În toamna nesfârșită a vieții
O, Doamne,
am ajuns să-mi văd amurgul
ca un copac ce-și pregătește
în toamnă târzie
așternutul hibernal.
Ca și copacul de frunze scuturat,
mă văd un alt copac,
imagine nesfârșită a vieții
în oglinda apelor netulburate.
Iar dacă vântul potrivnic din cer
nori negri semăna-va spre mine,
cu resemnare, în cele din urmă,
în propria mea oglindă
cu amintiri duioase
voi merge spre început.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre copaci
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre imagine
- poezii despre iarnă
Citate similare
Muzica apelor
Stă să ningă
pe toate depărtările mele,
mă chem din alt anotimp
spre a pleca iar și iar
acoperit de zăpadă,
biciuit de sforile albite
ale destinului,
până la îngenuncherea
totală.
Sărut cristalele
din sângele meu
tăcut ca adâncul,
adâncului.
Călătoresc în mine
spre a mă întoarce
în apa
din care m-am născut.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre alb
Copaci [Trees]
Nu cred că voi vedea în veac
Poem frumos ca un copac.
Copac ce suge înțelept
Din pământescul dulce piept;
Copac spre Dumnezeu privind,
Cu ramurile proslăvind;
Copac purtând vara ușor,
Prin frunze, cuiburi de prihor;
Pe care cade și zăpadă
Și picături de ploi grămadă.
Poemele de proști se fac,
Doar Dumnezeu face-un copac.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre înțelepciune, poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre prostie, poezii despre ploaie sau poezii despre frunze
Trecere în eternitate
Nu pot să spun că vreau să trăiesc
În ură, scârbie, trudă, lăcomie,
Mai bine cu smerenie doresc să pășesc
În a vieții oglindă, a mea bucurie...
Aș vrea să mă transform, și să mai pot iubi,
Să zbor printre nori, să vă mai văd odată,
Să fiu mereu un spirit, spre a retrăi,
În pline amintiri duioasa-mi viață...
M-oi despărți de trup, de boala-ndelungată,
Și voi urca mai sus, spre viața cea curată,
Călătorind spre culmi, dori-va să mai bată,
A mea marită inimă, destinul ce-mi arată...
Vă voi păzi de sus, de-acolo de prin zări,
Din sclipitorii ochi, curgea-va-mi crudul sânge,
Uita-mă-ve-ți voi toți de peste mări
Iar eu plângând, voi deveni un înger...
poezie de Paladi Anatolie din Poezii (23 septembrie 2010)
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre smerenie, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În acest copac
Coboară și dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruiește picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu ființă vie în acest copac.
poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre picioare sau poezii despre Pământ
Mă uit după tine în toamna vieții
Acum îmi dau seama că ai plecat,
ca un copac ce e tăiat din viața lui
și plâng că tu înapoi nu poți să mai vii,
la locul nostru de amintiri,
sau să vii la mine să-mi dăruiești un strop de soare,
cu o crizantemă în mână aducând un iz de toamnă,
să-mi umple inima de romanțe romantice,
cu care m-am obișnuit să trăiesc,
dar nu mai pot, te-ai dus acolo sus,
la judecata Domnului Isus,
ș-acum privesc la apus să văd unde te-ai dus.
Pășesc singură-n toamna vieții,
p-alei înmiresmate cu parfumul tău
și vreau să fii din nou lângă mine...
poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre plâns, poezii despre crizanteme, poezii despre creștinism sau poezii despre cadouri
Amici [Friends]
Ce bine e să zăbovesc
Sub un copac, colea!
Cerul zâmbind să îl privesc
Plecat asupra mea.
Iar soarele din depărtări
Prin frunze strecurat,
Să-mi dea ca mama sărutări,
Când mă băga în pat.
Să vină vântul pe furiș
C-o șoaptă de alint;
Căci chiar dacă nu-l văd fățiș,
Aripa lui o simt.
Pe lângă noi sunt mulți amici,
Chiar dacă nu îi știi,
Deci un copil să n-aibă frici,
Oriunde s-ar găsi.
poezie de Abbie Farwell Brown, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre prietenie, poezii despre mamă, poezii despre frică sau poezii despre copilărie
Viață trăită fără sentimente? Copac fără frunze... dar fără amintiri de suflet? Copac fără rădăcini...
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață, aforisme despre suflet, aforisme despre frunze, aforisme despre copaci sau aforisme despre amintiri
Sprijin de copac
Tu stai cu irișii spre Steaua Polară
Sprijinindu-te de copacul înalt,
Inelele lui îți cuprind feminitatea
Sculptată in rădăcini de bazalt.
Strâng la piept copacul, te cuprind
Cu zvâcnirea în gânduri plecată,
Am aripi de înger ce zboară în vis
Pe-o frunză cu sânge-ncărcată.
Zâmbești, nu te văd, dar te simt.
Stelele-nfloresc în ram de copac,
La izvorul ce curge din trunchi
Se scaldă copii în roșu de mac.
Îmi lovesc gândul de zâmbetul tău
Prin poza lipită pe-albumele roată,
Te-am lăsat să privești pe furiș
Oceanul din mine ce-n spuze înoată.
Mă adăpostesc în inima copacului
Steaua Polară-l scaldă-n magnolii,
Când vine toamna cercurile-i scutur
În pletele iubirii ce inversează polii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre gânduri, poezii despre înălțime, poezii despre înot sau poezii despre visare
Vertical
Să-mi dai niște palme de frunze
Copac verical și umbros
Că-s fiu al iubirii confuze
Din lumea cu susul în jos.
Să-mi dai o bătaie să cresc
În sus, ca și tine, spre cer
Să mor în picioare, firesc
Să râd, în uitare că pier
Să-mi dai niște umbră să fac
Pe pământ ceva de folos
Mă-nvață la urmă să tac
Și drept și bine și frumos.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre râs, poezii despre moarte, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștere
Strada de la răscruce
Când au venit ploile
s-au șters urmele pașilor,
vântul a adunat
prea multe frunze
pe strada ce coboară
spre răscruce.
Fiecare stradă
este un om
un geniu
destin
virtute
viciu,
savantul uimirii
a fiecărei case
numerotată cronologic.
Toate acestea le știam
atunci când am început
să-mi caut strada
de la răscruce,
dar ploaia
vântul și timpul
au șters
urmele copilăriei.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre genialitate sau poezii despre cronologie
Coșmarul vieții
trăiesc ca un copac cu viermi sub scoarță
rod nestingheriți din nervurile mele
îmi vine cu cerul să mă iau la harță
curând o să m-acopere o pulbere de stele.
curând n-am să mai văd magia luminii
nici farmecul culorilor formând un curcubeu
voi rătăci ca duh și-o să mă latre câinii
până voi găși un drum spre Dumnezeu.
voi fi un suflet pe clopotul din turlă
sperând să-l fac să cânte la liturghie
voi pleca de-aici cu trâmbiță și surlă
căci mi-am croit un drum prin poezie.
ce pot să fac când sufletul meu urlă?
ca lupii la lună în noaptea târzie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre viermi, poezii despre stele sau poezii despre noapte
Albastru
cer,
văd nori, soare și ploi
cer,
văd praf, lut și noroi
cer,
văd iarbă și flori
cer,
văd copaci omizi și culori
cer,
văd un zâmbet și doi bujori
cer,
văd lumină și râsete
cer să sărut plânsete.
poezie de Grigore Carpianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre flori sau poezii despre culori
Cel ce privește și vede
Privesc și văd copiii plângând,
lacrimi stând după gratii,
privesc și Îl zăresc pe El,
crucificat sub cer,
privesc și văd în curte un miel,
în poartă un clopot din flori,
sub teiul pitit după casă
un blid cu colivă-negrită,
corbii deasupra roată,
icoane cântând în zăpadă,
iar clopotul bate și bate...
Tata pleacă din casă,
tăcere albă peste toate câte văd
și cruci înghețate-n morminte.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre tată, poezii despre oi, poezii despre icoane, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
Umbrele încep
să se deșire și să se târască
pe luciul apei
râul a scăpat de întuneric
și o să vad animalele din jur
va trebui să stau neclintit
ca un guru
va trebui să nesocotesc cârceii
și frigul nepăsător
trebuie să respir încet
foarte încet și fără zgomot
pentru ca respirația să nu-mi tulbure
apa care a ajuns la bărbie
trebuie să stau nepăsător
la tot ce este târâtor prin mâlul
din jurul meu și nu am voie
să adorm deloc
o să văd lucruri înspăimântătoare
și umbre care vor sări din copac
în copac sprintene
dacă o să văd lupii ridicându-se
în două picioare
aplecându-se să bea apă
de lângă mine din râu?
o să trebuiască să stau
ca un guru și să aștept
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre zoologie, poezii despre spaimă, poezii despre promisiuni sau poezii despre lupi
Lacrimă de soare
Și altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Și fericirea o imită.
Sămânță din esențe vii
Și ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...
Porunca de a-ți ispăși
Pedeapsa ta de flori și frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, știi,
Orice copac trăind o duse.
De astăzi, așteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ți plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre fericire sau poezii despre Soare
O fată
Mi-a intrat un copac în mâini,
Seva a urcat în membre,
Copacul a crescut în pieptul meu
Aplecate,
Ramurile ies din mine ca niște brațe.
Exiști, copac;
Exiști, mușchi verde;
Existați, viorele cu vântul deasupra voastră.
Ești un copil înalt, înalt
Și toate acestea pentru lume-s o aiureală.
poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre verde, poezii despre mâini sau poezii despre crengi
Copacul cu flori sărate
A prins rădăcini al meu sărut
Ce se înfig până în inima ta
De pe umărul tău drept
Din sărutul meu, un copac s-a-nălțat
Ca-ntr-o târzie desprimăvărare
Un copac cu ramuri de sare
Și flori sărate pe umărul tău a-nflorit
Tu ești bărbatul acel,
Care poartă și duce cu el
Copacul-sărat pe umărul său,
Din al meu sărut, crescut,
Pe umărul tău drept sădit,
Cu lacrima mea udat
Ca o tăcută stalagmită
Ce crește mereu din lacrima mea,
Pe umărul tău mereu va-nălța
Iar tu-i vei căra, sărata povară.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați
O stea în noapte
O stea în noapte sărută albastrul blând
Și din pustiu mă mistuie minciuna,
Icoana casei se pierde lunecând
Pe drumul meu hoinar dintotdeauna.
Din umbra mea am smuls un colț de pământ
Să nu uit locul prin care-am petrecut.
În păr purta-voi pădurile de vânt,
Tălpile să-mi fie murdare de lut.
Aud o cruce jeluind anonim
Și aprind o stea, felinar peste drum,
Când sufletul doare, atuncea iubim!
Spre care planetă voi merge acum?
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre păduri, poezii despre planete sau poezii despre minciună
Iubire... utopie
Orinde merg, te zăresc mereu,
Oricât îmi feresc privirea, tu apari in fața mea,
Esti mai insistenta decat primăvara,
Și mai frumoasă decat marea.
De cate ori te văd, tresar,
De cate ori te văd, învii si mor,
Ești chiar aici. în fața mea,
De vreau să te ating, dispari cu dor.
Te numesc vântul amarei dorinte,
Te numesc partitura mea de început,
Ocupă-mi trupul, atrage-l prizonier,
Îmbrățișează-mă, tăcut și efemer.
În ziua cand in brate te voi strânge,
Soarele nu va mai apune, dincolo de orizont,
Va lumina spre savarsirea fericiri mele,
Va arunca asupra mea cu flori, ca peste un mormânt.
Te invârti în jurul meu, mă seduci, făptură rară,
Iar eu, sunt amețit de dragul tău.
Opreste-te și lasă-te să-mi cazi în brațele-mi
Ce te vor imbratisa în al veșniciei scump lințoliu.
Mă faci să-mi alung din trup, trista-mi decriptudine,
Îmi sufli în ochi o noua viata,
Mă ridici, mă sprijini și mă-ndemni să zbor,
Îmi amintesti de aripile de care aproape am uitat, mă faci să uit să mor.
Era să părăsesc această parvenita lume,
Fără să văd ce are bun și drept în ea,
Credeam că am văzut și auzit tot ce era în preajma mea,
Fără să înteleg că n-am vazut și auzit nimic din ce-i a patimei chemare.
Trăiesc să las ceva in urma mea,
O floare lasă al ei parfum,
Un copac pamantul îngrosat cu frunze arămii,
Iar iubirea, bucuria de-a traii
Iubiti-va, fără să lăudați,
Strângeți-vă-n brate, lăsați doar inimile să-si vorbeasca, așa cum ele știu,
Nu v-amagiti in juraminte fara-acoperire,
Nu vă lăsati de țelul inimi dorit.
poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară