Serioase/triste despre te iubesc ca un nebun, pagina 2
Un bărbat discret
În sufletul adânc și a inimii văpaie
Mă arde-un dor nebun, care mă-nconvoaie
El stăruie cu drag în ochii mei căprui
Atunci când e de față, dar mai ales când nu-i.
E un bărbat frumos, misterios, discret,
E greu să îl descriu și să-i fac un portret,
E un bărbat sensibil ce-și merită din plin
Statutul de șarmant, privire de felin
Și fără să-mi dau seama, mă pomenesc mereu
Că-l pun în vârf ades, ca un real trofeu.
Ce cauți tu aici, în viața mea, străine?
Umblând nestingherit prin vise și suspine?
De ce îmi tulburi noaptea și-mi furi seninătatea
Vrei să mă râdă lumea și toată societatea?
Departe stai de mine, de visul meu secret
Și fii ca până acum, fii un bărbat discret!
[...] Citește tot
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre secrete
- poezii despre realitate
- poezii despre promisiuni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Hexametrii tainei mele
Lung e basmul nebun al cuprinsului fără hotare,
Plin de-ale sorilor beți aventuri și vârtejuri bizare...
Câte priveliști apar și dispar, se clădesc, se doboară...
Eu? Apărut-am acum, - și prima, și ultima oară.
Iată puzderii de inși din genunile negre-ale sorții;
Forfotă sură de dor, de gând, de trufii și rușine...
Nimenea altul nu-i Eu, - de-o parte și alta a morții.
Nimeni din cugetul meu n-a cugetat pân' la mine.
Câte priviri întâlnii pe spinarea acestei planete,
Câte cuvinte pustii descifrat-am, zadarnic, cu sete:
Veșnic, cu sufletul ars, plecat-am cu dezamăgire:
Toți îmi rămâneți străini, în inimă, vorbă și fire.
Chipul mă-arată ca voi; mă-amestec cu voi împreună,
Dar untdelemnul de mir pe apă tot singur se-adună.
Singur, eu singur sunt Eu, unul în toată vecia...
Trist, cu obrazul crispat, vulgar îmi trăiesc comedia.
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugeniu Speranția din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre rușine, poezii despre prăpăstii, poezii despre planete, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Doamne, dac-ar fi să-i spun
Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin
știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate
Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune
scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre timp sau poezii despre sărăcie
Iubire silnica pe viata
Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.
Si de s-ar da si lumea pe din doua,
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.
Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.
M-au condamnat juratii mei de gheata
La o iubire silnica, pe viata.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Adrian Păunescu despre iubire
- poezii despre rouă
- citate de Adrian Păunescu despre nebunie
- citate de Adrian Păunescu despre moarte
- poezii despre groază
- citate de Adrian Păunescu despre groază
- poezii despre frică
- citate de Adrian Păunescu despre frică
- poezii despre abdicare
Am visat Țara de Foc
Am visat că eram tânăr și tu erai tânără și tinerețea era veșnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele o valoare dublă
și tu mi-ai spus Pleacă. Și eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist și cu totul treaz și mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Țara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciți
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciți.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu știu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu și eu poeme,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre tinerețe, poezii despre frumusețe, poezii despre talent sau poezii despre plâns
In luna mai
In luna mai indragostit peste masura,
Eram de multa vreme, acum sunt si mai tare,
Barbati iubind femei, finaluri, multa ura,
Eu sunt mai diferit, caci eu iubesc o floare.
In luna mai imi zboara gandul doar la ea,
Zbura de multa vreme, dar n-am stiut sa-i spun,
Am reusit acum, oare o sa ma vrea?
Astept ca un copil, de draoste nebun.
In luna mai ma simt al ei carne si oase,
Eram de multa vreme, acum stie si-astept,
Sa ii castig gurita si mainile frumoase,
Si capul sa mi-l culce cu drag pe al sau piept.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre flori, poezii despre femei sau poezii despre copilărie
Cândva, în Poiana Albastră
Te iubesc în taină,
ca un nebun,
Lună rece...
Poate ne vom întâlni cândva
sus,
în Poiana Albastră
Te văd jos, la fereastră, și,
fericit,
îți zic: tu...
Dar urci iar în ceruri... Și,
trist,
îți zic: Dumneavoastră...
poezie de Vasile Romanciuc (1996)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre albastru
Depresie VIII
E-un aer de sobrietate
În tot ce fac și tot ce spun...
Cândva, eram copil nebun
Azi, mă gândesc prea des la moarte.
Și-albastrul bolții, preaînalt,
Îl tot privesc cu-nfrigurare...
Oare sunt gata de plecare
Spre Cer, spre iad sau spre neant?
Și, totuși, sunt legat de lume
Căci, câteodată-i chiar frumoasă...
Dar când tristețile-i m-apasă
Întunecimi vin să mă-ndrume
Către tărâmuri neștiute
De nimenea dintre cei vii...
Visez limanuri albăstrii -
Dar și genuni de vânt bătute.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Aripi de vis
Îmi tremură frunza pe ramuri,
un gând mi se răsucește stingher
bunul meu soare, ziua dispare
ești tot mai aproape de lună și zare!
Secătuitu-m-ai de vlagă iubire
cruță-mă de viață și chin!
Doruri adânci își strigă mâhnirea
adu-mi iubire, aripi de vis,
noaptea e una și noapte voi fi totdeauna!
Privesc dimineața ce-și cerne lumina,
înfloresc sub raze de soare
te privesc, te admir, te iubesc
iubirea-i o pasare, dar nu călătoare,
ce zboară pe-o rază de soare!
Tu, mi-ai dăruit cu adevărat zile senine
înfloresc, sub privirea-ți plină de iubire
tac, și-ți ascult gândul tău cel bun
[...] Citește tot
poezie de Cernea Rodica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Feciorul de împărat fără stea
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des
Și coborând pe rază țara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis și de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăție
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie.
Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Și mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A țărilor lungi frâuri puternic le ținea.
Și tările-nflorite și-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mișca.
Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre văi, poezii despre vamă, poezii despre stânci, poezii despre stejari, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râuri sau poezii despre păr blond