Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doar tu

Când omul, prăbușit, la început,
în iarba dușmănoasă și-n țărână
adulmecă-n țârâșul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălțau din lut
și, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
și se-agață de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl amintești doar tu.

poezie celebră de
Adăugat de Larisa AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 26 mai 2019.
Distribuie

Citate similare

Valentin David

Zădărnicie

A vrut cucerească cerul,
C-o mână să despice zarea,
C-un semn domolească marea,
Să-i fie clipei temnicerul.

Planetele tină-n mână
În mare scufunde luna,
Iar soarelui -i ia cununa
Și s-o mânjească cu țărână.

A vrut castele, avuție,
Rubine, aur, diamante,
Mașini, neveste și amante,
Și iahturi de călătorie.

A vrut i se-asculte versul,
Din cale vântul întoarcă,
Și cu a sa voință, parcă,
Să cucerească Universul.
......................................

Uitat în criptă, după o ușă,
În urna cu capacul greu,
Cel ce s-a vrut un Dumnezeu,
E-aici. O mână de cenușă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Adunarea de luni

Început de săptămână,
Cam pe dos, cam într-o rână...
Stau mor, parcă mă dor
Mâinile de la picior,
Picioarele de la mână
Și tăcerea ce mă-ngână...

Ca izvorul din fântână,
Setea mută din țărână...
Stau zac, de vlagă stors
Ca un tors ciorap întors
De o mână, să rămână
Pe față... o săptămână.

poezie de din Suflet la troc (23 februarie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Omar Khayyam

Cum apă cer Crinii pentru supă
La norii din Cer – aburi pe-o lupă,
La fel si tu, Vin cere si bea pân'
S-o întoarce Cerul – goală Cupă.

rubaiat de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Rubaiate" de Omar Khayyam este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 20.99 lei.
Violetta Petre

Când n-ai iubirea cui s-o dai, sunt porți închise și în rai...

Hai, udă-mă la rădăcină, c-un ''te iubesc''! De-ți este greu,
Te-ajut, -l scoți iar la lumină din umbra-n care stau și eu.
Mi s-a uscat un vers pe gură și altul stă să să-și piardă-n vânt
Ultima răsuflare verde și uite, cade la pământ!

Tu poți -mi nemurești poemul, doar aplecându-te, -l vezi
Și peste frunza-i veștejită, o mângâiere așezi.
Oprește-te din goana vieții, eu mor pe-o margine de hău,
Pe unde-au năpădit scaieții și chiar de nu-s în drumul tău,

Lipește-ți fruntea de țărână și-ascultă geamătul din vers!
Când tu alergi spre nemurire, eu mă opresc și cad din mers.
Hai, udă-mă la rădăcină, tânjește trupul meu de dor,
Lovește-mă cu înc-o vină, însă nu mă lăsa mor!

Iubirea-ți este grea povară, când nu ai cui s-o dăruiești
Atinge-mi fruntea și-o sărută, simt că-ți sunt, simți că-mi ești!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Aș vărsa călimara

Mi-e flămândă penița de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn și al șoaptelor dans,
Aș vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.

Opulență de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri și altare de gânduri
Aș mai prinde o rimă, aș mai scrie un vers.

Mi-e flămândă speranța de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aș ciopli ascuțind-o-n condeie,
Cu o alt-aș zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaș de femeie.

Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aș vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.

poezie de din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plin, de lună

... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.

poezie de (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Oriunde-ai fi să-ți amintești...

Oriunde-ai fi -ți amintești
De pragul casei părintești,
De luna ce intra pe geam
Cu steaua ta crescută-n ram

De codru, cu vârfurile-n cer
Ferindu-ți sufletul de ger,
Lăsându-ți fruntea în lumină
Sub bolta cerului senină.

Oriunde-ai fi -ți amintești
Iubirile le sfințești
C-o lacrimă de dulce dor
De dragul mamei,-a fraților,

De tatăl tău și de bunici
Ce-au desenat cu-a lor opinci
Hotarul peste care treci,
Frumoasa viață -ți petreci.

Oriunde-ai fi -ți amintești
De sfaturile părintești,
De-a decalogului porunci,
Spre fericire, culmi urci!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Bulgării

Au căzut bulgării
s-au auzit niște bătăi în lemn –
o fi fost inima lutului vibrând
bucuroasă că se’ntregește
că-și strânge din nou în brațe țărâna care i-a fost luată.
Am suflat odată peste o mână de țărână
Și ca să se răzbune mi-a lovit ochii.
Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut
A suflat o pală din vântul vieții și ca un ecou
A început o inimă bată.
Și-au căzut alți bulgări
Bătând în coaja pomului tăiat
Pala de vânt sa’ntors de unde a plecat
Ți-ai luat suflarea înapoi.
A rămas doar lutul rece, mirat.
Țătrână ea, țărână noi.
Peste țărâna ta am împins bulgării
Ca nu plângi –
Să știi c’asemeni lor
Venim și noi.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Odiseea spre neuitări

Demult, demult,
Îmi place primăvara s-o ascult,
S-o simt, -mi fie
O mângâiere și o bucurie,
Să-mi dea mireasma florilor de tei
Și amintirea vechii odisei
A pașilor pe care-n vremuri, eu,
Îi presăram pe drumul tău, mereu,

Căci tu-mi erai
Ispita coborâtă dintr-un rai
Ori dintr-un vis
Pe care Universul l-a trimis
Unduitor, tăcut, plutind ușor
Prin liniștea adâncului de dor
Și ai rămas pe-un loc ce-n veșnicii
A fost al tău și te-aștepta vii.

Acolo-mi ești,
Neîncetând de-atunci -l îngrijești,
Să-mi fii, -ți fiu
O primăvară-a timpului târziu
Din sufletu-mi ce vrea îți rămână
Același ce a fost și, mână-n mână,
Să trecem împreună în uitare
Și-n neuitări din viața viitoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Șoaptele vântului

Îmi șoptește vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu pași mărunți
aminte -mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculță și fără griji
îndreptam ochii spre soare
prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireșii inforiți
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara și simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor
și doina din timpul trecut
de ziua-n care te-am văzut
sub cerul care lumina
pământul drag din țara mea.

poezie de (17 martie 2020)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Dor nemărginit

îmi este greu
ajung la inima ta
încercări timide
eșuate...
dar mi-aș dori atât de mult
pe marea liniștită
a sufletului meu
nu este furtună
și totuși din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorința de a trăi
și a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
și atunci poate
vei privi spre zarea unde te aștept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință postumă

Atunci când m-or chema străbunii,
Aș vrea din mine să rămână
Măcar o mână de țărână...
Să intru-n ochi la câte unii...

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Și-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Și mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Ușor de mână Tu m-ai prins
Și ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Și-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci ușor de mână
Și inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Încrederea

Când într-un pumn de țărână
Descoperi minunată floare,
Trebuie -ți iei sufletul în mână,
S-o uzi sub razele de soare.

Nu lași nicicând rele șuvițe
De vânt năprasnic s-o aplece,
Pe lujeru-i sunt coronițe
De prospețimi ce lumea-ntrece.

Prinde-o la piept și chiar sărut-o,
Este minunea de ne-atins
Pe care mulți ruptă au vrut-o,
Tu ai zidit-o-n al tău vis!

Încrederea-i nemuritoare
Între o floare și un om
Când ea devine roditoare
Iar tu ești pentru dânsa pom!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Intrară toți în blocul respectiv, chiar și cei doi body-guarzi, colegi cu Petra Nețoiu. Neștiind că liftul fusese reparat și funcționa, se îndreptară spre scări, să urce până la etajul 13, însă tocmai când să-și înceapă ascensiunea, ușile liftului se deschiseră, iar din interior ieși chiar domnișoara doctor Stela, medicul echipajului. Își întoarseră toți privirile spre lift și renunțară la ideea de a urca pe scări. Veniră toți până în dreptul doctoriței, care privi atentă spre domnișoara Petra Nețoiu, pentru a constata cât de gravă ar fi rana; nu se arătă foarte îngrijorată din acest motiv.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pădurea seculară

Mai regăsesc și-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o margine de lut.

Doar calea până-aici îmi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceșii înfloriți,
ce dau prin gard, mai încărcați ca niciodată,
când seara, din pădure, revemim grăbiți.

Ajuns între stejari deodată mi se pare
că împrejur zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

Privesc cu nostalgie locul de-altădat㠖
mi-arunc prin vreme ochii minții înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.

Către apus mă-ntind în iarba mătăsoasă,
las gândurile alerge-n voia lor,
și-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe aripa fără sfârșit a unui dor.

poezie de din Tăcerea din adâncuri, Ed. ePublishers, București, 2018 (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Colindul toamnei

Făptură firavă născută din lut
Înfrunți fără teamă șir început
De nopți lungi de veghe ce prind rădăcini.
Din aripi de vise rămași sunt doar spini.

Se scutură ploaia, tăcerea apasă
Făptură firavă, tu râzi și nu-ți pasă.
Cer prăbușit este aproape
Toamna colindă cu ultime șoapte.

În braț crizanteme cu roșul lor pur
Îți iau răsuflarea și tot împrejur
E-amestec de jale, iubire și dor
Făptură firavă cu pas trecător...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Drept la viață

Să nu rupi nici-o floare
S-o dăruiești iubitei,
Să te gândești c-o doare,
Și reziști ispitei...

Să dărui doar iubire,
Acelei ce ți-e dragă,
Prinos de fericire,
Să scalde lumea-ntreagă...

Și, umăr lângă umăr,
Striviți sub dulci fiori,
Să-i dărui, fără număr,
Câmpiile cu flori...

Din munte de candoare,
Și dragoste duioasă,
Să nu ucizi o floare,
Doar pentru că-i frumoasă....

Să nu rupi nici-o floare
S-o dâruiești iubitei,
Să te gândești c-o doare,
Și reziști ispitei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Care este

alergi pe urme umbrelor divine
iar Dumnezeu te-mbracă-n frumusețe
femeie cu privirile-ndrăznețe
în timpul care trece, este, vine

când îngerului rar îi dai binețe
zăcând a ta tristețe în ruine
și lacrimi porți a hazuri genuine
în ochii tăi, abis de seninețe

te mai scriu, îmi pare vorba goală
și fără al zeirii înțeles,
un bici pe cruce, din zadar cules,
te-aduce-aminte din visări de smoală

pe gând e fum și viața e o pipă
în cugetul ce spre vecie țipă

sonet de
Adăugat de PuffySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Să-ți amintești

-ți amintești de seara asta când bradul l-am împodobit
și am umplut cu vin paharul și gândul tandru nerostit
-ți amintești de mâna care a mângâiat obrazul alb
și de sărutul pus în palmă mai scump decât un diamant

-ți amintești când ani vor trece de ochii mei căprui închis
ce pleoapele-au lăsat cadă când buze calde i-au atins
-ți amintești... nu spun la nimeni a fost în seara de Crăciun
a nins... si fulgi din amintire vor fi purtați de vânt pe drum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!