Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Neagu

Trenl neuitării

Vara obosită a plecat spre seară
într-o zi senină, fără pașaport,
când, pe ocolite, apăruse-n gară
trenul neuitări izgonit din port.

A lăsat în urmă toamna revenită
cu un vânt sihastru rece și tăios
și buluc de frunze, fără recuzită,
pe ulița strâmtă întoarsă pe dos.

Nopțile haine îmbrăcate-n brume,
pe ascuns plecate de la polul nord,
au ajuns deodată, într-o zi anume,
pe un dor de ducă dintr-un mic fiord.

Ah, ce amăgire, la-nceput de iarnă,
îmi aduce-n cuget dorul incomplet,
într-o simfonie care vrea să cearnă
zeci de noi regrete dintr-un triolet.

poezie de din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corneliu Neagu

Pe-o aripă de vis

Pe-o aripă de vis, în prag de seară,
iubiri trădate se întorc pe rând
să îmi aducă-n margine de gând
regrete lungi pe strune de ghitară.

Ajung târziu cu amintiri lăsate
în golful strâmt al unui mic fiord
pe vânturile reci din polul nord,
-mi răscolească vechile păcate.

Dar nu le cer nici milă nici iertare,
ci doar tăceri din magice-mpăcări
ascunse-adânc sub brâuri de fiori,
și-n zâmbetul din fiecare floare.

Voi adormi sub vraja nesfârșită
din melodii trecute peste veac,
de visu-n care-aș vrea să le împac
cu duci povești din fosta recuzită.

Abia când zorii fi-vor la fereastră
voi resimți că-a fost numai un vis
de întâmplări pe care le-am rescris
cu florile uitate într-o glastră.

poezie de din Ecouri Existențiale, Ed, WWW. CORESI.NET, București, 2022
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Fără partitură

Toamnele venite din trecut
se așază-n cuget către seară,
îmi aduc, cu vântul nevăzut,
amintiri lăsate într-o gară.
Aș fi vrut cu mine le iau,
laolaltă le am pe toate,
dar în gară încă mai veneau
trenurile pline cu păcate.
Ah, păcate, puse într-un nai,
cu mătase-n notele cântate,
pentru muze, cu parfum în grai,
înțelease doar pe jumătate,
doruri nesfârște, fără glas,
spintecând uitarea-nșelătoare,
dar știam că încă au rămas
zilele din toamna următoare.
Am venit le aștept tăcut
în același colț uitat de gară,
când sosea pe șine, nevăzut,
trenul cu fanfara militară.
Amintirile-au căzut subit
în extaz, cu sufletul la gură,
peste visul magic regăsit
în bemolii fără partitură.

poezie de din revista Confluențe literare (6 noiembrie 2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Pe când se-ntorc diezii...

Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.

Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.

Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
cu lungi regrete din trecut lăsate
în trenurile pline de păcate,
ce vă-aduceau în nopțile rebele
ne iubim sub razele de stele,
iar către zori, pe când cocoșii cântă,
mă lăsați, cu inima mai frântă...

Vă-aștept, și-acum, în fiecare seară,
pe când se-ntorc diezii din fanfară
-aducă alți bemoli în clarinete
din margini de apusuri violete,
iar dorurile noastre, împreună,
se-amestecă în oaza de sub dună.

poezie de din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Vis Hibernal

Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut ne scoată.

Eu încă l-aștept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.

Și încă mai sper apari pe-nserat,
din trenul bizar cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Corneliu Neagu

Te așteptam

Te așteptam în mica gară,
speram vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.

Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar l-aștetam, că n-am știut.

Rămas până târziu afară,
băteam peronul abătut,
cânta departe o fanfară
și dintr-odată am văzut
că umbra ta trecea prin gară
dar într-o clipă-a dispărut.

Cânta departe o fanfară,
băteam peronul abătut,
bemolii alergau prin gară,
erai numai un vis pierdut!

poezie de (9 martie 2020)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

La margini de vis

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.
Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,
trecând prin fereastra cu geamuri ovale,
evocă licornul cu frâu de argint
venit din trecut te-aducă agale.

Cad frunze-n fereastră, venite pe rând,
e toamnă târzie și parcă, de-afară,
se-aude licornul sosind nechezând
cu brâuri de foc aruncate pe nară.
Sau poate-i doar vântul ajuns din trecut
la ușa închisă, cândva într-o toamnă,
cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut
lăsat de uitarea ce-avea se-aștearnă.

Te-aștept la fereastră s-apari din neant,
la margini de vis te văd împăcată,
din harpă un ultim acord consonant
-mi spună că n-o să mai pleci niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Secrete

Secretele lăsate la marginea uitării
pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,
mai vin câteodată, cu valurile mării,
pe plaje fără visuri și fără anotimp.

Noi am uitat de ele, era o toamnă rece,
venită fără veste cu vântul de la nord,
când trenul resemnării întârzia plece
în așteptarea crudă a unui fals acord.

Departe la cazarmă fanfara militară
ne amintea întruna că trenu-ntârziat,
în clipa fără oră, se va urni din gară,
lăsându-ne în cuget o urmă de păcat.

Păcatul neiertării ce încă ne aduce
o altă amintire la margine de gând,
pe notele fanfarei, oprită la răscruce,
uitarea s-o înece în apa fără prund.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Mansarda

Pe gânduri se aștern, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume,
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece și murdară,
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.

Mă-așez pe canapeaua desfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!...

Văd chipurile voastre neuitate,
femei iubite, mai demult plecate,
lăsând în urmă visuri regăsite
prin neuitări ce se întorc rănite
cu muzica ce vine dinspre scară
dintr-o tavernă vesel㠖 șucară,
pe note vagi, găsite într-o gamă,
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite într-o seară
și alungate-n frigul de afară.

Aș încerca le adun pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
cu ochi adânci, amantele rebele,
străine mă privesc... din altă eră!

poezie de din Poeme peste timp, Ed. Bren, București, 2020
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Acordul

Povestea fără seamăn rămasă-n așteptare
sub înveliș de umbre, pe timp nedefinit,
îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare
care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă
se zbat fără speranță, pe micul secundar,
când orele barbare, pe-o margine credulă,
încearcă dezlege înscrisul legendar.

De-ar fi dăm crezare ursitei nevăzute,
prezentă-ntotdeauna în astfel de povești,
nici n-ar fi fost înscrisul în actele trecute
pe opisul legendei cu pagini nefirești.

Dar noi voiam desigur fi avut acordul
măcar într-o poveste marcată pe contur
cu vrăjile rescrise pe umbra din fiordul
unde lăsam regrete, -adoarmă prematur.

Poate-am crezut că ele, trezite pe tăcute,
ne vor aduce-n cuget un simplu dezacord
din margini de legendă, rămasă pe redute,
ne aștepte vara pe țărmul din fiord.

Dar nu-i așa, iubito, acordul existase –
în clipele eterne noi doi l-am conceput,
păcat că peste vreme vocalele contrase
readuceau povestea din nou la început.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Temute îndoieli...

Temute îndoieli, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.

Mă țin cu amăgiri haine
-mi amintească de trecut,
(cu intonații anodine...) –
ce trebuia, dar n-am făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aș fi iubit...

A fost doar una cea aleas㠖
le-am zis cu glasul abătut...
Pe ea am vrut-o ca mireasă
din ziua-n care ne-am văzut.
Dar într-o seară plumburie
cu altul a plecat spre sud
lăsându-mă cu doru-n vrie
în cuta unui joc prea crud.

Lăsați-mă plec din hore,
le strig părerilor de rău...!
Temutele-ndoieli minore
dispară din adâncul meu!
Rămână doar în amintire
pe brâul vastelor tăceri –
au fost dar simplă rătăcire
în umbra unui vis de ieri!...

poezie de din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 03.04.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe un peron acoperit de seară

Se-nalță printre fumuri de țigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Și tu privești tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nșiră la peron...

Ai vrea să pleci departe, fără știre,
Să uiți aici săracu-ți geamantan,
Cu tine doar, iei o amintire,
În căutare -ți fie talisman...

Trenul gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărțire
Pe un peron acoperit de seară.

poezie de din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Anotimpuri

Se simte primăvara, din zările senine
speranțele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniștea astrală, suind către lumină
din huma dezghețată, un ghiocel rebel
își saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-și către soare suavul clopoțel.

Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar și în plină vară,
ascunsă între ghețuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.

Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
din partituri rescrise, în nopțile senine,
pe brâuri de legendă în orice anotimp.
Vom retrăi mirajul minunilor celeste
aduse-n prag de vară de Unicul Cuvânt
în dăinuirea sacră, din magica poveste,
a altor anotimpuri venite pe pământ.

poezie de din revista Confluențe Literare, ediția din 22.02.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Anotimpuri

Se simte primăvara, din zările senine
speranțele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniștea astrală, suind către lumină
din huma dezghețată, un ghiocel rebel
își saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-și către soare suavul clopoțel.

Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar și în plină vară,
ascunsă între ghețuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.

Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
din partituri rescrise, în nopțile senine,
pe brâuri de legendă în orice anotimp.
Vom retrăi mirajul minunilor celeste
aduse-n prag de vară de Unicul Cuvânt
în dăinuirea sacră, din magica poveste,
a altor anotimpuri venite pe pământ.

poezie de din Ecouri Existențiale, Ed, WWW. CORESI.NET, București, 2022
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

O frunză de anul trecut

Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rămase în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu dorul pe care demult îl credeam
ascuns undeva într-un fir de fuior.

Cuvinte nespuse se-adună domol
în fraze cernute din vechi povestiri
pierdute-n fuiorul cu fibre subțiri
pe marginea spartă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama cântată-ntre noapte și zi.

Aud basfligornul cu glas răgușit
urcând prin fuiorul ușor destrămat
cu note aduse din vechiul păcat
comis într-o oază în prag de-asfințit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe dorul căzut în decor
cu mii de regrete venite pe rând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Gara Vieții

O altă toamnă-mi bate la fereastră
cu frunze ruginii și dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.

Revin acum, otravă să îmi cearnă,
când vara-și plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite ne-mpace.

În mintea mea se-așează în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
țesută-n nopți cu doruri austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.

Mă tulbură acest sfârșit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe șinele-ncărcate de păcate.

O, tren nebun al tinereții mele,
ajuns în gara vieții prea târziu,
aș da din anii mei, numai știu
că-mi readuci iubitele rebele.

poezie de din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Un tren, o gară, o viață

te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Gară fantastică

La marginea uitării începe apară
o umbră nevăzută venită din trecut
cu dorurile toate lăsate într-o gară
în seara fără miză de care m-am temut.
Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită
adusă într-o noapte, pe un peron rebel,
cu trenul neuitării, de-o vajnică ursită
ce-și căuta în gară iubitul infidel.

Imi amintesc ursita, ea semăna cu tine,
deși părea mai tristă, privită din profil,
când cobora grăbită în gara fără șine
având pe chipul tandru un zâmbet inutil.
Ducea în spate banca croită din iluzii
în nopțile cu lună, pe malul unui râu,
de tristele himere născute din confuzii
ajunse-n apa rece adâncă pân-la brâu.

Erai și tu acolo cu hainele-aruncate
pe-o piatră răsturnată, căzută de pe mal,
te ridicai din apă mai plină de păcate,
sedusă de un faun sub unda unui val.
Plângeai, ieșind din apă, rănită de păcatul
rămas înfipt în trupul pe care l-am iubit,
iar eu, pe malul apei, eram precum soldatul,
pe crucea suferinței în taină răstignit.

poezie de din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Gară fantastică

La marginea uitării începe apară
o umbră nevăzută venită din trecut
cu dorurile toate lăsate într-o gară
în seara fără miză de care m-am temut.
Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită
adusă într-o noapte, pe un peron rebel,
cu trenul neuitării, de-o vajnică ursită
ce-și căuta în gară iubitul infidel.

Imi amintesc ursita, ea semăna cu tine,
deși părea mai tristă, privită din profil,
când cobora grăbită în gara fără șine
având pe chipul tandru un zâmbet inutil.
Ducea în spate banca croită din iluzii
în nopțile cu lună, pe malul unui râu,
de tristele himere născute din confuzii
ajunse-n apa rece adâncă pân-la brâu.

Erai și tu acolo cu hainele-aruncate
pe-o piatră răsturnată, căzută de pe mal,
te ridicai din apă mai plină de păcate,
sedusă de un faun sub unda unui val.
Plângeai, ieșind din apă, rănită de păcatul
rămas înfipt în trupul pe care l-am iubit,
iar eu, pe malul apei, eram precum soldatul,
pe crucea suferinței în taină răstignit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Altă cale

Nevăzute praguri am trecut,
din dorințe mi-am croit o cale,
dar deodată parc-a dispărut
depănată-n magice sucale.

Retrăgându-mă în sinea mea,
vorbele stupide mă stresează,
parcă mi-ar cânta o cucuvea,
din tenebre, ziua la amiază.

Știri trăsnite, spuse în deșert,
vin ne înece, ca o boală,
prostul, pus în haine de expert,
le enunță fără șovăială.

Tot ce-aud îmi pare anormal,
vorbe aruncate fără miză,
parcă ar veni dintr-un spital
cu nebunii puși într-o remiză.

Resemnat, îndată mă retrag,
am decis merg pe altă cale,
în adâncuri îmi ridic un prag,
stavilă la vorbe marginale.

poezie de din revista Logos & Agape, ediția din 26.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (26 martie 2020)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Hibernală

Se-așază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ține pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă șocantă.

Văd râuri albastre prin văi de oțel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine –
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.

Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,
cuvintele spuse îmi par în zadar,
mai strânge-mă-n brațe încă o dată!

poezie de din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 17.02.2018
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook