Prestaţie

Priveam semnalul inspiraţiei
şi căutam consemn de acces în eden
numai aşa pot deveni util
în relaţia cu îngerii celeşti
aşa mi-am zis cu emoţie
într-o dimineaţă de solstiţiu
trecând pe drumul Sfântului Ioan
am tras parcă dintr-o dată
cu elan văzduhul în piept
semn că eram predispus
să particip iară şi iară
în varianta iartă şi iartă
până la al miilea neam
la un ceremonial angelic.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiectul zero

Şi dacă timpul e infim
şi indispensabil
nu-i destul
să-ţi faci timp
nici să-l drămuieşti
mi-am zis cu elan
fă-te tu însuţi timp
ca să destăinui
şi să dozezi vremea
în mod oportun
numai aşa poţi atinge
a patra dimensiune
şi am continuat
fă-te tu însuţi lumină
ca să dovedeşti
a cincea dimensiune
şi aşa mai departe
să evoluezi continuu
până la stadiul de duh
ca să accesezi
spaţiul N-dimensional.

poezie de David Boia (8 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Haideţi cu noi la ceruri
Strigau îngerii sacrii din zbor
Şi tu şi el şi ea şi fiecare
Depăşind frecvent faze fatidice
Împliniţi porunca iubirii
Trecând peste sintagme de ură
Aplicaţi activ legea dreptăţii
Cu sentimente de înălţare
Pentru slava Celui de Sus
Implementaţi adevărul în suflet
Pentru slava voastră viitoare
Până la zenit să proiectaţi lumină
Adunaţi comori pentru suflet
Şi veţi avea acces spre eden
Cu îngerii în mod desluşit.

poezie de David Boia (17 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă

Mă iartă floare de cais
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit
Ce-n viaţă nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am ştiut
Să pierd şi totuşi, am pierdut;
Mi-am pus inima garanţie...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi şi venin!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...

Mă iartă, floare de cais,
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit,
Ce-n viaţă, nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am ştiut
Să pierd – şi totuşi, am pierdut;
Mi-am pus inima garanţie...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi şi venin!

poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glorie eternă

Când îngerii vor trâmbiţa
Gloria mundi
Va fi semnalul
De înălţare în văzduh.
Când îngerii
Vor ridica fanioane de lumină
Atunci să nu ne întoarcem din drum
O fantă cât de mică
Dar endemică
Ne va permite
Accesul spre eden.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Mă iartă între braţele tale
de toată neputinţa
de a te iubi mai mult
ca azi şi mai presus de mâine.
Mă iartă de toate păcatele
cele de voie şi cele fără de voie
săvârşite când nu ne-am fost
decât Crez şi speranţă.
Mă iartă
încă o dată
că te port
în piept
fără să-ţi fi cerut voie...
Purta-voi acest păcat
până când
voi fi una cu Cerul...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi de vară

Duhul sfânt, iară şi iară
Se revarsă peste ţară

distih de David Boia (10 august 2013)
Adăugat de bar ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consemn

Când vei trece
pe drumul autentic
dintre hotare
să ai lumina drept călăuză
să nu uiţi apartenenţa ta
la specia umană
să ţii minte parola
de întoarcere acasă
şi consemnul
de intrare în eden.

poezie de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă

Mă iartă, nu mai am cuvinte,
Dac-am greşit îmi pare rău,
Nu-mi lua aducerile-aminte,
Nu m-alunga din drumul tău.

Mă lasă într-un colţ de vise
Cu şoaptele... să te veghez
Şi stelele în noapte-aprinse
Mă-nvaţă cum să le păstrez.

De crezi că se sfârşiră toate,
C-a fost să fie numai scrum,
Tu, cea născută din păcate,
Mă iartă... dacă poţi... acum.

poezie de Constantin Triţă din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exod

Observăm, iară şi iară,
Mulţi români plecaţi din ţară.
Aleşilor nu le pasă,
Şi ei sunt plecaţi de acasă!

calambur epigramatic de David Boia (2 iulie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aş mai putea să-ţi ofer...
ce-aş mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îţi ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ţi spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! şi îngerii coboară din cer...
ţi-aş dărui viaţa mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ţi-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti fericit
Într-o lume deşartă
Atuncea negreşit
Nimeni nu te iartă.

catren de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Măriţi
Intersecţia
Sub semnul
Crucii
Şi faceţi
Un giratoriu
Care să urce
În spirală
Spre cer
Numai aşa
Ne putem
Sui la Eden.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât suntem copii, avem acces la eden.

aforism de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea, căreia i se iartă totul nu îşi iartă nimic, bătrâneţii, care îşi iartă totul, nu i se iartă nimic.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cursa vieţii
Timpul nu iartă nimic
Nici o clipită
Divagaţii pe traseu
Nu pot stopa destinul

tanka de David Boia (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu străin

Când m-am născut am ţipat dinăuntrul tău
Şi mi-am auzit ecoul la mine în piept
Ciripind ca o pasăre ce-şi lua pentru prima dată zborul,
Am tras aer în piept şi ţi-am simţit plămânii cum se dilată primindu-l,
Am clipit şi tu mi-ai deschis ochii,
Mi-am deschis braţele şi le-am simţit pe ale tale primindu-mă,
M-am înecat în irişii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,
Am tras aer în piept şi te-am simţit.
Erai tu, eram eu, eram unul şi acelaşi,
Două feţe ale aceleiaşi monede.
Mi-am atins chipul şi parcă nu era al meu
Sau era al meu şi al altcuiva,
Cuiva străin făcând parte din mine,
Cuiva căruia i-am purtat cămaşa înainte ca prima ţesătură să-mi atingă pielea,
Cuiva căruia i-am simţit gustul înainte să simt viaţa,
Cuiva căruia i-am dus dorul înainte să-l fi cunoscut,
Cuiva căruia i-am atins inima înainte să-i ating pielea,
Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii revin

Revin îngerii acum
Aidoma în munţii noştri
În grafică color
După ce au fost alungaţi
De noi şi de ai noştri
Din porniri păgâne
Din rele credinţe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel şi elan
I-am aşteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spaţii juxtapuse
Din hiperspaţii
Dar mai ales
Să revină din eden

poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul nu iartă niciodată; naivul iartă şi uită; înţeleptul iartă, dar nu uită.

citat clasic din Thomas Szasz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!