Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Barbu

Legendă

Străluminați ca niște unghii,
Sub scuturi, îngeri au lăsat
Cherubul văii să-l înjunghii,
- Sădiți în aer ridicat.

Și limfa pajiștelor pale
Se pleacă soarelui ferit
Al certei sere animale:
Îngână sângelui ivit.

Scris, râul trece – în mai – albastru
Și varurile zilei scad,
E rana Taurului astru.
Vădita țară, Galaad.

poezie celebră de din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Ion Barbu

Poartă

Suflete-n pătratul zilei se conjugă.
Pașii lor sunt muzici, imnurile – rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.

Pe slujite vinuri frimitură-i astru.
Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngeri trimeși
Fulgeră Sodomei fructul de măceș.

poezie celebră de din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Cântec sub stele

Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.

Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las -mi scape.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Valeriu Barbu

Oda ploii

cât de puternic ești!
(și fragil
un fir de aer te îndoaie
în vreme ce tot muți de colo-colo
inutil niște munți
cu puterea credinței)

cât de iubit ești!
(și uitat
în vreme cât scuturi niște file de calendar
un sărut te transformă
din bestie în zeu
și invers)

cât de bun ești!
(și nociv
un gest cum ar fi aplauzele
te dizolvă în vremea cât își pierd din ecou
și opusul firii nu-ți pare nicicând o risipă
când tot dai numai de la alții)

cât de drept ești!
(și călău
în vreme ce rostești sentințe
cine și cum respire
te îndreptățește până la divin
dogma sângelui coagulat în aer)

cât de bogat ești!
(și neputincios
ai două mâini și doar o gură
toate proprietățile tale aparțin secundei
aceleiași căreia i te negi
cu acte cu tot)

cât de înțelept ești!
(mereu după
în vreme ce toate se petrec
cu repeziciune
și mai ales fără -ți ceară vreo ceva
nici măcar știi)

cât de atât mai ești!
(și nimic
în vreme ce nu mai este vreme)
în megafoane se anunță ploi
de jos în sus
tu, picătura

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Barbu

Dioptrie

Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.

Aproape. Ochii împietresc cruciș
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniș,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.

Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătușe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenușe.

poezie celebră de (1930)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
astru

Astru

Sclipire de speranță 'necată în albastru.

monostih de din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Întrebarea toamnei sângelui de foc

E un loc pe care anii ce-au trecut
L-au lăsat să fie cum era atunci
Când acela care astăzi ți-e pierdut
Te-ntreba: "Vrei, timpul, chiar aici, s-arunci?"

Ar fi vrut ca râul să-l primească-n unde
Și să-l ducă-n lumea veșnicei câmpii
Care, nesfârșită, l-ar putea ascunde
Printre ierburi moarte sau păduri pustii.

L-ai privit mirată: "Cum s-arunc un timp
Când în zi de toamnă îmi aduce soare
Și înflăcărarea altui anotimp?
Vreau -mi fie-același data viitoare!"

Nu a fost. El, timpul, pe neașteptate,
A-ncetat doar pentru ce-l ce nu-l voia
Și, cuprins cu totul de eternitate,
Ți-a lăsat, în gânduri, întrebarea sa.

Ce-ai răspunde astăzi, în același loc
Năpădit de toamna care-ți înverzește
Amintiri din vremea sângelui de foc
Și, prin timp, o umbră care te iubește?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Din rana ultimei raze...

din rana ultimei raze de lumină
s-a născut și tata
apoi a plecat
nici n-a apucat -mi spună
că o plece
nimeni nu știe când pleacă
e musai treci poarta
ca să poți înțelege totul
despre adevărul de dincolo
cuvântul ăsta e un coșmar
sau poate o capcană
dar ce mai contează
încotro mergi
știi doar că lucrurile tale
trebuie ți-le lași aici
nu le mai cari în bagajul de pe spate
și mai știi că
ultimul strigăt al sângelui
îți va ucide umbra
apoi se va face auzit în rana
ultimei raze de lumină
ce va naște o altă zi...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Râul fără moarte

Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Privește râul fără moarte
Cum seva blândului apus
Pe rana lumii îl împarte.

Nu este leac, nici vindecare
Să tragă râul în pământ
Că dintre toate câte sunt
Doar râul arde și ne doare.

Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Să scriu cu virgule, frumos,
Să călăresc mustangi de tablă
Trecându-mă pe moarte-n jos.

Coioți ce ronțăiți pustiu
Prin cârpa neagră nu vedeți
Că albia acestui râu
E numai oase de poeți.

Că stirpea morilor de vânt
Se-ngrașă zilnic cu o moarte
Când apa râului tăcută
Pe rana lumii se împarte.

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decalog antistres

apă, aer, alimente, viață fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristețea
magice stele m-au scos din eres
mă împac cu iarna și cu bătrânețea.

câte bucurii mai sunt de cules
din lumea mare ce-și arată noblețea
apă, aer, alimente viață fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristețea.

greșelile trecutului cu iertări am dres
învăț de la îngeri să cultiv tandrețea
lumea s-o iubesc într-un mod expres
rai de curcubeie ningându-și finețea.

apă aer alimente viață fără stres
în malaxorul zilei am tocat tristețea.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vindecat de rana mea

Lecuit de rana mea laud inumana mare –
Și binecuvântez Cvartetul de Îngeri care-aici se-ațin;
Stau, vindecat, într-o neîndurare mare,
Distilată-n întreaga rouă numită rosmarin.

NB. Îngerii sau arganghelii celor patru elemente: Aer, Foc, Apă și Pământ.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

Doamne, ești Tatăl meu Ceresc
Și-acum vreau -ți mulțumesc!
Fiindcă în fiecare zi mă păzești
Și-aproape de mine mereu ești!
Tu m-ai ferit de relele toate,
Mi-ai dăruit sprijin, sănătate.
Așa cum ai grijă în Cer de sfinți,
Ai grijă pe Pământ și de părinți!
Și de buni... ce mi-a lăsat suspine
Atunci când a plecat lângă Tine...

Doamne, apără-mi frumoasa țară
Fiindcă-i pleacă copiii mereu afară.
Îi pleacă... și tare necăjită rămâne,
Nu uita niciodată de ea, Stăpâne!

Doamne, la Tine mă închin,
Facă-se doar voia ta... Amin!

poezie de (23 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Gândul din visul albastru

Mi-e gândul, în noapte, un astru,
Primește-l, cu ochii închiși,
La tine, în visul albastru,
Departe de zori interziși.

Cuprinde-l în suflet o clipă,
Va fi, pentru el, de ajuns,
Căci gândul nu face risipă,
Odată, acolo, pătruns.

În visul ce scaldă, mirific,
Un țărm devenit elizeu,
Vom fi, în momentul magnific,
Culori dintr-un vast curcubeu.

În gândul din visul albastru,
Ești, nopții, zeiță, eu - astru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Eftimiu

Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — și sunt
Cădelnițări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Și calomfir sălbatec și iarbă colilie
În parcul plin de urne și de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfințit,
Ca renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle și opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze și urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale și mai îndepărtate...

Surâsurile noastre iluminând ușor
Sunt roze-ntârziate pe frunzele ce mor;
În parcul plin odată de largi apoteoze
Surâsurile noastre sunt ultimile roze...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.
Costel Zăgan

Postum ca un astru

Scriu și cerul îmi traduce rănile-n albastru

monostih de din Universuri paralele (2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Îngeri și îngeri

Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.

Și-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniți pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Și doar cu iubirea veșmânt.

Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colț de sihastru
Ferit de al lumii alai.

Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.

Și-am fost, și mi-ai fost o-ncântare
Când toată ființa-mi șoptea
Că-s îngeri și îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alina Florica

Topaz

În sufletu-mi s-a zămislit durere
Și am te caut neîncetat,
Dorințele-nspicate în cădere,
Lumina pură nu și-au estompat.

Neatinsa lume de albastru,
Mă îngână azi, pe nesimțite,
Și în taină rătăcesc un astru,
Ce încolțește în dragi cuvinte.

Acolo, în eterna mării rază,
Te întâlnesc, ecoul meu turcoaz,
Iar gândul tău suprem mă luminează,
În poezia noastră de topaz.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

vas cubic din lut (poem andante)

nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist și metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici și unghii
multe unghii
atâtul este aici

a învins cine
ultima licitație unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu știu de cine la vânzare

n-am spus nimic, am nori în gură
și unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă șlefuiește, nu știe
din lut chiar și cubic nu ies decât
pulberi
a învins cine

voiam, când știam vreau
doar
iubire, de aproape, verosimilă
necântată
nepoezită
pură
închisă în vasul cubic, o revărs în aer
n-am spus nimic… cioburi din voci
din nori, din unghii

nu știu ce și unde se află cine
când și mai ales capătul
nelocului

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi fost

De timiditate nici nu m-aș fi născut,
aș fi lăsat pe altul în locul meu vină.
Printre orgoliile voastre, ar fi fost mai puternic,
mai hotărât, mai bărbat.

Un bărbat care ar fi știut încalece
viața ca un toreador
pe care nu-l impresionează sângele ce curge
în șuvoi de pe spinarea taurului adus la
acest spectacol nedrept, inegal și crud.

Aș fi fost tânărul acela care urcă înălțimile
munților cu dezinvoltura șoimului ales,
bărbatul care trece marea înot sfidând rechinii
cei blânzi, fără să-l doară deloc depărtările.
Pentru el, oamenii ar fi fost micii lui anonimi
cu care s-ar fi jucat în orele de plictiseală.

Dacă aș fi lăsat pe altul în locul meu vină
aș fi iubit mai mult femeia decât ideea de,
aș fi înfrânt mai lesne viciul și pofta de-a muri
încet, precum copacii care nu-și mai află umbra.

poezie de din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Ion Barbu, Eugen Barbu, Barbu Ștefănescu Delavrancea – al literelor române norocos... Barbut!

calambur aforistic de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Violetta Petre

Mai pleacă un an...

Mai pleacă un an, cu povara de vise-
Le-aruncă pe drum îngrașe pământul,
Îmi șchioapătă astăzi pe buze cuvântul
Și ultima oră se zbate și mi se

Agață de poale secunda murinda-
Agonică clipă frizând efemerul,
Un pas se oprește și-njunghie gerul,
Eu car după mine un cer ca oglinda,

Albastru și rece, închis în tăcere
(Nu-i aripă albă să-l poată atinge)
Și ultima oră din an mă împinge
Spre sârma ghimpată duhnind a plăcere.

Mai am un bilet de adio sub pleoape,
Să-l dau pe sub mână, când ultima clipă
Își frânge spasmodic un rest de aripă.
Sfârșitul îi este și-mi este aproape.

Mai pleacă un an din zăpezi spre zăpadă,
Același ceasornic îmi bate-n ureche,
Se scurg pe cadrane povești nepereche
Și mișună lupii flămânzi, iar, pe stradă.

Curg fluvii de sânge din anul ce trece
În marea de sânge ce vrea mă-nece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook