elan

Pelerin

Un călător la propriu
Spre destinaţie platonică
Pe traseu premonitoriu
Reper stelele şi aştrii
Printre fante de lumină
Ideea de pelerinaj
Persistă în mentalul său
Ca o cometă expresivă
Specifică dorului de ducă
Cu elan de promenadă
Mai departe şi mai sus
În spaţiul plin de taine
Printre galaxii superbe
Propulsat în eternitate
De iubirea fără margini
Din eonul fiinţelor divine.

poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Ştiu, sunt unii care se-întreabă: de ce nu mai cânt
cu-aceeaşi senzuală-ardoare, cu-acelaşi fraged elan?
Dar ei n-au sesizat profunda operă-a orei,
lucrarea minuţioasă-a minutului, miracolele-adunate-într-un an.

Sunt un arbore-îmbătrânit care,-atunci când, tinerel, creştea,
murmura melodii suave şi dulci, asemeni brizei care-l alinta –
Dar vremea zâmbetelor adolescentine-a trecut de-acum:
azi îşi cântă furtuna cântecul în inima mea.

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii revin

Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prestaţie

Priveam semnalul inspiraţiei
şi căutam consemn de acces în eden
numai aşa pot deveni util
în relaţia cu îngerii celeşti
aşa mi-am zis cu emoţie
într-o dimineaţă de solstiţiu
trecând pe drumul Sfântului Ioan
am tras parcă dintr-o dată
cu elan văzduhul în piept
semn că eram predispus
să particip iară şi iară
în varianta iartă şi iartă
până la al miilea neam
la un ceremonial angelic.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Roiuri de gânduri
îmi zumzăie în minte.
Gânduri de bine,
gânduri despre mine,
despre tine,
despre lume.
Unele îmi dau aripi,
altele mă inspiră.
Unele mă încântă,
altele dezamăgiri îmi înşiră.
Într-un moment de elan suprem
îmi stabilesc priorităţile
şi fac să roiască
toate gândurile
care ar putea
să-mi stăvilească entuziasmul
de a trăi,
de a iubi,
de a fi EU.

poezie de Carmen Munteniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mi-am pierdut speranţa

S-a mai scurs încă un an
Din clepsidra vieţii noastre,
Dar privind spre zări albastre,
Sunt cuprinsă de elan.

Eu nu mi-am pierdut speranţa
În iubire şi-n dreptate,
Pace, generozitate.
Vom învinge ignoranţa!

Alunga-vom nepăsarea
Şi disputele şi ura,
Învăţând doar partitura
Ce aduce alinarea.

Omule, traieşte clipa!
Este bunul tău de preţ.
Bucură-te, fii isteţ,
Cât viaţa-şi întinde-aripa!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiectul zero

Şi dacă timpul e infim
şi indispensabil
nu-i destul
să-ţi faci timp
nici să-l drămuieşti
mi-am zis cu elan
fă-te tu însuţi timp
ca să destăinui
şi să dozezi vremea
în mod oportun
numai aşa poţi atinge
a patra dimensiune
şi am continuat
fă-te tu însuţi lumină
ca să dovedeşti
a cincea dimensiune
şi aşa mai departe
să evoluezi continuu
până la stadiul de duh
ca să accesezi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Când omul, prăbuşit, la început,
în iarba duşmănoasă şi-n ţărână
adulmecă-n ţârâşul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălţau din lut
şi, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
şi se-agaţă de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl aminteşti doar tu.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

Fără viitor sensibil nici capitală de scurtat.
Fără pericolul viclean al clorului la stăvilarele care-i adăpostesc insula publică,
Rezerva mea.
Fără lucirea aceasta de talion perforând hidoasele pietre de moară în care m-am frământat.
Fără comedianţii întârziaţi cu braţele încărcate de liliac.
Fără perfecţiunile acestea găunoase atrăgătoare ca rotunjimea clasică.
Mesager însângerat în emoţia capcanei, odată terminat concediul datorit furtunii.
Te îmbrăţişez fără elan, fără trecut, o, diluviană amantă, indice adult.

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţie

într-o lume plină de pure vibraţii
eu rezonez cu poeţi visători
cu elan emfatic exprim incantaţii
mă simt mereu atrasă de stele de sori.

mă contopesc cu romantismul magic
lupt împotriva întristărilor sumbre
complexul de valori este nostalgic
sclipiri în suflet să destrame umbre.

cuceresc timpul cu metode obiective
temperamentul meu e rampă de avânt
iubesc continuu- stări semnificative
le zămislesc în versuri şi în cânt.

doruri şi speranţe sunt comunicative
lumini îngereşti le aşez în cuvânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!