daniil sihastru

Scrisoarea bătrânului sihastru, cu care începe capitolul III din Cezara, cuprinde, fără îndoială, cea mai desăvârşită viziune paradiziacă din literatura românească.

începutul de la Insula lui Euthanasius de Mircea Eliade (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu fiu un lup de stepă şi un sihastru jerpelit în mijlocul acestei lumi, când din toate ţelurile ei nu împărtăşesc nici unul singur, când nu sunt părtaş la bucuriile ei!

Hermann Hesse în Lupul de stepă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarva şi propria larmă care se învârteşte în ţeasta unui "civilizat" îl face să nu mai poată lua aminte la nimic. Pentru el nu mai există astfel nimic tainic. Ei însă cei ce au părăsit această lume, fără zadarnice întrebări, fără răzvrătitul de trufie al cugetării, îşi umplu ochii de frumuseţile tainice ale pământului şi cerului. Ştiu să primească şi să simtă viu înrăuririle lucrurilor şi ale duhurilor, lasă sfânta viaţă universală să răzbată în propria lor viaţă. Aceasta înseamnă să "ai urechi de auzit".

Daniil Sandu Tudor în Cartea Muntelui Sfânt (1930)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calendar

După atâta trudă şi ruşine,
După atâta jertfă şi prăpăd,
Nu mai credeam să te găsesc în mine
Şi într-o zi să pot să te şi văd.

Şi nu-nţeleg cum te-ai putut ascunde
În zaţul unor vârste fără leac
Şi nici nu ştiu de unde până unde
Am mai avut puterea să te fac.

Când ai venit, puteam să fiu sihastru
Şi-n munţii enigmatici să mă-ngrop,
Dar ochii tăi, spălându-mă albastru,
Au doborât şi cerul, strop cu strop.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte cu tine

Pe umeri de îngeri,
veniţi în fereastră,
în noaptea albastră
un ochi mă veghează.
Şi visu-i mai tandru,
în suflet sihastru,
născând vii arpegii
în inima trează.

Cu aripi de mătase,
un cântec se zbate,
răsună-n unghere,
lumini răspândind.
În liniştea nopţii,
vibrând, de nelinişti
mi-apare-n retină,
un chip vălurind.

Şi geana-l închide
în clipa furată

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

În pânza tremurândă a lacului sihastru
Se oglindeşte luna cu ochii-diamant;
Ferigile-ameţite de aerul albastru,
Tot răspândesc miresme, cu-n foşnet delirant;

Poteci insingurate doinesc pădurea verde-
Ce vise 'nalţă-n beznă pe-un lujer prins de stele;
Ţi-aud păşirea-nceata, desculţă, tot se pierde
Spre cetine-obosite, prin move imortele;

Lintoliu de-aer mistic de umeri mă cuprinde,
Mă-nalţă ca pe-o zeie spre-altare cu răşină
Văd paşii rătăciţi pe creste tremurânde,
Dar nu vei şţi nicicând c-o umbră ţi se-nchină.

poezie de Luiza Nerut (11 iunie 2015)
Adăugat de Liliana Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenl neuitării

Vara obosită a plecat spre seară
într-o zi senină, fără paşaport,
când, pe ocolite, apăruse-n gară
trenul neuitări izgonit din port.

A lăsat în urmă toamna revenită
cu un vânt sihastru rece şi tăios
şi buluc de frunze, fără recuzită,
pe uliţa strâmtă întoarsă pe dos.

Nopţile haine îmbrăcate-n brume,
pe ascuns plecate de la polul nord,
au ajuns deodată, într-o zi anume,
pe un dor de ducă dintr-un mic fiord.

Ah, ce amăgire, la-nceput de iarnă,
îmi aduce-n cuget dorul incomplet,
într-o simfonie care vrea să cearnă
zeci de noi regrete dintr-un triolet.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet sihastru...

Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.

Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.

Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.

Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierea nucului

Printre frunzele unui falnic nuc
un suav oftat alungă vântul
şi simt mireasma unei melodii
care aşterne peste flori cuvântul.

Ascultăm toaca de vecernie,
curcubeele parcă-s icoane,
iar pe ramurile de liliac
o lumânare pe o floare doarme.

Prin cântecul de frunză trec acum,
pe cărări ce par o sărbătoare
şi nu pot nucul meu să-l schimb
nicicând pe o salcie plângătoare.

Să aşternem adierea ta pe versul
logodit cu lacrima plecată-n lume,
cu o poveste tristă fără ramă
ascunsă într-un castru fără nume.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa De Iasomie

Florile de păpădii
Îşi făcură pălării
Din mătăsuri albe, şic,
Şi din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Şi adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezeşte păpădia
Cu un fluture albastru
Şi tăcut ca un sihastru.

Şi acesta o mângâie
Cu mânuţe şi călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară
Adăugat de Ioan Maria Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!