Catârul candidat
Catârul, după ce furase,
Prin acte false, șase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un președinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunțe candidat
La funcția aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, șef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Și reuși-n primă instanță,
Încât catârul, cu prestanță
Strigase fericit, spre toți,
Că numai caii-s niște hoți,
Că ei, ce guvernează-acum,
Îi stau prosperității-n drum,
Că în politică-i normal
Să fii, nu cal, ci-ntâi... moral.
Iar armăsarul deci, degrabă,
E bine să devină gloabă,
Să nu mai fie imoral,
Să-și dea demisia-n final.
Perfid, catârul ordinar,
Uitând că e un găinar,
Le-a incitat pe animale
Cu #rezist să se răscoale,
Să iasă-n piață și să zbiere
Că lui, întregul sat îi cere
Să fie iarăși președinte
Cu tot confortu-i dinainte.
Dar planul lui perfid a fost
Întors de câinii-aflați pe post
De magistrați cinstiți și drepți
Ce-n fața lui nu au stat drepți.
Și judecând din nou dosarul,
Au constatat că armăsarul
Era politic condamnat.
De-aceea ei l-au achitat.
Iar la alegeri s-a văzut
Că pe catârul încrezut,
Nemaidorindu-l nicio babă,
Ajunse el, nu calul, gloabă!
MORALA, deci, e fără rost,
Când un catâr e hoț și prost!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre catâri
- poezii despre șefi
- poezii despre zoologie
- poezii despre visare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sat
- poezii despre prostie
- poezii despre președinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.