează-mă, iubito, îmbrăţişează-mă mult,
De parca-i vrea să strângi prada, feroce, de gât,
Găzduieşte-mi o noapte preaplinu-mi tumult
Hărţuit de frică... De fuga-n Egipturi... Atât...

M-a obosit utopica şi permanenta căutare
A dragostei perfecte, de manual, de epopee,
Râvnesc, într-un sfârşit, la o iubire oarecare,
De ger ferit şi învelit, molatec, de-o femeie...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Ţărnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Testul de inteligenţă"

Şi la parada modei este
Ferit de orice influenţă
Un test aflat în permanenţă
Aceasta nu e o poveste
Căci divele deşi "modeste"
Participă cu consecvenţă
La proba de inteligenţă
Pe lângă multe alte teste;
Şi-un clasament printr-o misivă
-Primind şi un accept străin-
Fu: locul doi, un bust de divă
De silicoane faine plin,
Iar locu-ntâi, în recidivă,
Picioarele de manechin.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o viaţă

inferioară când voi fi melc
codobelc paşii îmi vor fi mult mai mici
un fel de lipici
zaharisit va atrage albine şi viespi
pe urmele mele (?!) tu
nici atunci nu
vei călca decât prea ferit mai ales pe alături
să nu
răstorni borcanul cu miere comună
odată
cu lungul oftat al cărării
de-rulat în cochilia-n spu
mă în cochilia-n spumă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum greşit

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai păşit?

Cu talpa te-am pipăit,
Drum ferit, drum peticit.

Sufletul mi-am dus, pripit,
Pe muchea ta de cuţit,

De-aici pân` la infinit,
Drum topit în colb clocit.

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai găsit?

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu sufletul

Suflet blestemat,
mult mai necăjit.
Mai însângerat
şi mai împietrit.
Te-am purtat cu mine,
de rău te-am ferit.
Am dorit, cu tine,
să fiu fericit.
Suflet călător,
ai plecat în zbor
dincolo de nor.
Acolo, în nor
eşti nemuritor.
Eu un sărman trup
în pământ mă duc.
Tu ai cerul sfânt,
eu, flori pe mormânt.
Tu rămâi în urmă
eu mă prefac humă.
Tu ai îngerii aproape,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

N-am fost stăpân pe inima ta,
Am practicat stăpânirea de sine,
Stăpânul ţi-a fost altcineva,
Chiar şi-atunci când erai lângă mine.

N-am vrut să îţi arăt că ştiu,
Am vrut să ştii că te iubesc,
Şi-ai înţeles într-un târziu,
Că despărţitul e firesc..

A fost mai mult greşeala mea,
Nu te-ai ferit, eu n-am ştiut
Că dragostea n-are cum creşte,
Când nici n-a început...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Tinereţea,
nu-i o vîrstă sau o perioadă.
E un sentiment.
Atît de evident
într-o privire fericită.
Însă... are şi el un sfîrşit,
de speranţă-i ferit!
Dar cînd şi ea moare!!
Totul te doare...
Te doare bătrîneţea
ce ţi-a înghiţit tinereţea.
Sufletul ţi-a murit la douăzeci.
Trupul la şaptezeci.
Speranţa odata cu sufletul,
şi nu mai auzi urletul!!
Eşti orb şi surdomut.
Oare ce n-ai făcut?
Să păstrezi în viaţă...
Această salvatoare-a tinereţii -
-Speranţă!

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!