Poezii despre catifelat, pagina 2
Insula de vis
Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer și mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene și căluți-de-mare.
Pășește pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, dușman al ființei,
Mergi în căutarea graniței de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinței.
Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul și safirul mării de gânduri.
(Despre insulele Eolie- Italia)
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre insule
- poezii despre albastru
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre prietenie
Țurțure
Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuțișul bont, din tablele livide.
Se-adună larg din lacrimi de îngheț
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeț
Franjurând aer plin de nuanțe albăstrui.
Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâșnetul de "mor"
Cum cupe cu șampanie-n parade.
Cât de gingașă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu șlefuiri volupte de-amoroasă...
Un țurțure, c-un scurt de viață, epatant.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țurțuri
- poezii despre viață
- poezii despre sculptură
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre gheață
- poezii despre diamante
- poezii despre apă
Ocean
Sunt îndrăgostită de Ocean,
de felul în care-și ridică miile de pălării albe
în vâltorile furtunii,
de felul în care-ațipește, catifelat și albastru,
pe cel mai frumos pat din lume.
În viața personală a fiecăruia
se află întotdeuna
mai multă durere decât ar trebui,
o inimă împovărată
pe drumuri prăfuite. Bănuiesc
că există un motiv pentru asta, așa că voi fi
răbdătoare, acceptând. Dar nu voi trăi
în altă parte, ci numai aici, lângă Ocean,
egal încrezătoare în toate urările de bun venit și-n toate vijeliile
lipsite regrete și de-întristări izvorând din sinele-i sărat.
poezie de Mary Oliver din Pasărea roșie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urări, poezii despre încredere, poezii despre viața personală, poezii despre superlative, poezii despre ocean, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Moartea Păpușarului
Păpușarul s-a retras în culise
pe un colț de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca niște
liane subțiri și lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoșă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuțite ascunse în cutia pendulei
așteptând momentul prielnic
să sfâșie roșul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosnește sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măștilor
care râd și plâng în aplauze mimate
păpușarul a mușcat demult
lemnul coșciugului
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre zâmbet, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre plâns, poezii despre ninsoare sau poezii despre măști
Nereida de serviciu
Nereidele prin cântec luna-ncearcă să o culce
În afund de mare unde somnul este lin și dulce.
Un șirag de stele varii stau cuminți în așteptare
Rândul să le vină iute la cântări și desfătare.
Mateloți bărboși și tainici ce au marea singur viciu
Îi adoarme veșnic trează, nereida de serviciu,
Cea cu brațe marmoreene și cu glas catifelat
Ce-ntre sâni și între plete le așterne moale pat.
În afund de mare unde somnul este dulce, lin
Nereidele prin cântec mă îmbie ca să vin.
Din capcana ademenirii ies în necuprinsul larg
Când din mare roșu-soare se înalță la catarg.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre vinovăție, poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre păr, poezii despre muzică sau poezii despre barbă
M-am indrăgostit
E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum și te zăresc
Pasul tău încet, catifelat și clar
Mă inundă în vis. M-opresc.
Vai!
Și zâmbetul tău cald,
Și ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriți la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.
Gingaș mă privești cu ochi de catifea
Și pășești zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând și nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot să-ți spun.
Vai!
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre nebunie, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre calendar
(re) Așteptându-l pe Godot
În grădină personajele glisează
într-o nouă subversiune
printre esențe, aparențe,
dezbrăcați de secrete.
sinceritatea arde.
ineluctabil
personajele glisează
Așteptându-l pe Godot...
Cel ascuns după paravan
amestecă pregnant
florile, ființele, spiritele,
marionetele, adevărurile
amăgindu-i cu verbalismul său catifelat.
după care pleacă
să danseze farandola
în Piața Mare.
A uitat de Godot...
O să angajez un bufon,
să le schimbe destinul
scatologicelor personaje.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre uitare, poezii despre sinceritate, poezii despre secrete, poezii despre schimbare sau poezii despre păduri
A doua zi uitam
Visam ceva catifelat despre adâncul pământului;
un căluț vorbitor, de un galben aprins,
făcea semne da și nu din coamă;
coama lui era acoperită de pene strălucitoare,
încerca să comunice cu soarele;
visam, precum spuneam,
până când un preot m-a îndemnat să văd
în cuvinte;
atunci am început să vorbesc cu rădăcinile din mine
timp în care
mă cățăram cu greu pe niște stânci abrupte,
pământul îmi tăia suflarea în pauze lungi,
între respirații eram perfect de acord cu natura,
natura goală ce defila prin fața mea fără încetare;
înțelegeam totul ca și cum nimic nu ar fi fost ascuns;
a doua zi uitam și nu mai știam
ce-au simțit ochii mei, de pildă,
atunci când au fost atinși de împrejurimi.
poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre stânci, poezii despre religie, poezii despre perfecțiune, poezii despre ochi, poezii despre natură sau poezii despre galben
De unde vine-această duioșie ?
De unde vine-această duioșie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roșii decât ale tale.
Stelele au apărut pe cer și-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioșie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut și-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.
Eram obișnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopții,
Logodită O, duioșie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.
De unde vine-această duioșie?
Și ce-aș putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreț vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?
poezie de Marina Țvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre vagabondaj sau poezii despre logodnă
Nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
intram prin fereastra ta onirică cu aripi în spate
camera ta agoniza în smirnă și miros de mușcate
și flori mov de levănțică și păcate
înfloriseră în așternuturi de satin
eu rămâneam până ce miezurile de lumină
se îmbrățișau între ele, și plecau pe înserate
și părul, ah părul era arhitectură de lumină
și gura metaforă desăvârșită
sărind din vers spe ziua întomnată
dormeai pe cărți iar neantul sub ele se răsfăța
numărând ceasurile tu,
eu alungând revărsatul zorilor de vată
cu bătăile tari din inima ta.
și fluturi începeau să ne roiască pe spate
prin pielea visului iluzorie
spulberându-și zmalțul catifelat deodată
în fereastre doar răsura de trandafiri
memora morțile noastre repetate.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre poezie