Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

catâr

Poezii despre catâr, pagina 2

Balada limbilor pizmașe (zisă a blestemelor)

În șoricioaică, în arsenic tare,
în orpiment, silitră, var curat,
în plumb topit, că arde și mai tare,
în său și smoală-n care s-au spurcat
jidăucile cu scârnă și pișat
în zoaie de picioare împuțite,
în jeg de tălpi și-obiele flendurite,
în sânge de năpârci și zoft de boașe,
în fieri din lupi, vulpi și bursuci storcite,
prăjite fie limbile pizmașe!

În creier de mârtan spăimos, ne-nstare
să prindă pește, știrb și îngălat,
sau de dulău la fel ca arătare
lovit de turbă-n bale și scuipat.
în zgaibă de catâr răsofticat,
tocat mărunt cu scule ascuțite,
în bălțile de șobolani bâhlite,
de broaște și-alte lighioi vrăjmașe,
(șerpi și șopârle, păsări cufurite)

[...] Citește tot

poezie celebră de (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Poems Paperback" de Francois Villon este disponibilă pentru comandă online la 90.99 lei.
Pavel Lică

Candidați la prezidențiale

" Începe circul în ogradă,
Începe marea porcărie!"
Strigă cocoșul pus pe sfadă,
Văzând că, la președinție,
Visau doar patrupede, care
Voiau așa,-ntr-o veselie,
Să fie ele, la votare,
Alese pentru veșnicie,
Pe postul astăzi ocupat,
De un catâr, și mut, și prost.
Cocoșul, deci, îngrijorat,
De al ogrăzii veșnic rost,
Gândea, desigur, cu dreptate,
Că printre candidați erau
Și porci ratați ce dau din coate
Și javre care-abia lătrau,
Și boi, veniți din altă curte
Și-o vacă chiar analfabetă,
Și papagali cu vorbe scurte
Și șobolani ce-aveau caschetă,

[...] Citește tot

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Catârul candidat

Catârul, după ce furase,
Prin acte false, șase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un președinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunțe candidat
La funcția aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, șef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Și reuși-n primă instanță,
Încât catârul, cu prestanță
Strigase fericit, spre toți,
Că numai caii-s niște hoți,

[...] Citește tot

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Prevert

Această dragoste

Această dragoste
atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
și urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
și-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
și totuși sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâția
și-i face să vorbească
și-i face să blesteme

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba franceză.
Este disponibilă și traducerea în italiană.

Cearta dintre inima și trupul lui Villon

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai țin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras și singurel,
Trist, alungat la colț ca un cățel.
- De ce-s așa? - De viața ta șucheată.
- Ce-ți pasă ție? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi crește-odată.
- Altcé nimic nu îți mai zic! - Nu-mi pasă!

- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, și ce!
- Păi ești copil? - Ba! - Mi se pare
Ești apucat! - și cum, de gât ai vré?
- Nimic nu știi! - Ba știu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Și iar ne hărțuim de ești ciudoasă.
- Ești chiar pierdut! - O să mă opintesc.

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Fabula negocierilor

Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviți de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toți căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moțiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianță cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Președinte-a vrut
Și el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,

[...] Citește tot

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuget târziu

Am dedus că viața pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseții ei spirituale,
care prin legile înțelepte va înflori sănătatea, fericirea și pacea sufletească a omenirii.

Am învățat că nu râvnesc și să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape și de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat și să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracție să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială și cea spirituală și să aleagă.

Am înțeles că nu întâmplător viața pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înțelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieții pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viața oamenilor în episoade dramatice și poate educative până la sfârșitul ei.

Am înțeles că oricât de ateistă și nesaturată este stiința omenirii, în fața neputinței și a morții îngenunchiază la picioarele Divinității cerându-i cu pioșenie ajutor și îndurare.

Am dedus că oamenii ațâțați de poftele cunoașterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele și blestemele lor.

Am înțeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mișcării și ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citește tot

poezie de (martie 2008)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina 2 >


Articole culturale referitoare la catâr

Mai multe articole despre catâr la Blog.Citatepedia.ro »

Articole lingvistice referitoare la catâr

Mai multe articole despre catâr la Blog.Ro-En.ro »


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook