Beton armat
ne părăsesc toate pădurile
niciun copac nu ne mai vizitează
bătându-ne la geam
va trebui să desenăm cu livezi și păduri
pereții exteriori
direct pe tencuiala impecabilă
sau în inima noastră vom rătăci
ca într-o pădure a fantomelor
ultimilor arbori plecați definitiv
din privirile noastre țâșnesc securi ascuțite
nervoase...
așchiile nu ni se întorc în ochi, ci
fix în ochiul copiilor noștri care
vor privi un copac
așa cum privim noi astăzi
dinozaurii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre copaci, poezii despre prezent, poezii despre inimă, poezii despre fantome, poezii despre desen sau poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.