barbara johnson

Intrus

Nu era nicio sanctitate în cer.
Lipsea marele cavaler,
Arhanghelii, îngerii deopotrivă.
Numai eu rătăceam cu silueta costelivă.

Ciupercile, crizantemele, bujorii
Îşi fardau fără jenă obrăjorii.
Berzele şi rândunicile
Dănţuiau ca furnicile.

Până unde, până unde se vedea
Brazii, palatele erau de acadea.
Poveştile, vorbele cu paturi de puf
Lungite suveran în zăduf.

Nu ştiu cât am mers, nu ştiu cât am stat
Dar la urm' un gândac m-a acostat
Şi mi-a ordonat cu voce barbară:
- Eşi afară, eşi afară!

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi...

Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o şchiopă,
Între fantezii şi transparenţe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viaţă...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei ceşti
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Şi poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadenţă barbară,
Se va mai scurge,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna Neagră

tăcerea mieilor, masacrul mieilor
rasa umană e crudă şi barbară
curg lacrimi grele din lumina ochilor
blândeţea se stinge ca viaţa amară.

Săptămâna Neagră e însângerată
nu pot să fac nimic să schimb ceva
măcar o făptură curată şi nevinovată
să o ascund în sufletul meu undeva.

sunt şi eu oaie în turma lui Hristos
îl urmez îndeaproape cu mare credinţă
durerea mieilor o simt până la os
de-ar fi sacrificiul un sens de biruinţă.

de s-ar transefera candoarea de la miel la om
miracolul Înălţării ar răsuna în atom.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă-Nefiinţă

Fiinţă-Nefiinţă tu mergi la Funciară,
Plăteşte taxa, bade, ca-n vremea cea barbară,
Hotărnicind frumosul, ai să găseşti noi spaţii,
Treci Prutul cu o barcă, c-un avion, Carpaţii.
Deneştiutul este izvor pentru Putere,
Totalitatea însăşi este doar o părere,
De apărare, pace vorbeşte fiştecare,
De parcă o sămânţă deja stejar e.
Cumplit cuvânt de jale ne spune şobolanul,
De parcă tot soldatul va şti ce-o fi la anul,
De Xerxes, Alexandru, August, Pompei ori Caesar
Au auzit şcolerii, dar unul e alesul.
Pe cât de mare-i fiara, pe-atâta-i de buiacă,
Fontana-nţelepciunii în multe locuri seacă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

Mă-ntind pe muchia barbară
A singurului Nu din jur,
Visând o barbă cuaternară
Pe care s-o (pardon!) înjur;

Boltesc minuni peste portaluri,
Strâng pâine pentru miile de peşti,
Dotez canalele cu valuri
Şi-auzul cu ereţi domneşti...

Şi te iubesc la nesfârşire,
Frumoasa mea de Poc şi Pac,
Ping-poanga mea, Tu – nălucire
A zilelor ce intră-n sac,

Reglementara mea eroare,
Borcanul meu cu murături!
(Ghici ce timpan-de-dor mă doare,
Prinos al dulcii tale guri?)...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezra Bartlett

Preot în armată,
Preot în închisori,
Predicator în Spoon River,
Îmbătat de divinitate, Spoon River –
Şi totuşi împingând pe Eliza Johnson în ruşine,
Iar propria persoană în dispreţ şi nefericire.
Dar de ce voi nu vedeţi niciodată că dragostea pentru o femeie
Şi chiar dragostea pentru vin
Sunt stimuli prin care sufletul, flămând de sfinţenie
Atinge viziuni extatice
Şi vede până la cele mai depărtate colţuri ale cerului?
Numai după multe încercări de a prinde putere,
Numai după ce s-au consumat toţi stimulii,
Reuşeşte entuziastul suflet,
Prin propria forţa,
Să găsească divinitatea
Ascunsă în sine.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma speranţelor

degeaba mai încearcă Făt-Frumos să iasă din somnul raţiunii cu paloşul curat şi Ileana Cosânzeana pe umeri
degeaba a cântat toată noaptea la stână ca un cioban de oameni cu fluierul înlăcrimat de Mioriţa imanentă
cioban de oameni cu faţă de supererou sau de hipererou sau de megastare
cioban de oameni căzut în dureri de nebănuit care priveşte tremurând şi năduşind focul în noapte
degeaba negeneraţia barbară şopteşte prin stână din negură ca o iluzie din adânc
degeaba vor aduce prea frumosul lor sens de izbândă în faţa urâţăniei şi a minciunii
până în zori din turma de oameni vor cădea multe poezii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbirea

Băiatul cu scame citea doar romane, băiatul cu plete plimba Margarete,
În India, China se caută chinina, Mong Tze şi cu Me-Ze nu nişte teze,
Gestul lui Kien aduce a chin, dar unde-i orbirea, barbara cu lira?
La nerozie răspunzi cu-o chirie, cârpa de praf recită gângav,
O menajeră înseamnă o eră, limbi mar de foc cuprind un bârlog,
În care iernează un urs cu gălbează, plimbarea cu taina te costă doar haina,
Iar Tania doreşte ţinutul Orania, Confucius nu ştie ce scrie şi Lucius,
De unde luaşi talentul de-apaş? Din scoică, din doică, te-mbeţi într-o troică.
Nimic nu se schimbă, orbirea ne plimbă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flotila naţiei

Din întunecatele ei porturi pescăreşti, se iveşte o salbă
De mici nave; la prova, numele fiecăreia scris clar,

Narcisa, Ciocârlia, Trandafirul
şi
Talaz
şi
Zăpadă Albă,

Sclipeşte-n bezna nopţii luminând precum o flacără pe-altar;

Ele navighează, din trecut, trei mii, puternice prin valuri şi vânt.
Flotila naţiei, care nicicând nu şi-a ştiut propria valoare,
Iar fiecare nume este-o frază ruptă dintr-un cânt
Amintind câte ceva din frumuseţea lumii, trecătoare.

Cum ar fi,
Barbara Cowie, Comely Bank
şi
May -

[...] Citeşte tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rusia

Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Şi roţi cu spiţele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci...

Rusie, biata mea Rusie,
Pământ cu izbe cenuşii,
Cântările ce-n vânt adie
Mi-s dragi ca dragostea dintâi!

Nu ştiu a-ţi plânge soarta doară,
Am griji mărunte, pământeşti...
Dă-ţi frumuseţea ta barbară
Oricărui vrăjitor doreşti!

De-o fi să te ademenească
Tu orice greu a-i să-l înduri,
Tristeţea doar de-o să-ţi umbrească
Preagingaşele trăsături!...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Aureliu Busuioc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!