Toamnă
Știu, sunt unii care se-întreabă: de ce nu mai cânt
cu-aceeași senzuală-ardoare, cu-același fraged elan?
Dar ei n-au sesizat profunda operă-a orei,
lucrarea minuțioasă-a minutului, miracolele-adunate-într-un an.
Sunt un arbore-îmbătrânit care,-atunci când, tinerel, creștea,
murmura melodii suave și dulci, asemeni brizei care-l alinta
Dar vremea zâmbetelor adolescentine-a trecut de-acum:
azi își cântă furtuna cântecul în inima mea.
poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre prezent
- poezii despre ore
- poezii despre minute
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.