abator

Soacra şi vaca

O noră şi cu o soacră
Care bine se împacă
Se-ntrebau lângă-o păşune:
- Ce-i mai bine bou sau vacă?

După multă chibzuială
Trăncănind fără să tacă
Soacra fu să hotărască:
- Eu mai bine cred că-i vacă.

Vaca păşunând pe-aproape:
- Mai bine să mor pe rug
După ce o viaţă-s mulsă
Şi cu boul trag în jug

Şi-am parte de-un taur tandru
Odată pe an, mi-e dor
Să fac dragoste într-una
Dar sfârşesc în abator.

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să scriu despre toate femeile

care au intrat în carnea ta
ca într-un abator
unde se taie fără milă
fiecare centimetru de viaţă
unde strigătele sunt normale
iar durerile fac parte din ritual
unde arderile pe rug sunt fascinante
nu despre mine vreau să scriu
nu
doar despre ele
că le-am văzut cu gurile pline
de fericirea ta nocturnă
că tot carnagiu din privirile lor
face parte din planul tău de singurătate
şi că distanţa dintre noi
e doar o problemă de comunicare
a sângelui
a arderilor
a sacrificiului
despre asta vreau să scriu

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
Tentat în zori de zi, de Aghiuţă,
Înduioşat de razele de soare
Ce se oglindeau pe-o roată de căruţă,
Răgi cu foc, în curte să se ştie,
Că-i un talent şi scrie poezie.
La început nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, la şură, la stăpâni,
Şi-apoi la alte case din vecini,
Chiar dacă-a suportat, din greu supliciul,
Ce-l ofereau stăpânii săi, cu biciul.
De remarcat că gândurile sale
Se limitau la scene pastorale.
Deşi a declanşat frecvent scandaluri,
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie,
Pe-o rază de nu ştiu de câte mile:
A fost un gest fatal, că Nea Vasile,

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
S-a săturat de iesle şi căruţă
Şi observând cum razele de soare
Se oglindesc pe-o floare, el o cruţă
Apoi răgi, din curte toţi să ştie,
Că el s-a apucat de poezie.

Ca debutant, nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, apoi şi la stăpâni,
Şi în curând la case din vecini.
A suportat nu rareori supliciul
Ce-l ofereau stăpânii săi cu biciul.
De remarcat că scrierile sale
Se limitau la scene pastorale.

Deşi a declanşat frecvent scandaluri
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate credeţi că sunt nostalgic

dar nu
eu sunt doar galeş
că vine răpciunele
şi apoi
douăşunul douăşdoiul
sângele gros ca tăciunele
da, am trudit
am trudit la pământ şi la lună
câteodată la zi
dar cel mai des
am trudit la secundă
prima dată în Compania a V-a au vrut să mă tundă
măi băieţi
măi băieţi de la Argeş
măi băieţi de la Roşiori de Vede
pumnul se încleaştă
inima nu vede
atenţie că ţi se răsteşte cimentul la occiput
se tăvălea precum cârligul în gură la halibut
nu mai trageţi

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Pachiţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După "răcorendum"

Toată gloata-i amuţită,
Lupu-i şef... la abator,
Judecata-i pregătită,
Vulpea e judecător.
Un dulău aşteaptă-n dos
Un ciolan mare de ros,
Unii dau din nas, se strâmb',
Ca intoxicaţi cu plumb.
Funcţiile... sunt antamate,
De cioroi, pe-un stârv în spate.
Bun participant la chef,
Porcul e contabil-şef.
Un căţel, sortit capturii,
E Ministru-agriculturii,
Că-i mai negru-n cerul gurii.
Mici şi mari, s-au angajat
Că vor face şi vor drege,
S-au pupat şi au plecat,
Să-l belească chiar pe rege.
Planul l-a făcut motanul,

[...] Citeşte tot

fabulă de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipnoză

Nicio pasăre nu cântă în izlazul ars de Soare,
Nici un tril de ciocârlie nu se cerne din văzduh
Peste florile-nsetate şi o lume-n care doare
Orice rază ce răneşte cu asprime în zăduh.

De-ar avea-n corole rouă, poate-ar plânge, -ar suferi,
Toate florile acelea ce se clatină-n văpăi
Când o adiere blândă se mileşte de câmpii
Şi mai trece, ca o boare, printre razele călăi.

Niciun fluture nu zboară prin căldura de cuptor
Care-ascunde-atâtea plase ce-i aşteaptă, nu se văd
Printre firele de iarbă fără semn de abator
Gata să-i primească-ntrânsul pentru-al vieţii lor prăpăd.

Doar un trandafir sălbatic mai zâmbeşte către cer
Din petale ce se roagă pentru picurii de ploaie
Ce le-ar face să-şi dezlege miezuri pline de mister,
Nevăzute, neştiute, sub splendoare-atâtor straie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Şi mă cunun cu marea...

Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Şi mă întreb în care lumi
Fiinţa-ţi se ridică...

Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Şi-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!

Cu mir pe frunte te-aş numi
Iubirea vieţii mele
Şi plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Şi mă cunun cu marea...

Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Şi mă întreb în cre lumi
Fiinţa-ţi se ridică...

Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Şi-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!

Cu mir pe frunte te-aş numi
Iubirea vieţii mele
Şi plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmembrări

E salamandric visul că tot putem reface
După ce ardem scrum pân' la aneantire
Golind oameni de suflet, lăsaţi o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.

De atâta egoism blamăm căsătoria,
Iubim în aventuri, familia-i anostul;
Separaţi divorţăm şi judecătoria
E între noi un troc... copiii doar fac rostul.

Edificări de secole, milenii, le-am pus jos;
Mânăstiri cu conace şi case părinteşti,
Palate, şcoli, spitale, lăcaşul cuvios,
Poştalioane, han, iubiri copilăreşti.

Tăiem păduri ce-au fost străbunilor odor
Şi vindem lemnu-n seva ce plânge-o fălnicie.
Din vânătoare facem un simplu abator...
Pământuri asecăm într-o sălbăticie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!