Spre chipul tău femeie
Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar
dispare.
E un semnal ce cheamă
și mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,
De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar
zboară: -ciocârlie.
Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?
E
purul nesfârșit
ce n-are căpătâiul,
nu vrea să fiu întâiul,
s-ajung la infinit.
Enigma ta femeie
să nu-mi agite somnul,
te rog ca și pe Domnul,
nu-mi provoca scânteie.
Eu
ard și fără pară.
Când visele sunt multe,
ce nu vor să mă-asculte,
îmi fac seva precară.
Rămâi o nostalgie.
Cu cine te-nțelege,
Enigma să-ți dezlege,
Eu te doresc, doar
vie.
Corneliu 04.08.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Zegrean-Nireșeanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viitor
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre semnale
- poezii despre jocuri
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.