cine-i omul

Cine-i atât de tare încât nimic să nu-l poată seduce?

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i bun, e şi nebun.

Viorel Mitea (26 octombrie 2011)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna cruce de piatră

Un om de stat e-un om de lume,
Minte cum respiră, cum bea apă.
Un ziarist imaginează minciuni
Şi ţi le toarnă pe gât pân' ce te-ndoapă.
Mai bine stai acasă şi bea-ţi berea,
Lasă-i pe vecini la vot, să se-afle-n treabă,
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

Pentru că acest veac şi veacul care vine
Vor sfârşi într-o fundătură mare,
Nimeni nu va-întâlni vreun om fericit
Printre călătorii acestei vieţi amare;
Când Nebunia merge la braţ cu Eleganţa
Nimeni nu discerne care-i cine şi cine-i care.
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

Doar actorii cărora le lipseşte simţul muzical
Mă dezmeticesc cel mai lesne din plictis;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Cine-i Rikky? Şi de ce-ţi trebuie dulciuri de la Nis, pentru el?
Lucian: Şi tu eşti curioasă?
Lia: Parcă ţi-am mai spus că da, sunt curioasă, din cauza meseriei mele.
Lucian: Ah, spre deosebire de Nis, ai şi o motivaţie solidă: meseria ta!
Lia: Cine-i Rikky?!
Lucian: Un papagal colorat şi zgomotos, tare drăgălaş.
Lia: Un papagal?! Ai un papagal?
Lucian: Până ieri nu aveam unul. Acum da, am; şi-i plac dulciurile, tare mult; în plus, îmi spune "şeful" – nu eu l-am învăţat.
Lia: Vorbeşte?
Lucian: Multe; nu-i mai tace pliscul, dar e simpatic foc...
Lia: Te cred...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun versus omul rău

Omul rău nu-l poţi schimba
Niciodată, chiar de-ai vrea.
Omul bun, născut aşa,
Nicicând nu-l vei transforma.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel (17 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 august 1936

În casă-i sărbătoare (bunica totuşi plânge):
Vai! în gingia ştirbă - o seceră de sânge -
Chiar azi i-a răsărit întâiul dinte.
Cât drum până la perla cea de minte!

Acum "vorbeşte" cuvinte multe: de-nţeles
Uşor în baby-esperanto, mai ales,
Adesea ocărăşte gargarisind în pripă
Silabe ce le schimbă-n lacrimi
Într-o clipă.

Ar vrea mâncare multă: cu două linguriţe,
În alternări de vâsle, să-i sature guriţa.
Guriţa buzunarul spre care duce
Totul ce poate să apuce.

Cine-i mai cuminte? Cine-i mai bujor
Şi conduce casa chiar din cărucior?
Cine este fraged ca un trandafir?
Şi ecoul spune: - Unul, Vladimir.

poezie clasică de Saşa Pană
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu poate vrei să zaci într-o plapumă de nămol, te priveşte, da eu nu vreau. Eu ştiu ce-i lumea şi cine-i stăpânul ei.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Cum de rabdă Dumnezău?
Pe meleaguri carpatine,
Omul bun o duce rău,
Omul rău o duce bine.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (3 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este al pământului: pământul îl hrăneşte cu toată străruinţa lui până ce omul se reîntoarce în pământ, se întemeiază unul pe celălalt. Fără pământ, omul nu e el însuşi.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din luna

Privesc o semuire de om în discul lunii,
Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
Un râs amar şi straniu ce-l au numai nebunii,
Şi morţii, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.

E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
Dar după ironia acestei măşti s-ascunde
Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărăţească;
Şi totuşi chipul ăsta îl ştiu de nu ştiu unde…

L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
Şi-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
Şi tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.

L-am mai văzut desigur, şi-l ştiu, - dar tu, iubită,
Ce te-ai desprins să judeci cuminţii şi nebunii,
Când stai privind pe geamuri cu faţa liniştită
Cunoşti tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!