barbara johnson

Inima unei femei

Noaptea inima femeii se retrage, se-nclină
Pentru a intra confuză într-o cuşcă străină,
Încearcă să uite ce-a visat despre stele şi cer,
Şi se îndoaie, se frânge după barele de fier.

poezie de Georgia Douglas Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A dispărut
Caietul copilăriei
Copiilor mei!
Nu am împăcare!

Şters a fost
De o mână
Barbară!
Care
Şi acum
Mai pretinde
A-mi fi prietenul mare!

Dispărută e
Acea scumpă carte!
Mă apasă!
Mă doare!...

Nu ştie
Acel miop

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cearşafurile pe care ea le usca
în fiecare zi mai caldă
pentru ca patul să miroase a grădină
pentru ca vântul să alunge din el visele urâte
cearşafurile flutură purtând-o
pe malul celălalt într-o barcă îngustă de stejar
tocmai a venit primăvara
frânghiile de uscat rufe întinse pe catarg
numai că lipsesc pânzele albe
presate în cub de gheaţă
în frigiderele dulapurilor

poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mare

Singură, stau în bătaia vântului, pe puntea
Unei nave, care se tot ridică şi tot coboară,
Beznă tulbure-n jur, apă sălbatică sub mine,
Biciuită de furtună, vâjâind în noaptea barbară.

Pământul e-încruntat, marea neprietenoasă,
Caut loc de-odihnă pe neodihnita mare;
Trebuie să lupt zi de zi, să mor luptând,
Cu o rană nevindecată-n suflet, temătoare.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire

Şi se va şterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.

Îmi vei uita profilul de barbară
Şi fruntea-n fum albastru de ţigară,

Şi veşnicul meu râs cu stropi ce mint
Şi ploaia de inele de argint.

Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,

În veacu-nălţător şi fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar

Pe piatra asta albă şi rotundă
Adună-mi trupul şi întinde-mi pielea
Mirat că îndrăznesc să mă pătrundă
Cu scrâşnet rău uneltele acelea.

Şi bâiguie-mi litanii dezlânate
Să nu mă doară mult, să nu mă doară
Deloc genuitarele păcate
Ce viermuiesc în coapsa mea barbară.

Apoi prefă-mă-n foc, cum se cuvine,
Din mâna cu amnar şi cea cu iască
Creează-un „benedictum” pentru mine
Şi preotul păgân să dănţuiască.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima Femeii

În zori inima femeii se-avântă în lumină
Ca o pasăre solitară, planând fără tihnă
Peste munţii şi văile vieţii, departe, de zare atrasă,
Pe urma sunetelor cărora inima le spune acasă.

Noaptea inima femeii se retrage, se-nclină
Pentru-a intra confuză-într-o cuşcă străină,
Încearcă să uite ce-a visat despre stele şi cer,
Şi se îndoaie, se frânge după zăbrele de fier.

poezie de Georgia Douglas Johnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

A vârstei melodie-şi taie cale.
Supusă, o presimt şi o aştept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând braţele tale.

Barbara tresărire de ţambale,
A tinereţii, n-am s-o redeştept.
Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
Esenţe tari şi bucurii egale.

A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăţia frunzelor uşoare
Şi crama cu răcoare şi aromă.

Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
Vesteşte că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mer

Ceaţă albă pluteşte dincolo de sarturi,
Luna barbară pe cerul de iarnă, ud şi greu,
Luceşte ca un ochi galben şi furios de leu
Dincolo de-ale norilor brocarturi.

Cârmaciul tăcut, aplecat peste timonă,
E doar o umbră spectrală-n întuneric –
Iar în sala maşinilor, vibrând coleric,
Bat pistoanele-n cadenţare grea, cazonă.

Furtuna şi-a lăsat însemnele-i zbârlite
Pe cupola imensă-a apelor mereu nepotolite,
Şuvoaie lungi de spume-îngălbenite
Plutesc pe valuri asemeni unor dantele încâlcite.

poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce repede trecu şi vara asta,
Ca o scurtă ploaie de vară
Între două zile-nsorite
Cu arşiţă barbară.
Ne vine-a umbla fără veşminte,
Fără trup ne vine-a umbla.
Ani grei au trecut peste noi
De când am pierdut dragostea ta.
Tu gândeşti mereu la ce-a fost.
Iarba arsă nu mai învie.
Luna uneori răsare devreme.
Alteori, când noaptea-i târzie.
Ce repede trecu şi viaţa,
Ca o ploaie de vară trecu.
Eu n-am uitat nici un cuvânt
Din toate câte le-ai spus tu.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!