* * *

cearşafurile pe care ea le usca
în fiecare zi mai caldă
pentru ca patul să miroase a grădină
pentru ca vântul să alunge din el visele urâte
cearşafurile flutură purtând-o
pe malul celălalt într-o barcă îngustă de stejar
tocmai a venit primăvara
frânghiile de uscat rufe întinse pe catarg
numai că lipsesc pânzele albe
presate în cub de gheaţă
în frigiderele dulapurilor

poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cineva a vosit geamul cu ruj negru
nu-l săruta privind spre grădină
atâtea urme pe buze şi cămăşi
noaptea chiar în timpul zilei e de nespălat

poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o singură casă stă dreaptă
între firele de iarbă aplecate
cât voi putea să-mi sprijin privirea de ziduri
în spatele cărora mama toarnă lapte în farfurie
fără să se teamă că o mătură vântul

poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câinele se smulge în lanţ
de se înclină casa
în balamale scâncesc
căţeii zilei de ieri

poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

irişi trandafiri
de la doi bărbaţi diferiţi
asemenea apei lor de colonie
îmi înmiresmează camera

poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara devreme

primul prag de trecut/ gestionarea durerilor astfel încât să fie
un tot unitar / în care să creşti ca o omidă caldă şi pufoasă

când dormi înfăşurat în cearşafurile albe şi calde / cu o mână sub cap

şi-mi spui/ fereşte-te de geamurile prin care intră lumina toxică a soarelui

spune da întunericului care te mângâie
ca un animal uriaş cu blana neagră şi deasă

acolo e lumea în care ai vrea să trăieşti

la zero grade kelvin / într-o primăvara casantă
care se va sparge în mii de bucăţi ori de câte ori respiri

// ultimul prag de trecut / gestionarea tuturor acestor dorinţe
despre care nu ştii nimic/ lăsarea pradă gurii flămânde a animalului ce-ţi
toarce în poală şi înghiţirea acestor mulţi fluturi grei/ grei / în întuneric.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de vară

Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la ţară.

Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Ţărăncuţă de la ţară.

Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniştit mai bate vântul.

Ce frumos miroase floarea
Cea de tei şi de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoţat pe un stog de fân.

Ce frumoşi mai sunt copiii
Cu cireşe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.

Iată aşa trece vara
Cu zile calde şi senine.
Cu miros de pâine coaptă
Şi cu inimi de bucurie pline.

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul este generos şi este răbdător şi învinge întotdeauna. Învinge întotdeauna pentru că este peste tot. Este în lemnul care arde în vatra ta şi în oala de pe foc; este sub scaunul tău, sub masa ta şi sub cearşafurile de pe patul tău. Mergi sub soarele amiezei şi întunericul este cu tine, legat de tălpile tale. Lumina cea mai puternică aruncă umbra cea mai întunecată.

Matthew Stover în Star Wars - Răzbunarea lui Sith
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul scrie

despre sărutul care a pecetluit
tratatul scris în fiecare noapte
între cearşafurile pline de seducţie
unde ne-am unit celulele
şi
şi înlănţuiţi primeam soarele
în fiecare dimineaţă
de
de tăceri frânte pe sânii tăi
copţi de mângâieri năvalnice
şi
şi
şi zăgazurile cad din minut
în minut prin păcatul jilav
surpat în lumina clipei
poetul scrie din patul de cetină
atins de trupul tău de floare
cuvântul e grindă pe care păşeşti
cu graţia unei lebede
sunt
sunt
sunt soldatul versului
care şi-a zgâriat peniţa
de o lună plină şi un nor pufos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pungi cu grauri

Iarna gaurii stau ascunşi în ţevile cu sârme
pentru întins rufe la uscat.
Se pune o pungă la un capăt
şi cu băţul inimii la celălalt capăt
amesteci în gol.
Dacă prinzi un graur
toată zăpada e galbenă
E galbenă
de aur uscat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul bătea subţire şi fâşneţ

Vântul bătea subţire şi fâşneţ
Trezind în suflet un drumeţ,
Dorul de-a pleca din nou pe mare
Şi de-a auzi cum, întinse, sarturile gem,
Cum se curbează-n arboradă vergile de lemn
Şi cum flutură flamura-n vântul tare.

O, marinar al flotei noastre.
E timpul să te-îndrepţi spre mările albastre!
E timpul să te urci în barcă şi să vâsleşti!
A venit vremea să-mi fii pe vecie tovarăş şi vecin,
Acum, c-am golit toate butoaiele cu vin,
Înainte de-a-închide ochii mai dovedeşte-odată cine eşti!

Spre moarte, camarazi, pornim de pe-acest ţărm,
Când împinşi de vântul sorţii pe nave ne-îmbarcăm
Şi moartea-i cârmaciul nostru în acest voiaj.
Ea tuturor flăcăilor din marină
Pe furtuni cu valuri mari ne e regină –
Şi-i stăpâna Oceanului sălbatic, uriaş.

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te vei găsi vreodată într-o barcă ce ia apă, energia pe care o depui pentru a găsi o altă barcă ar trebui să fie mai productivă decât cea pe care o depui pentru a arunca apa peste bord.

citat din Warren Buffett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convinge femeia

cu chip urât să-l lase în pace
să nu-i mai aducă trandafirii
cultivaţi de ea şi să nu vorbească
cu vântul despre refuzul lui
nu vrea să-i atingă rănile adânci

dorea să convingă femeia aceea
că operele de artă pot fi urâte
şi-ar fi trist s-o alunge din librării
în fiecare zi ea revenea cu trandafiri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrămioarele

Lăcrămioarele-n grădină,
Încărcate-n rouă,
Soarelui discret se-nchină
Două câte două.

Delicat se-ntind, strănută,
Vântul le mângâie
Le ia-n braţe, le sărută
Din cap în călcâie.

Lăcrămioarele-n grădină
Au albe bluziţe,
Dar şi verde şorţ să ţină
Fluturi, gâzuliţe.

Firave şi parfumate,
Curate cum ceara,
Nostime şi-adevărate
Ca şi... primăvara!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărţire.
De atunci viaţa îmi pare o lamă de cuţit
Fără tine dulcea şi gingaşa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Şi sufletul meu de durere e răvăşit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranţă!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheaţă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de mult a venit

Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.

Ştiu, iubito, ţi-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig şi totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar şi în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.

poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flutură un steag

Flutură un steag, a libertate,
Undeva pe plaiul oltenesc,
Ca o inimă ce veşnic bate
Pentru graiul dulce românesc.

Flutură un steag, a împlinire
Şi la el se uită toţi vecinii
Pentru-a centenarului vestire,
L-au adus cu bucurie finii.

Flutură un steag, a Românie
Lângă poarta magicului dor
Şi îi face drum prin poezie,
Trubadurului nepieritor.

Flutură un steag, a demnitate,
Cât a fost şi cât a mai rămas,
Pentru adevăr, pentru dreptate,
Nu mai este vreme de popas.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii

Flacăra mică-a lămpii pâlpâie
pe noptiera patului ei rece.

Ea tremură uşor
între în cearşafurile din satin roşu,

anticipând
atingerea uşoară a mâinilor pe piele,

răsuflarea caldă pe ceafă,
buzele înfiorând gâtul ei svelt.

Ea tremură uşor
În vreme ce ceasul bate de douăsprezece.

Inima îi freamătă.
Paşi; scârţâitul uşii de lemn.

Ea tremură uşor.
Ţinându-şi respiraţia... pretinde c-a adormit.

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Controversat echilibru

Pentru o dimineaţă încântător de limpede, se începe cu o cafea neagră
şi se aleargă într-o zbatere epuizantă
pentru a ajunge odihniţi, relaxaţi, la lucru, treabă,
unde până şi rezultatele-s deosebite
de ce era intenţia,
ori pretenţia...
în schimb, pentru restul zilei, partea etonantă
este că se depun mari eforturi din a fiecărui parte, menite
pentru a complica celorlalţi existenţa,
din care face în fond parte,
rămânând familia, la orice întoarcere prezenţa...
un fel de linişte aparte,
acasă, unde pe dos, într-o descărcare în lene
a furiei, până la absenţă,
fiecare se aşteptă pe celălalt, pentru a fi împreună...
într-un soi de ambienţă,
ce se rezolvă, printr-o disjungere la televizor,
calculator,
bucătărie,
după un "Bună!",
cu dialog tot mai sărac în orişice vocabular,
până într-un somn cu vise urâte, singura feerie,
numai bine, pentru o altă "Bună... dimineaţa" ce se anunţă...
şi, într-o frază scurtă se pronunţă;
"Ah, ce împliniţi suntem!"...

... atât de diferit de tot ce-am vrut, ce vrem...
Vai de ceilalţi, ce n-au măcar nici pe atât,
un trai atât de plin... diversul gol, umplut.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!