Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

8 august 1936

În casă-i sărbătoare (bunica totuși plânge):
Vai! în gingia știrbă - o seceră de sânge -
Chiar azi i-a răsărit întâiul dinte.
Cât drum până la perla cea de minte!

Acum "vorbește" cuvinte multe: de-nțeles
Ușor în baby-esperanto, mai ales,
Adesea ocărăște gargarisind în pripă
Silabe ce le schimbă-n lacrimi
Într-o clipă.

Ar vrea mâncare multă: cu două lingurițe,
În alternări de vâsle, să-i sature gurița.
Gurița buzunarul spre care duce
Totul ce poate să apuce.

Cine-i mai cuminte? Cine-i mai bujor
Și conduce casa chiar din cărucior?
Cine este fraged ca un trandafir?
Și ecoul spune: - Unul, Vladimir.

poezie clasică de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lia: Cine-i Rikky? Și de ce-ți trebuie dulciuri de la Nis, pentru el?
Lucian: Și tu ești curioasă?
Lia: Parcă ți-am mai spus că da, sunt curioasă, din cauza meseriei mele.
Lucian: Ah, spre deosebire de Nis, ai și o motivație solidă: meseria ta!
Lia: Cine-i Rikky?!
Lucian: Un papagal colorat și zgomotos, tare drăgălaș.
Lia: Un papagal?! Ai un papagal?
Lucian: Până ieri nu aveam unul. Acum da, am; și-i plac dulciurile, tare mult; în plus, îmi spune "șeful" – nu eu l-am învățat.
Lia: Vorbește?
Lucian: Multe; nu-i mai tace pliscul, dar e simpatic foc...
Lia: Te cred...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Examen la ușa pântecelui

Cine-i proprietarul acestor piciorușe uscate! Moartea.
Cine-i proprietarul acestei fețe primitive, pârlite? Moartea.
Cine-I proprietarul acestor plămâni încă în funcțiune? Moartea.
Cine-i proprietarul acestui veșmânt de mușchi? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor nervuri nevorbitoare? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor creieri labili? Moartea.
Al acestui sânge unsuros? Moartea.
Ai acestor ochi prea puțin eficienți? Moartea.
Al acestei micuțe limbi vicioase? Moartea.
Al acestei repetabile insomnii? Moarea.

Oferit, furat sau păstrat în așteptarea judecății?
Păstrat.

Cine-i proprietarul acestui pământ pietros, bătut de vânturi? Moartea.
Cine-i proprietarul întregului spațiu? Moartea.

Cine-i mai puternic decât speranța? Moartea.
Cine-i mai puternic decât voința? Moartea.
Mai puternic decât iubirea? Moartea.
Mai puternic decât viața? Moartea.

Dar cine-i mai puternic decât moartea?
Evident, eu.

Ai permisiunea treci, cioară.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.

Little Rock: Cine-i Bill Murray?
Tallahassee: N-am mai dat într-un copil până acum... E ca și cum ai întreba cine e Gandhi.
Little Rock: Cine-i Gandhi?

replici din filmul artistic Bun venit în Zombieland
Adăugat de Reliana Andra CrăciunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Jumătăți de singurătate

La poarta Sufletului ei,
El stă, gândind doar la plăcere.
I-aduce, dând doar câțiva lei,
Flori multe, făr-o mângâiere.

Ei îi plac florile de câmp,
Culese-n lacrimă de rouă,
El ia degrabă, ca un tâmp,
"Nouă buchete-n preț de două!!! ".

Chiar dacă sunt cam ofilite,
I le dă, fără îi pese
Că ea-și dă seama că o minte
Când spunele-a luat "pe-alese".

În loja Sufletului ei,
Ar fi pătruns doar cu o floare,
Nu cu un snop de ciumăfăi
Rămase fără de culoare.

Vorbește.. de nu se oprește,
În laudă de sine, multă.
Și, "masculin", cucurigește.
Ea i-ar răspunde... el n-ascultă.

E cel mai tare din parcare
Și-o vrea a lui și, imediat!
Și-i singurul bărbat sub Soare
Și nu are niciun păcat.

Apoi, îi spune c-o așteaptă
La un hotel, în colț, pe stânga.
(Poate vor bea și o cafea,
Sorbită doar pe jumătate,
Că, neavând timp, s-or arunca
Direct, în lenjuri șifonate...)
Dar, ea tot tace și îndreaptă
Spre el, privirea, ca nătânga...

"Ce dracu' are-acum?! Pe bune!
Oare, ce vrea sa îi mai dau?!
Nu am timp s-o curtez și mâine!
Chiar nu pricepe că o vreau?! "

Se enervează și îi spune
a avut multe ca ea
Și... poate erau mult mai "bune"
Și-o-ntreabă dacă și ea-l vrea.

Ea vrea, IUBIREA-i când adună,
Să curgă lin... netulburată,
În lungi plimbări, sub clar de Lună
Și să se simtă adorată.

Să-și dea o dulce sărutare,
Și mângâiere, și alint...
Iar ziua, culeagă Soare
Din al IUBIRII labirint.
....................................
Jumătăți de singurătate
Ce se-ntâlniră pentr-o clipă,
Se despărțiră-nverșunate,
Că s-au îndrăgostit în pripă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu, mamele nu plâng...

Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.

Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.

Nu, mamele nu plâng, nu aștepta -ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.

Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Printre silabe

Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Să am cu cine înnădi taifas
Când, pârjolit, îmi freamătă pământul
Să nu mă lase-a ști cât a rămas.

Din ușă-n ușă bat, printre destine,
Să-mi fac un drum, o Carte a citi...
Pe partea asta, știu!... Acolo, cine-i
Străluminând a margine de zi?...

Complice-mi sunt, cât mă îndeamnă șoapta
Descătușată, darnic, dintre foi.
Spre stânga m-oglindesc -mă văd din dreapta-
Și nu-nțeleg de când ajuns-am: Noi!

Silabele se-anină de cuvinte,
Ca strugurii de vrejul lor amar,
Prin Toamna ce se cerne înainte...

Cât, zici, c-a mai rămas din Călindar?

poezie de
Adăugat de YunonnaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu mă bucur?

Să nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
Să nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
Să nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
Să nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?

Să nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?

Să nu deschid când bați la ușa mea
și nu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
fug pe geam și m-ascund în gloată?

Dar cum fug și cum -mi pară rău,
când nu mai sunt de-acum Betanii multe?
Eu vreau s-ascult, Isuse, glasul Tău!
Și cine-i rob din dragoste s-asculte!

Vorbește, dar, și eu voi asculta.
Învață-mă cu aspră bărbăție!
Iar cine vrea să afle taina Ta
și cine-i rob din dragoste vie!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Poezie cu aripi

Are multe aripi,... multe
Se deschide și se minte
E precum o lume proaspăt miresmată
Cu plăcinte și arome detaliate
Nu mai încleșta gurița,
Stai atentă și permite unei lumi adiacente
Ce se vrea-n asortimente
Și se ascunde în cel mai mare hol
De unde se poate băga și la subol.

pamflet de din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
H.G. Wells

Călătorul a rămas în camera de oaspeți până la patru, fără să-i ofere inimoasei hangițe un cât de mic prilej de a mai pătrunde înăuntru. Cea mai mare parte din timp, totul părea cufundat într-o liniște desăvârșită. Străinul fuma la lumina focului – sau poate moțăia. S-ar fi zis că se înfășura în întunericul care se aduna în odaie din ce în ce mai dens. Dacă însă ar fi tras cineva cu urechea, ar fi putut -l audă mișcându-se. O dată sau de două ori a scormonit jăraticul și s-a plimbat prin odaie, vreme de câteva minute. Părea că vorbește de unul singur. Apoi fotoliul a scârțâit sub greutatea lui.

în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Razboiul lumilor" de H.G. Wells este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.90- 15.33 lei.
Sorin Olariu

Lumea de azi este într-o continuă mișcare, într-o evoluție care până nu demult ar fi părut de domeniul științifico-fantasticului. De aceea poate credeți că este un demers desuet ne aplecăm asupra unui subiect ca epigrama. Cu atât mai mult cu cât ea a fost considerată de multe ori drept o Cenușăreasă a literaturii sau un simbol al decadenței. Și totuși, epigrama a rezistat timpului mai mult decât alte genuri literare considerate la vremea lor prințese sau chiar regine.

în Câteva cuvinte despre epigramă
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Asta sunt!

(alta, mama nu mai face!)

Vreau trăiesc și scriu tot ce simt!
Nu vreau m-ascund ca un fulg sub aripă!
Nu vreau mă plâng, nu vreau vă mint,
Vreau doar mă bucur de fiece clipă!

De-oi fi judecată, nu e treaba mea!
Nici de superstiții nu vreau să mai știu!
Cine-i fericit că vorbește cu-o stea
Îi uită pe toți bârfitorii-n pustiu.

Am lumea mea bună, prieteni frumoși,
Ce pot înțelege că sunt doar un om
Cu inima mare, cu pașii sfioși,
Cu lacrimi, cu dor și IUBIRE de-alt OM.

Nicicând n-am pretins că aș fi ce nu pot,
Am spus adevărul chiar dac-am pierdut
Și chiar dacă viața părea că-mi lua tot,
Am mers înainte, chiar dac-a durut.

E clar că nu fur nimănui fericirea,
Ea vine când vrea și când nu te aștepți
Și pentru că SUNT, îmi trăiesc azi IUBIREA...
.....................................................................
(Și scriu poezii pentru oameni deștepți!)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Venus

Privesc pictura și mă întreb
De unde atâta frumusețe
Și forme de un contur perfect
Cu rotunjimi tulburătoare
Și cu priviri îmbietoare
Spre cine oare?

Când te gândești ce vârstă are
Și totuși ce perfectă este
Te întrebi firesc cine-i maestrul
Ce a creat divin pictura
Și a întrecut însăși Natura.

În lume sunt destui cu har
Ce depășesc deplin perfectul,
Chiar Botticeli unul este
Ce a creat splendori în lume
Și-a depășit al său renume.

Să nu admiri frumosul însuși
E un sacrilegiu, un păcat,
Căci frumusețea e eternă,
Nu are vârstă, nici sfârșit,
E o minune ce uimește
Chiar pe acei cu suflet mic.

Căci, din păcate, sunt în lume
Destui neghiobi cu ură-n suflet,
Ce nu ar pregeta o clipă
Pe Venus însăși să o rupă,
Destui demenți ce-și spun "sunt pur"
O văd pe Venus o bacantă
Ce râde chiar de acei bărbați
Ce-n taină se vor adorați
De cea pe care o urăsc
Și fără jenă o hulesc.

poezie de
Adăugat de Lia DumitrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scriitorii sunt mici creatori de universuri paralele, cu mai multe datorii decât drepturi, cu mai multe lacrimi decât zâmbete, cu mai multe nopți sumbre decât zile senine, cu mai multă neînțelegere decât înțelegere, cu mai multă singurătate decât mângâiere, cu mai multă critică decât susținere; cu puterea de a se dărui, de a se sacrifica fără a aștepta ceva la schimb. Adesea, totuși, așteaptă un cuvânt sprijin. Și așa și rămân - așteptând...

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Frumoasele cuvinte...

Vezi cum totul se învârte
Te întoarce și te minte,
Până mintea ți-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.

Tu cuprins ca de o vrajă
Uiți ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.

Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.

Prins în al vieții joc
Nu mai ești așa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teleapelul

Mereu inopinată vocea în teleportare
Când chiar neașteptată, este mereu surpriză
Din poli se contactând într-o electroliză
Fără de rezultat știut, o întâmplătoare.

În fond nimic nu este total întâmplător
Căci apelantul știe în timp ce-are ceară...
Și-a programat apel devreme, de cu seară
Își repetând în minte scopul, sârguitor.

Este inechitabil însăși apelu-n sine
Căci cel care-l primește și-n grabă îi răspunde,
Habar nu are cine-i, cui i-adresat, de unde;
Veșnic nepregătit îl întoarce cum îi vine.

Morala-i foarte simplă; când primești un semnal
Reflecția urgentă-i pentru cine-i, ce-l doare
Și-n timp ce voce asculți, doar puneți întrebare;
Spune-i s-aștepte o clipă, așa doar teatral!

de-nțeles că altu-i deja pe fir, așteaptă
Și timp ia-ți-l ai răspuns, ce se cuvine;
Să nu fi prins prostește cu pantalonii-n vine
De cel ce te-a sunat, cu vocea-i... înțeleaptă!

Chiar în amurg primesc apel; nimic precis,
Așa din întâmplare, că-i singură și-i plat...
Și doar dintr-o greșeală de număr a sunat
Și cum s-a nimerit... ar da din ce-a promis!?

poezie de (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Balada lui Petrișor

Motto:

Petrică și Petrișor
Toată lumea are un dor
Numai tu ai mai multe
Știute sau tăinuite.
Care pleacă și vin
Din Craiova sau Negomir.

Plecând, din Craiova în sus
Pe al Jiului curs
Înspre nord și la apus,
După un timp ai ajuns
În comuna Negomir
Cu oameni harnici și buni.
Este satul lui Petrișor
Care este fermier
Iubește agricultura
Florile și pomicultura.
Multă vreme a fost plecat
Din îndepărtatul sat
A uitat copilăria
Și a îndrăgit milităria,
Încontinuu a lucrat
Până s-a pensionat
Și ca să nu stea degeaba
A început omul treaba.
Sădind un pom, câte o floare
Până a ajuns grădina mare,
Are și un solar cu legume,
Lăudat de multă lume.
Flori frumoase și căpșuni,
Soiuri de trandafiri buni.
Când trece omul pe drum
Se îmbată de parfum.
Crește în ogradă și curcani,
Frumoși, grași și dolofani,
Spre uimirea tuturor
Vrea crească în viitor
O sută de dendoni*1 și mai bine
Să-i vândă în piață și la lume,
Tot așa vrea alt solar
Cu căldură și cu geam,
Să producă trufandale
Iarna, când e gerul tot mai tare.
Vrea și struguri de masă,
Afuz-Ali, Cardinal și Tămâioasă.
În vale, un eleșteu pentru sat
Cu crap, plătică, fitofag.
Și pescarii pe al lui mal,
Alții cu pește pe grătar,
Când este vreo sărbătoare,
Să ne ureze și cu pahare
Pline cu palincă și cu vin,
Care se găsesc din plin.
În glasul cucului din culme
Și al păsărilor din pădure,
Cintezele și privighetoarea,
Înveselind toată valea.

Pedro, mereu își aduce aminte
De ce a fost mai înainte,
Plânge pe frate și părinți,
Pe vecie dispăruți,
Se întâlnește cu frații din sat
Pe care niciodată nu i-a uitat.
Merge pe câmp, culege flori,
Pe coastele pline cu pomi
La oameni pe a lor moșie,
Ce muncesc cu bărbăție,
Este harnic și priceput
Dar, are multe de făcut
Și nu-și iese din cuvânt
Spunând, că traiul e pe pământ,
Muncind cu cinste și vrednicie,
Ele aduc bogăție.

Să ai suflet de fecioară,
Să iubești ce te înconjoară,
Unii, poate că te înjură
Tu nu le porți de ură,
Cine-i harnic și muncește
Natura îl răsplătește.
Cu bunăstare și sănătate
În casă având de toate.
Omul poartă al său destin,
Trăindu-și viața din plin.
În rest totul este trecător,
Ca și pasărea din zbor,
Că..., nimic nu iei cu tine
Decât un nume și ce a fost bine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Costel Zăgan

Poem de echilibru

Totuși
cine-i
prea sus

Sau
cine-i
prea
jos

Poate

numai omul
e
la
locul lui

Lângă
Dumnezeu

poezie de din Ode gingașe (2015)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

La moartea principelui Știrbey

Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă
Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea cheamă,
Precum mișcă vântu-n cântec fața mării de senin:

Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Știrbey!...

poezie celebră de (1869)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Garabet Ibrăileanu

La 5 ani, într-o zi de mai, am părăsit casa noastră pentru totdeauna. Din cauza datoriilor, bunica mea a pierdut-o. I-a fost luată și dărâmată. Azi locul unde a fost casa e o bucată din ograda unei biserici. Ne-am dus la țară, unde tatăl meu, în tovărășie cu un frate al mamei și cu altă rudă, au luat în arendă o moșioară. Țin minte această primă călătorie a mea (căci călătoria ce am făcut-o când eram de jumătate de an, într-o iarnă, de la TârguFrumos, unde m-am născut, la Roman, nu o pot pune la socoteală). Stăteam pe scăunașul trăsurii, iar mama mea cu bunica mea în fund. Tatăl meu nu știu: era pe capră, ori nu era cu noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani.

în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -10.00- 7.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook