Poezii despre copac, pagina 2
Copil de copac
Și mi-a zis copilul de copac, mi-a zis..
"Planteză-mă cu rădăcina-n sus
să pot crește cât mai jos în abis
cât mai jos, ca un arbore nor,
ca o ceață de crengi.. ca un vis..."
Și mi-a zis
și mi-a zis
și l-am privit în râdăcini
cu ochiul de pământuri șters
și l-am plantat în paradis
în vers, invers.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre copaci
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre creștere
Copac m-oi face!
Copac m-oi face, dacă tu ești floare
Și dacă floare ești, m-oi face rouă!
Tot rouă, dacă rază ești, de soare
Să ne unim ființele amândouă!
Iar dacă tu ești cerul, iubita mea
O stea pe firmamentul tău voi fi
Și dacă iadul ești, o viață-ntreagă
S-ajung la tine, voi păcătui!
poezie celebră de Sandor Petofi
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre iubire, poezii despre iad, poezii despre flori, poezii despre Soare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sperieturi
- poezii despre senzualitate
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- poezii despre crengi
Beton armat
ne părăsesc toate pădurile
niciun copac nu ne mai vizitează
bătându-ne la geam
va trebui să desenăm cu livezi și păduri
pereții exteriori
direct pe tencuiala impecabilă
sau în inima noastră vom rătăci
ca într-o pădure a fantomelor
ultimilor arbori plecați definitiv
din privirile noastre țâșnesc securi ascuțite
nervoase...
așchiile nu ni se întorc în ochi, ci
fix în ochiul copiilor noștri care
vor privi un copac
așa cum privim noi astăzi
dinozaurii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prezent, poezii despre inimă, poezii despre fantome sau poezii despre desen
Octombrie
Frunze îngălbenite zac,
atârnate-n într-un copac.
Au îngălbenit de tot,
Sperând la un antidot.
Frunze îngălbenite zac,
resemnate sub copac,
tremurând de frig și vânt...
nu mai spun nici un cuvânt.
Frunze vechi abandonate,
uneori sunt simple șoapte,
zac sub pas de trecător,
și foșnesc, se frâng și dor.
Frunze ce-au văzut prea multe,
zac acum grămezi pierdute,
Sub copacii veștejiƫi,
se sărută... doi iubiƫi.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Un copac otrăvitor [A poison tree]
M-am supărat pe un amic,
I-am spus n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un dușman
Și ura-mi crește an de an.
Și o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte și zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.
Și zi de zi crește frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Și-al meu dușman privind mereu
A înțeles că e al meu.
Și în grădină a intrat
Când vălul nopții s-a lăsat;
Iar dimineață l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.
poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zâmbet, poezii despre supărare, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre plâns sau poezii despre mere
Te-ai dus repede
n-ai apucat să vezi
cum scriu litera a
sau
b, iar eu
uite, am venit cu fiul meu
aici
pentru ca el să nu se simtă singur
fără apărare
așa sunt scriitorii (?!) seamănă
cu un copac - copacul
e nevoit să răzbată și să trăiască
singur să lupte împotriva vântului
împotriva secetei
împotriva viermilor care-i rod rădăcinile
fiul meu e scriitor
și e
neputincios, nu știu - o să devină copac (?!)
te-ai dus prea repede
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scriitori, poezii despre viermi, poezii despre viață, poezii despre devenire sau poezii despre apărare
Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre toamnă, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre primăvară, poezii despre moarte sau poezii despre iarnă
În toamna nesfârșită a vieții
O, Doamne,
am ajuns să-mi văd amurgul
ca un copac ce-și pregătește
în toamnă târzie
așternutul hibernal.
Ca și copacul de frunze scuturat,
mă văd un alt copac,
imagine nesfârșită a vieții
în oglinda apelor netulburate.
Iar dacă vântul potrivnic din cer
nori negri semăna-va spre mine,
cu resemnare, în cele din urmă,
în propria mea oglindă
cu amintiri duioase
voi merge spre început.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre imagine
Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre timp, poezii despre stele căzătoare, poezii despre seară sau poezii despre oftalmologie