ferit

Triere

Pătrund în regatul zăpezii
cărându-mi rucsacul cu trudă
pe spatele ce îmi asudă
în recea lucire-a amiezii.

M-aşteptă-adăpostul în care,
ferit de priviri încruntate,
voi face-amintirile, toate,
să iasă, pe rând, din uitare.

La focul aprins pe-nserate,
voi face-ntre ele-o triere
şi doar de-mi provoacă plăcere

vor fi, peste timpuri, păstrate,
iar cele-mbibate-n durere,
vor arde în foc şi uitate.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Te-am simţit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Şi te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.

Te-am recunoscut uşor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt şi acel nor,
Care mă ţinea ferit.

Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Şi curgeai din mine.

În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros şi în sunet,
Eşti ploaia mea de vară.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfori de tei

Mai şi-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.

Ar mai fi şi-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din braţe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.

Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Denisse

Umblă-mi, dorule, hai-hui,
Şi prin sânge, şi prin vis,
Caută-mi-o pe Denisse,
Cu păr galben şi-ochi căprui...

Adu-mi-o de unde nu-i,
Chiar de treci pe interzis,
Riscă tot, mai bine zis,
Adu-mi-o, ca s-o încui,

Într-un loc cât mai ferit,
De ochi răi şi firi flămânde,
Chiar în sufletu-mi smerit,

În braţele mele blânde,
Căci, destul am suferit,
Singur, Doamne, pe niciunde!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobrogea mea

Să mergem cu piciorul gol pe piatră
Şi pe nisipul fin la ţărmul nostru,
La marginea pământului de vatră
Aici stau eu ferit de dorul vostru.

Unde străbunii au stat jos pe hotar
Şi s-au făcut pământ umblat de noi,
S-au ridicat şi mari cupole şi bazar
Iar azi ne este casă pentru amândoi.

Prietenă îmi eşti cu farmecul tău pur
Nu doar tărâm cu multe ape şi cu vânt,
Lângă albastre zări, gonit de traiul dur
Şi Eminescu te-ar fi dorit mormânt.

poezie de Cristian Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în Atlantic

Pe Atlantic merg cu vela
Zile-ntregi şi nopţi senine
Luna zace-n fundul bărcii
Şi Arcturus lângă mine.

De pe cer vin semne stranii
Care-mi spun că mult mai este
C-or să treacă poate anii
Cei frumoşi, cei de poveste

Până ce-mi vor da de ştire
Sorţii, fără îndurare
Aştrii să-i arunc în ceruri
Şi speranţele în mare.

Doar atunci, fără speranţă
Ca un sclav din timpul antic
Şi ferit de ochii lumii
Voi fi singur în Atlantic.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de iubit...

Oare aţi auzit???
Cineva a povestit
Intr-o limbă pe un grai scâncit
Doar ce m-a privit

Şi am fost cucerit
A lui blană m-a încălzit
A lui privire m-a vrăjit
Şi m-am îndrăgostit

Frigul afara a venit
Eu in casa mea l-am primit
El mai bine s-a simţit
Şi iubire mi-a oferit

Voi să îl ştiu de frig ferit
Vrea o vreme să mă facă fericit
Îl ofer in dar pe el la cine ştie de iubit
Şi mă simt deosebit de nemaipomenit...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul (Sonet Tarot)

Un punct de cotitură, o schimbare,
Simţi un îndemn în inimă, fierbinte,
O iei însufleţit pe o cărare
Şi viaţa nu mai e ca înainte.
Te-aşteaptă lucruri bune, fericire,
Destinul te conduce spre mai bine
Aşa că eşti ferit de rătăcire
Şi ale tale zile sunt senine.
Dar uneori porneşti la drum cu stângul,
Te hazardezi, arăţi nechibzuinţă,
Nu vezi prăpastia şi ca nătângul
Ai parte de necaz şi suferinţă.

Când viaţa îţi oferă, tu profită,
Dar fii atent, că poate-i o ispită.

poezie de Octavian Cocoş (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii

Îi mulţumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept şi un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viaţa – un joc de cuburi reci şi fierbinţi,
iubire şi neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporaşii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aş iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca şi rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia şi Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauţi prin pulbere, prietene.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pasăre

Un dor nebun m-apasă
Gândul nu-mi dă pace
Mă tem să ies din casă
Închisă într -o carapace

Vreau să urc iarăşi la nor
Inimă din iubire subjugată
Gândul liber să pot să zbor
Liniştea de iubire mi-e furată

Mi-ai furat liniştea în zori
Ca o pasăre mă voi ridica
Hainele în vesele culori
Las în urmă dorul durerea

De atunci somn nu mai am
La ivirea zorilor visul a pierit
Am uitat şi cum rădeam
Să iubesc nu m-am ferit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!