Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doar tu

Când omul, prăbușit, la început,
în iarba dușmănoasă și-n țărână
adulmecă-n țârâșul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălțau din lut
și, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
și se-agață de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl amintești doar tu.

poezie clasică de
Adăugat de Larisa AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adunarea de luni

Început de săptămână,
Cam pe dos, cam într-o rână...
Stau mor, parcă mă dor
Mâinile de la picior,
Picioarele de la mână
Și tăcerea ce mă-ngână...

Ca izvorul din fântână,
Setea mută din țărână...
Stau zac, de vlagă stors
Ca un tors ciorap întors
De o mână, să rămână
Pe față... o săptămână.

poezie de din Suflet la troc (23 februarie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Omar Khayyam

Cum apă cer Crinii pentru supă
La norii din Cer – aburi pe-o lupă,
La fel si tu, Vin cere si bea pân'
S-o întoarce Cerul – goală Cupă.

rubaiat de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caravana vietii" de Omar Khayyam este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.00- 20.80 lei.

Plin, de lună

... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.

poezie de (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor nemărginit

îmi este greu
ajung la inima ta
încercări timide
eșuate...
dar mi-aș dori atât de mult
pe marea liniștită
a sufletului meu
nu este furtună
și totuși din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorința de a trăi
și a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
și atunci poate
vei privi spre zarea unde te aștept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bulgării

Au căzut bulgării
s-au auzit niște bătăi în lemn –
o fi fost inima lutului vibrând
bucuroasă că se’ntregește
că-și strânge din nou în brațe țărâna care i-a fost luată.
Am suflat odată peste o mână de țărână
Și ca să se răzbune mi-a lovit ochii.
Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut
A suflat o pală din vântul vieții și ca un ecou
A început o inimă bată.
Și-au căzut alți bulgări
Bătând în coaja pomului tăiat
Pala de vânt sa’ntors de unde a plecat
Ți-ai luat suflarea înapoi.
A rămas doar lutul rece, mirat.
Țătrână ea, țărână noi.
Peste țărâna ta am împins bulgării
Ca nu plângi –
Să știi c’asemeni lor
Venim și noi.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încrederea

Când într-un pumn de țărână
Descoperi minunată floare,
Trebuie -ți iei sufletul în mână,
S-o uzi sub razele de soare.

Nu lași nicicând rele șuvițe
De vânt năprasnic s-o aplece,
Pe lujeru-i sunt coronițe
De prospețimi ce lumea-ntrece.

Prinde-o la piept și chiar sărut-o,
Este minunea de ne-atins
Pe care mulți ruptă au vrut-o,
Tu ai zidit-o-n al tău vis!

Încrederea-i nemuritoare
Între o floare și un om
Când ea devine roditoare
Iar tu ești pentru dânsa pom!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 16.18 lei.

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut
Și-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Și mersul, zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când zările mai largi le-am vrut,
Privind orbit spre necuprins,
Ușor de mână Tu m-ai prins
Și ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când inima pereche mi-a cerut
Și-n noapte căutam lumină,
M-ai prins atunci ușor de mână
Și inimă pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Când inima-mi pereche te-a cerut,
Cu mâna ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu a fost și rămâne cea mai copleșitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc atunci când se alimentează din adâncimile fertile și insondabile ale unui fond autentic.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință postumă

Atunci când m-or chema străbunii,
Aș vrea din mine să rămână
Măcar o mână de țărână...
Să intru-n ochi la câte unii...

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Intrară toți în blocul respectiv, chiar și cei doi body-guarzi, colegi cu Petra Nețoiu. Neștiind că liftul fusese reparat și funcționa, se îndreptară spre scări, să urce până la etajul 13, însă tocmai când să-și înceapă ascensiunea, ușile liftului se deschiseră, iar din interior ieși chiar domnișoara doctor Stela, medicul echipajului. Își întoarseră toți privirile spre lift și renunțară la ideea de a urca pe scări. Veniră toți până în dreptul doctoriței, care privi atentă spre domnișoara Petra Nețoiu, pentru a constata cât de gravă ar fi rana; nu se arătă foarte îngrijorată din acest motiv.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gigi Stanciu

Doar iedera

Nu iedera târândă se înalță,
Ea demnă e, purtând de la-nceput,
Tulburătoarea șansă ce te-nalță
Cu sprijin ferm al zidului de lut.

Fasolea cea banală e proptită
urce pe-un arac deasupra sa,
Privind spre târâtoare fandosită
Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.

Păstaia, pe toiagul abundenței,
Se lăfăie cu mare aroganță
Ea crede cu puterea descendenței
Că este nobil snob cu importanță.

Da, iedera umbrește câte-o casă,
Dar are-n mintea ei un ideal,
E alpinista rece, curajoasă,
Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.

Cu degetele toate încordate
În micile firide din granit,
Neant pândind din față și din spate
Și suspendată-n timp fără sfârșit,

Doar iedera mai poate să se-nalțe
În lumea asta plină de araci...
Rămâne lut pe talpă să o-ncalțe
Și-n vrejuri de fasole să n-o-mbraci...

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Golul cel veșnic din inima plinului învață golul zboare.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Odă lui Dumnezeu

Lumină de dumnezeire,
al tău smerit pribeag
m-ai renăscut spre nesfârșire
venindu-mi Tu, în prag.

M-ai adunat din depărtare,
oaia cea pierdută...
fost-am și eu într-o pierzare,
dar nu necunoscută.

Tu m-ai știut din timpuri mari,
aici... eu le-am uitat...
Tu Doamne, Tu, veșnic apari
nu cad resemnat.

Dragostea Ta mi-a dat iubire
și-am învățat-o în timp...
zilnic aștept a Ta venire,
sufletu-mi irig.

Când Te privesc printre lumini,
de Tine sunt aleasă...
mă simt crăiasă printre crini,
a Ta, veșnic Mireasă.

Tu Dumnezeule Măreț - taină de mistere,
pe cine cheamă al Tău Fiu
asculți și-i dai putere
să urce trepte-n Azuriu.

Acuma vin la Tine,
tot eu, din început...
mă întroc de unde,
plecat spre neștiut
în zile sumbre și senine,
ce mi le-ai dat și m-au avut
doar ca să fiu iarăși cu Tine...
de la sfârșit... la Început.

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sonet

Gându-ți mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Și se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufașă sedus.

Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.

Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos și afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape

Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas și din ochi o parte încape
În șoapta-i de lut și-n fapta precară!

sonet de
Adăugat de Răzvan VenturaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gustave Flaubert. Miracolul absentei" de Răzvan Ventura este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.53- 32.75 lei.

* * * (Versuri scrise în noaptea de înaintea execuției)

Astfel, timpul ne ia ce avem cu o mână,
Bucurii, tinerețe, dragoste – totul,
Și ne dă cu celalată un pumn de țărână:
Ajunși la capăt de drumuri, plătim ortul
Și-n bezna cavoului umed și mohorât
Se-închide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf și din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va-nălța în Paradis. Cred asta.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Butler Yeats

Moarte

Nu există speranță, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârșește, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Și pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăția-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,
Nu ia în seama viața-i trecătoare,
Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare –
Omul a inventat moartea, așa cum azi o știm.

poezie clasică de din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Memorii" de William Butler Yeats este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.00- 24.00 lei.

Omul de lut

Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut
nu fiu singură pe pământ.

Om de lut cu ochi de cobalt,
în apele lor adânci mă scald.

Om de lut cu gura de floare,
o vorbă m-alină și alta mă doare.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cultura este singurul climat care poate asigura dezvoltarea omului individual.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scormonea cu coarnele prin astre.

în T de la Trezor (18 august 2000)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lumina din asfințit

Din lumea-ntunecatelor povești
spre care am plecat, am o dorință:
iau cu mine singura ființă
ce, într-o zi, mi-a spus: "Doar tu îmi ești".

Merg spre tărâmul vechi și cunoscut
în care am pierdut-o-ntr-o furtună
cu fulgere din ochi, ce-aveau s-apună
tot ce a strălucit la început.

Mă-ndrept spre lumea ei, spre lumea rea
în care-s oameni cu mai multe fețe
și unde ea m-așteaptă cu tristețe
și încă speră în venirea mea.

Se-aude un vacarm în depărtări,
cuvinte aruncate, fără sensuri,
departe de-nțelegeri sau consensuri,
spre surzii ce le-ascultă-n patru zări.

Să merg în lumea ei? Să mă opresc?
De ce aș încerca? De ce-aș mai merge
pe urmele ce singură își șterge,
știind și ce aș vrea, și cum gândesc?

Pe calul meu, ce singur s-a oprit,
alung din minte ultima dorință;
fac drumu'-ntors, căci nu e cu putință
lumina s-o întorci din asfințit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!