diavolul

De ce ne ferim de clone?

Viruşii au mai multă memorie decât a noastră.
Revin când nu te aştepţi.
Stai la fereastră şi te trezeşti clonă.
Feriţi-vă de proşti pe la porţi.
Prostul intră şi pe fereastră.
Se pricepe la tehnică.
Tehnica este semnul Apocalipsei,
Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă,
Valsăm în eprubetă, apoi în libertate,
Că de aia am murit pe Lahovary.
Ea nu cunoaşte timpul, schimbul şi ritmul.
Doar vidul şi individul.
Lichelele stau pe rămurele.
O clonă se numea Pruna,
dar semăna cu o balenă albă.
La trei ani era în Academie,
Se juca în cuşca bulldogului.
Garda şi căpcăunul, zbiera portarul,
Ameţit de limonada cu metilol.
Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine

Cine sunt eu?
Cine eşti tu?
Un da sau un nu.

Cine e el?
Cine e ea?
Un nu sau un da.

Cine e bun
Sau cine e rău?
Diavolul sau Dumnezeu.

Cine e rob
Şi cine e împărat?
Cel sărac sau cel bogat.

Ce întrebare stupidă
Mi-am pus,
O întrebare veşnic fără răspuns.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie în care autorul recunoaşte că-şi pune întrebări stupide. Mai mult, la întrebările stupide autorul sugerează răspunsuri stupide. Bunăoară, [...] | Citeşte tot comentariul

Albă ca zăpada

Când stai cu diavolul în aceeaşi celulă
vezi gratiile batoanelor de ciocolată
Iar şobolanii de piatra sătulă
îţi rod ficaţii de mintea alcoolizată
Săpunul cu rotunjimile sale
în radarul vremii descrie clăbuci
pubertăţi de valoare...
butuci
stau la spart de vedenii şi brize-n răspăr
Albă ca zăpada
vino
vino
dă-mi şi mie din gât
o bucată de măr!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pater noster

Pater noster în creştere slabule
căruia îi trimitem incunabule,
azi îţi traduc urlând: să fie-îţi cer-
precum pe pământ şi în cer,
de-aproape lumina să ne arate
pe brânci în genunchi şi pe coate!
cu sfinţi între noi, cu atâţia experţi,
totu-i perfect-ce greşeli să ne ierţi?
cât să fim alţii care pe alţii imită?
ia hleb şi te dezvoltă şi du-ne în ispită!
nu-i loc pentru mulţime pe scaunul divin-
de vrei să te urmăm, fii diavolul! amin

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu de dimineaţă

Duminică 5.59 AM
bocancii îşi molfăie porţia de zăpadă
câinele scrie liniştit jurnalul lui cu cerneală galbenă
eu îmi semăn baba-oarba
pe o arie de Beethoven
ninsoarea acră cu miros de vomă
cade pe străzi cu beţii in taxiuri
venind de la o degustare de vicii
unde diavolul şi a manelizat ispitele
la gura metroului
umil
Isus împarte flyere cu mântuire
fără să-L bage în seamă
trec nemuritoarele în cojile de ou
legate la ochi cu putrefacţia buzunarelor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norfolk

Cum a apărut Diavolul? Când a atacat întâia oară?
Aceste străduţe din Norfolk îmi amintesc pierduta inocenţă;
Cad anii şi mă regăsesc într-o viaţă-anterioară
Călărind, de-a lungul gardului de lemn, un cal focos ( o nuia,-n esenţă),
Pe-acelaşi şleau pe care tata,-acum patruzeci de ani,
Păşea-n urma mea agale, calm, prin spuză de praf şi bolovani.

Obişnuiam să-mi umplu mâinile cu seminţe de măcriş
Şi să i le-strecor, vânturat, sub guler şi în freză.
Mai obişnuiam să-l împing berbeceşte cu capul, pieptiş,
Nerăbdător să-ajung la capătul potecii,-acea paranteză
Umbrită de frasini şi de-arini, până când, de mai mare dragul,
Se desluşeau clar parâmele-întinse şi catargul.

Acolo, după ce luam cina la lumina palidă-a unui felinar,
Mă-întindeam la căldurică pe patul din cabină
Şi-ascultam cum bat în bordul navei, regulat şi clar,
Valurile-îmbrăţişând plauri verzi sub razele de lună plină –
Şi şoaptele Norfolk-ului, pretutindeni înconjurat de ape,
Aducând poveştile trestiilor din aproape-n mai aproape.

[...] Citeşte tot

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul

Răul s-a întins şi ţi-a cuprins fiinţa
Şi simţi prezenţa lui întunecată
Te-ai tulburat şi ţi-ai pierdut credinţa
Şi-acum purtarea ta e desfrânată.
Eşti ataşat de lumea materială
Doreşti averi, putere şi renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Şi râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voinţa poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepţi spre lucruri mai plăcute
Şi inima din nou să-ţi fie vie.

Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.

poezie de Octavian Cocoş (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

... stai o zi

.. înainte e ger, e marţi, e puţin rămas
stai o zi înapoi în pivniţă, în obscuritatea unei iubiri
în lipsa aceasta sărăcăcioasă ce are numai braţe şi atât.
azi nu te mai pieptăna, nu mai asculta vocile dinăuntru tău,
spune clar că nu te privesc pe tine, nu despre tine,
chiar de crezi că diavolul îţi vorbeşte şi Dumnezeu răspunde,
nu e nimeni de câştigat, ai răbdare mâine e miercuri,
vei pleca, va fi mai cald, ţi se vor usca şi hainele.
de mâine vei căuta femeia aceea plină
care nu sunt eu.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni cu chipuri meschine

Oameni cu măşti pe faţă,
Care pe alţii îi învaţă ce e bine sau rău
Şi cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.

Oameni cu măşti pe faţă,
Care pot curma o viaţă
Şi zic că nu sunt ei vinovaţi,
Dar omoară chiar şi pe ai lor fraţi.

Oameni cu măşti pe faţă,
Care au inimi de gheaţă
Şi suflete întunecate
De-atâta lăcomie şi nedreptate.

Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâţi ale noastre destine,
Scoateţi-vă măştile, că nu vă stă bine.

poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de sculptat nuduri

NU Deruta privirile înfiorate
NU Damna impunerea nemişcării
NU Desface coapsele astfel ca arta să devină poftă
NU Dansa hormonii în jurul daltei
NU Duce frumuseţea înspre extaz
NU Dormita de plictiseala expunerii
NU Dramatiza tulburarea ascunsă a sculptorului
NU Deochea vrerea lui de a te dezbrăca şi de piele
NU Declara cine ştie ce banalitate casnică
NU Dalta, ci privire-ţi mângâie formele perfecte
NU Delta-ţi miraculoasă îl seduce pe artist
NU Diavolul ţi-a scos în cale bărbosul din Hobiţa
NU Dumnezeu te-a întins ca un semn de întrebare
NU Dominişoară duioasă şi damnată Desirée
NUD...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!