Fabulă literară
Un măgăruș, isteț nevoie mare,
Tentat în zori de zi, de Aghiuță,
Înduioșat de razele de soare
Ce se oglindeau pe-o roată de căruță,
Răgi cu foc, în curte să se știe,
Că-i un talent și scrie poezie.
La început nu a avut pretenții:
A început să mâzgăle pereții
Întâi la grajd, la șură, la stăpâni,
Și-apoi la alte case din vecini,
Chiar dacă-a suportat, din greu supliciul,
Ce-l ofereau stăpânii săi, cu biciul.
De remarcat că gândurile sale
Se limitau la scene pastorale.
Deși a declanșat frecvent scandaluri,
S-a apucat să țină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toți sunt condamnați la insomnie,
Pe-o rază de nu știu de câte mile:
A fost un gest fatal, că Nea Vasile,
Stăpânul său, tăran, ce nu prea știe
Ce e adevărata poezie,
Pornit de un instinct răzbunător,
L-a dus și l-a vândut la abator.
Morala
Chiar dacă ai talent, nu fi măgar,
Când te măsori cu-n critic literar.
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măgari
- poezii despre literatură
- poezii despre început
- poezii despre vecini
- poezii despre talent
- poezii despre scandal
- poezii despre poezie
- poezii despre instinct
- poezii despre insomnie
Citate similare
Fabulă literară
Un măgăruș, isteț nevoie mare,
S-a săturat de iesle și căruță
Și observând cum razele de soare
Se oglindesc pe-o floare, el o cruță
Apoi răgi, din curte toți să știe,
Că el s-a apucat de poezie.
Ca debutant, nu a avut pretenții:
A început să mâzgăle pereții
Întâi la grajd, apoi și la stăpâni,
Și în curând la case din vecini.
A suportat nu rareori supliciul
Ce-l ofereau stăpânii săi cu biciul.
De remarcat că scrierile sale
Se limitau la scene pastorale.
Deși a declanșat frecvent scandaluri
S-a apucat să țină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toți sunt condamnați la insomnie
Pe-o rază de nu știu de câte mile:
Aceasta-a fost fatal, că Nea Vasile,
Stăpânul său, țăran, ce nu prea știe
Ce e adevărata poezie,
Pornit de un instinct răzbunător,
L-a dus și l-a vândut la abator.
Morala
Chiar dacă ai talent, nu fii măgar,
Când te măsori c-un critic literar.
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țărani sau poezii despre sat
Poezie, poezie
Poezie, poezie,
Deși sunt femei o mie
Eu îți dau iubirea ție
Ca pe o bijuterie.
Poezie, poezie,
Ești frumoasă și zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!
Poezie, poezie,
Este limpede, se știe
Am face-o mare prostie
Să nu fim soț și soție.
Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubești cu-așa tărie
Ești unit pe veșnicie.
poezie de Octavian Cocoș (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre căsătorie
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre soție
- poezii despre soț
- poezii despre prostie
- poezii despre hârtie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Picături de poezie
Picături de poezie
Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu știe nici ramul,
nici codrul nu știe
în freamăt și-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.
Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
crește, se ofilește,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
și nu mai plouă.
Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu știe
care-a facut-o ca pe noi din iubire
și din dor de poezie.
Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum și-ar scrie poezia?
Nu știe nici Maica Preacurată Maria,
nu știe nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreț,
nu știu nici oștenii romani
care fac de pază
și se-ncălzesc la foc.
Știu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care și ani mai cad
picături de poezie.
Inviato dall'app Tiscali Mail.
poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre ploaie sau poezii despre mâini
De ziua ta, poezie
Am început să scriu azi poezie
Ce-ar mai fi fost odata scrisă,
Nu-nșir în versuri vorbărie,
Ci scriu, de mine, tainice-nțelesuri.
Nu-nclin balanța înspre scrisuri multe,
Nu am pretenții de poet 'bogat',
Mă lupt cu mine, să mi-aduc un bonus,
Din tinerețea mea, de altădat'.
Cu poezia am crescut odată
Când alfabetu'-am început a scrie
Și m-a-nsoțit și-acum, și-n vise,
Azi încercând să scriu o poezie.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre tinerețe, poezii despre prezent, poezii despre creștere sau poezii despre bogăție
Du-te, du-te, și s-a dus...
L-a dus de nas, neîncetat,
L-a dus cu preșu-n tribunal,
Că-i dus cu pluta, s-a scuzat,
L-a dus de râpă, la final.
calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sfârșit sau epigrame despre justiție
Vulpea și alte dobitoace (Fabula înscăunării)
O vulpe șuie, tinerică,
Ce nu știa deloc de frică,
S-a hotărât, de dimineață,
Că-i musai de-a ieși în față.
Gătită foc, nevoie mare,
Își puse coada pe spinare
Și-n mersu-i sprinten juna vulpe
Își etalează-a sale pulpe.
Se-nvârte printre dobitoace,
Campanie de zor își face,
Se dă pe lângă-un lup burtos,
Ce e la pungă foarte gros
Ș-are un jilț în Parlament,
Că vulpea noastră, evident,
Țintește să ajungă sus,
De-aceea și la bou s-a dus
S-o sprijine în adunare,
Pentr-un fotoliu cât mai mare.
Trecu și pe la un măgar,
Că vocea lui, se știe clar,
Când rage pe la adunare
Câștigă orice confruntare
Și toate cele dobitoace,
Cum zice el așa se face.
Propuse, deci, pe juna vulpe,
Ce-l amețea cu-a sale pulpe -
Ministru chiar atunci, pe loc
Și iată, niciun dobitoc
Nu s-a împotrivit deloc.
Morala:
Dobitoace mari, vulpițe
Tupeiste și pipițe,
Fiare ale codrului -
În fruntea norodului.
fabulă de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (18 iunie 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre parlament, poezii despre miniștri, poezii despre ministere, poezii despre lupi sau poezii despre frică
Vulturul și papagalul
Într-un ținut muntos domnea odată
Un vultur, succesor de vechi stăpâni,
Străjer veghind din slavă zarea toată,
Planând, cum le e datul din bătrâni...
Supușii, mii de neamuri de-aripate
Prin secoli respectând străbuna lege,
Trăiau cum știm cu toții că se poate
În țările cu mulți sărmani și-un rege!
La curte, printre zeci de slujitori,
S-a strecurat discret, cam nelegal,
Plătind bacșiș, fentând pe păzitori,
Cel mai bălțat flecar... un papagal
Zburdalnic, amuzant, prea-vorbăreț,
Viclean, mereu mai sus s-a cățărat;
C-un strop de faimă de băiat isteț
Răzbi la țel augustu-autocrat!
Turnându-i osanale, plin de-avânt,
Lingușitor, l-a trombonit că-i zeu,
Patron divin în cer, iar pe pământ
Instrumentist mai meșter ca Orfeu...
Flatat din greu, cu doxă vulturească,
Stăpânu-ntre curteni l-a infiltrat
S-asculte-n taină ce-or să clevetească
Și-apoi să-i toarne totu-nregistrat!
I-a dat un rang din ce în ce mai mare
Și-n fine, prin solemn decret regal,
Lăsând guvernu-ntreg în consternare,
Numi ministru zdreanța papagal!
Cu lingușeli, cu pâra cea grețoasă,
Un papagal, un delator sinistru,
Ajunse-n vârf, pe-o funcție făloasă,
Cu perspective chiar de prim-ministru!
MORALA
Așa năzbâtii rar sunt consemnate
La păsăret, cu mintea lor sumară,
Da-ntre ființe mult evoluate
Ca oamenii nici vorbă să apară!!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre papagali, poezii despre țări, poezii despre umor, poezii despre prim-ministru, poezii despre munți sau poezii despre monarhie
Început
Am început
Timid pe-o foaie
Să creionez
Un sentiment
Și nu prea mică
A fost mirarea
Când tot scriind
Lăsă ninsoarea
Cuvinte alunecând
În vers!
- Tu ai talent
Îmi spuse profa
Demult...
În clasa de liceu
Dar s-ajungi sus
Nu e de-ajuns
Să faci o rimă
La un vers
Ci să găsești
Sensul ascuns
Al gândului
Ce n-a fost spus.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre liceu, poezii despre gânduri sau poezii despre cuvinte
La început, Kafka a fost citit cu o expresie tragică pe chip. Apoi s-a aflat că, citindu-le prietenilor săi primul capitol din Procesul, Kafka i-a făcut pe toți să râdă. Toată lumea a început atunci să se forțeze să râdă, fără să știe prea bine de ce.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre tragedie, citate despre prietenie sau citate despre Franz Kafka
Fabulă de cuplu
Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulțumească pe stăpân
Ca să-și câștige rația de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoțel și doar punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din șură
Să nu își strice scumpa manicură,
Fiindcă măgărița păsămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor
O implora să-i fie de-ajutor.
Soția a-ncercat să îl refuze,
Ba a țipat si-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur și cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Așa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras ușor, fiindcă era vale,
Și soața a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârțoagă.
Măgarul enervat de-așa atac,
Pe loc soției i-a facut pe plac,
Și a lăsat-o ca să se descurce...
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgărița înhămată,
Să tragă la căruța încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbiște
Și nu putea cu nici un chip s-o miște.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanț
Căzu epuizată intr-un șanț,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:
Morala 1:
Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul și-un măgar.
Morala 2
Chiar dacă-ți dai cu ojă și cu fard,
La greu, poți da cu oiștea în gard.
Morala 3
Și pe asfalt, dar și când e noroi,
Căruța-i mai ușoară când trag doi!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre stres, poezii despre respect, poezii despre mulțumire sau poezii despre moralitate
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre jocuri, poezii despre infinit, poezii despre filozofie sau poezii despre existență
Jocul cu focul - poezie epigramatică
Pe grill îl perpelea vecina,
Pe-un pompier deloc deștept:
I-a ars în timp record chenzina...
Din portofelul de la piept!
Având la inimă un foc,
Ce pe vecini a prins să-i ardă,
Sunt bârfe despre ea în bloc...
Nu-i bombă sexy ci petardă!
Cu focul întrecând măsura,
Că mândra prea era di vină:
I-a spus un medic că arsura
Va trece cu penicilină!
Ca generosul Prometeu,
Furând din foc întâia oară,
L-a pedepsit și Dumnezeu...
C-o pensie alimentară!
poezie satirică de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre vinovăție, poezii despre salariu, poezii despre recorduri sau poezii despre pompieri
Unui critic literar
Un critic literar și om de vază
Prin testament s-a vrut incinerat.
Cenușa - cerul să i-o aibă-n pază,
Că mult prea mult pământul l-a... răbdat!
epigramă de Ion Cănăvoiu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre testament, epigrame despre literatură, epigrame despre critica literară, epigrame despre cenușă sau epigrame despre Pământ
Se apucase de băut
pentru a putea scrie poezie
valoroasă și de la prima
picătură de alcool intrată
în organism s-a trezit geniul
ce zăcea ascuns în adâncurile
ființei sale
căzute în extaz cu bărbia
în palmele flămânde de poezie
alcoolul a început să-l ducă
pe culmile visării în depărtare
succesul
a fost paravanul picăturilor
de băutură cel trăgea
în infinitul umbrelor solitare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre succes, poezii despre singurătate, poezii despre genialitate sau poezii despre băuturi
Plâng la fel ca voi...
mă împrăștii în cuvinte
și m-adun și iar m-adun,
multe nu le țin nici minte,
se ard seci și fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
și atunci așa pe-o pată
câte-o poezie țes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu știu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum
mă împrăștii câte-o dată
și chem luna și-i șoptesc,
ea mă știe ca o roată,
când cuvinte învârtesc
și mă știe singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbește, eu mocnesc
și mă știe din iubire
și mă știe din nevoi,
cu ea cad în amintire
și-atunci plâng la fel ca voi..
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre plâns
Secret
Stiti cum se scrie oare o poezie de valoare?
Am sa va spun chiar eu, un mic poet
Secretul acestui Secret:
Este nevoie de talent,
De foarte multa transpiratie,
Cuvinte potrivite asternute lent
Dupa o lunga meditatie.
Se pun emotii, chiar insasi inima se pune pe hartie,
Se pune suflet, se pune dragoste
Pentru un Gram de poezie.
Si-abia atunci cand ostenit cazi frant,
Un lucru de valoare va apare
Muncind din greu orice cuvant
Traind frumos orice visare
Si-acum secretul dezvelit
Sa scrieti doar ce ati muncit
Ce ati visat si ati trait!
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre suflet, poezii despre metrologie sau poezii despre inimă
Duduca...
Avea un chef de dus
duduca
și dusă-a fost
precum năluca...
E important
să vă mai spun
cum că fătuca
l-a dus și pe
bărbatul său
cel bun, năuca
un nătărău
susține ea...
Ce chef de dus
avea duduca...
Găsi un altul
bleg ca nuca
cu capul sec
forțând uluca
vrând curte să îi facă
dar fătuca
cu chef de joacă
în maniera sa
l-a dus și pe
numitul Luca,
așa-l chema...
Până-ntr-o zi
când ea, duduca
a dat de unul
cu măciuca,
nu prost
se știe,
a "tatonat-o"-n
scăfârlie
și dusă-a fost
pentru vecie...
Ce chef de dus
avea năluca!...
poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați
Unui critic de poezie
Să fii critic literar
Când de versuri n-ai habar,
Săvârșești o blasfemie
Tot vorbind de poezie.
epigramă de Gheorghe Busuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie sau epigrame despre versuri
Logică bovină
Pentru că boul s-a ajuns,
Adică-n sat, ca președinte uns,
Măgarul, ce-l știa c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-și rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, șase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, președinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Și-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toți banii încasați în mod nedrept,
Pe casele furate ca "deștept".
Fiind el, însă, președinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că boul este, totuși, "împărat"
Și are, evident, imunitate,
Iar faptele-i, desigur, nu pot fi judecate.
Iar bou-atunci, ca să-și arate fala,
A și mugit, puternic, în satul lui, MORALA:
"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să știe el de unde un bou bea-ntruna apă"?
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boi, poezii despre președinte, poezii despre logică, poezii despre inteligență, poezii despre imunitate, poezii despre cucuvele sau poezii despre bani
Din topor
Suferind de insomnie,
Bardul cam întinde coarda,
Scrie noaptea poezie...
Nu cu pana, ci cu barda!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre noapte sau epigrame despre insomnie