Nocturnă
În pânza tremurândă a lacului sihastru
Se oglindește luna cu ochii-diamant;
Ferigile-amețite de aerul albastru,
Tot răspândesc miresme, cu-n foșnet delirant;
Poteci insingurate doinesc pădurea verde-
Ce vise 'nalță-n beznă pe-un lujer prins de stele;
Ți-aud pășirea-nceata, desculță, tot se pierde
Spre cetine-obosite, prin move imortele;
Lintoliu de-aer mistic de umeri mă cuprinde,
Mă-nalță ca pe-o zeie spre-altare cu rășină
Văd pașii rătăciți pe creste tremurânde,
Dar nu vei șți nicicând c-o umbră ți se-nchină.
poezie de Luiza Nerut (11 iunie 2015)
Adăugat de Liliana Voicu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luiza Nerut. [Vezi poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.