Un bărbat discret

În sufletul adânc şi a inimii văpaie
Mă arde-un dor nebun, care mă-nconvoaie
El stăruie cu drag în ochii mei căprui
Atunci când e de faţă, dar mai ales când nu-i.

E un bărbat frumos, misterios, discret,
E greu să îl descriu şi să-i fac un portret,
E un bărbat sensibil ce-şi merită din plin
Statutul de şarmant, privire de felin

Şi fără să-mi dau seama, mă pomenesc mereu
Că-l pun în vârf ades, ca un real trofeu.
Ce cauţi tu aici, în viaţa mea, străine?
Umblând nestingherit prin vise şi suspine?

De ce îmi tulburi noaptea şi-mi furi seninătatea
Vrei să mă râdă lumea şi toată societatea?
Departe stai de mine, de visul meu secret
Şi fii ca până acum, fii un bărbat discret!

Te-aş săruta cu patos, cu dragoste şi dor,
M-aş afunda în tine, să simt al tău fior
Şi te-aş iubi-neştire, că tot m-ai provocat
Aş vrea să am tăria să nu intru-n păcat

Rămâi pe mai departe, bărbat de calitate,
Deştept şi enigmatic, în dulcea realitate
Şi eu promit solemn să te iubesc o viaţă,
Din inimă să-mi fac o mare fortăreaţă.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea...

ţi-aş da o floare la sfârşit de an
şi-o dulce sărutare,
şi-o creangă ruptă dintr-un ram,
cu boabe dulci şi-amare

dulceaţa când ne împăcăm,
amarul când ne ceartă,
frumos mă simt când ne iertăm,
urât mai sunt în ceaţă

ţi-aş da un drum să ştii să vii,
mereu, mereu la mine
şi dulce aş fi şi te-aş iubi,
pe tine, doar pe tine

iubita mea cu ochi căprui,
căpruiul tău mă doare,
aş vrea să fie al nimănui,
al meu să-mi fie floare

căci floarea inimii îmi eşti,
şi simt cum bati în mine,
te strâng să nu îmi ieşi din piept,
să nu mă rupi de tine

m-ai ameţit cu un cuvânt
şi amorţit mi-e visul,
beţia ta m-a tot cuprins,
şi-mi place asfinţitul

şi-mi place râsul tău nebun,
şi când mă cerţi îmi place,
mă vreau cu tine peste fum,
mă vreau cu vino-ncoace

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de paradis

Şi-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot aşteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...

Şi mă loveşte iarăşi câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aş fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezeşti dintr-o visare...

De ce eu te visez când eşti cu mine...?
Te port în vise, în inimă şi minte...
Eşti tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi eşti pe căi străine.

Şi mă aşez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ţi scriu...
Reglez şi web-ul meu cel fistichiu,
Şi-aştept mesajele-ţi s-apară.

Şi mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveşmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături şi la greu şi bine.

Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu ştii ce simt când mă şopteşti...
Respir aroma-n care eşti,
Ce giuvaier! Şi ce răsplată...!

Şi-mi este dor să stăm lipiţi...
Aşa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniţi.

A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-ai veni în lumea mea
Să-mi fii, blândo, răsăritul
Şi-nserarea, eu te-aş vrea
Şi-nceputul şi sfârşitul!

Ca să ai unde să stai
Tu, zeiţă de mi-ai fi,
Ţi-aş crea un colt de rai
Draga mea, dac-ai veni.

Pentru tine-aş face-un templu
Şi altarul de credinţă,
Să te-aduc, să te contemplu,
Să-mi fii mie, tu, zeiţă!

Iar eu, sclavul tău, păgânul,
Să mă prosternez de-mi eşti
Doar a mea, să-ţi fiu stâpânul
Nopţilor nepământeşti.

Să îţi pun pe cap cununa
Florilor crescute-n crâng,
De mi-ai fi mie stăpâna
Ochilor care îmi plâng.

Să îţi fac un pat de flori
Iar din braţu-mi să-ţi fac pernă,
Să-mi fii noaptea în culori,
Tu, zeiţa mea eternă!

Să-ţi fac raiul pe pământ
Să nu vrei să îmi mai pleci,
Să-mi fii tot ce am mai sfânt,
Şi zeiţa mea în veci!

02.06.2020

poezie de Florentina Mitrică (2 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş

Îţi spun de veşnicie,
Mă sperii cu "un pic"...
Şi dintre slove
Îmi răsari "peltic"
Când te-aş cânta să-mi fii...
Aş vrea să pleci
Aş vrea să mai rămâi!

Îţi înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăţi...
Şi dintre rânduri
Îmi iubeşti doar "părţi"
Când te-aş cobi să-mi dai...
Aş vrea să fugi
Aş vrea şi să mai stai!

Îţi strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruinţă...
Şi dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credinţă
Când te-aş iubi să ştii...
Aş vrea să treci
Aş vrea să mai revii!

poezie de Gabriela Chişcari (1 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş lua în lumea... mea,
Ţi-aş dărui nemurirea!
Te-aş scoate din pământ,
Te-aş face ceva sfânt!

La rădăcini ţi-aş planta
Ramuri din inima... mea!
Şi te-aş uda cu-o lacrimă
Cu dor şi patimă!

Şi te-aş creşte cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!

Şi te-aş face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!

Şi m-aş pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş lua în lumea mea,
Ţi-aş dărui nemurirea!
Te-aş scoate din pământ,
Te-aş face ceva sfânt!

La rădăcini ţi-aş planta
O ramură din inima mea!
Şi te-aş uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!

Şi te-aş creşte cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!

Şi te-aş face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!

Şi m-aş pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiului meu drag...

Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că ştiu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Şi uneori nopţile nu dorm
Că mă gândesc cum aş putea să fac,
Să fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai uşor,
Să-l strâng în braţe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încă mă doare,
Că nu mai este lângă mine
Nu ştiu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie să uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum şi-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greşeşc, sau de fac bine,
Tu-i porţi în suflet mereu la tine.

poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială că femeia are o fineţe intelectuală prin care ea întrece pe bărbat. Un bărbat niciodată n-are să ghicească cu atâta siguranţă şi repeziciune, într-un moment dat, ceea ce se petrece în sufletul altui om, mai ales în sufletul femeii. E greu s-ascunzi ceea ce simţi şi ce gândeşti în faţa unei femei, mai ales atunci când ea e interesată în cauză. Un bărbat, din acest punct de vedere, e dezarmat. Parcă ar fi de sticlă. Pe când femeia, pentru el rămâne veşnic o enigmă - de aici reputaţia femeii de mister indescifrabil.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat adevărat ştie să aprecieze sinceritatea unei femei, reuşeşte mereu să-i readucă zâmbetul pe buze, chiar şi în cele mai grele momente din viaţa acelei femei. Un bărbat adevărat ştie că atunci când îşi respectă femeia de lângă el de fapt se respectă pe el însuşi! Un bărbat adevărat nu o va lăsa să plece pe femeia pe care o iubeşte! Un bărbat adevărat te va iubi toată viaţa fără să-i pese de ceea ce spun prietenii lui! Un bărbat adevărat ştie că lângă el trebuie să stea o femeie la fel de adevărată!

Raluca Chirilă în Înainte de a mă judeca
Adăugat de Raluca Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipoteze

De-aş mai putea să readuc
cu umbrele ce vin din faţă
refrenele din glas de cuc
pe iarba aspră din fâneaţă,
ori în izvoare dor să pun
să nu-şi mai uite apa care
sub creanga sfântă de alun
adună semne de-ntrebare,

Sau într-o margine de gând
şă mai ascult pe înserate
uitările ce trec plângând
pe mal de ape-nvolburate,
ori dacă nu m-aş înşela
că m-ai iubit lângă o dună,
pe când pica din cer o stea
prin ploaia razelor de lună,

Sau din uitare să revin
să te aştept fără speranţă
lângă pădurea de anin
pe malul apei de faianţă,
ori dorul meu neliniştit
să-l readuc de pe orbită
de s-ar opri din mers subit
văzând o fragedă ispită,

Atunci, desigur, că aş vrea
să mai accept, ca altădată,
uimirea din privirea ta
să mă cuprindă dintr-odată
şi te-aş ierta, şi te-aş iubi,
cu patimă şi nerăbdare,
când fără voie m-ai minţi
cu vorbele-ţi seducătoare,

Chiar te-aş ruga să mai rămâi
o zi, o noapte, împreună,
să-mi fii femeia cea dintâi
şi cea din urmă-a mea furtună,
apoi aş vrea din nou să pleci
uitarea-ncet să mă cuprindă,
să gust tăcerile prea reci
privindu-mi chipul în oglindă.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi...

Mai rămâi puţin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topeşte urma de zăpadă.

Mai rămâi puţin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.

Mai rămâi puţin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deşi nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.

Mai rămâi puţin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei ştii atunci că te aştept
O viaţă şi-ncă una lăcrimând.

Mai rămâi şi adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.

Mai rămâi puţin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica femeie

Draga mea regină,
Numai ţie mă închin
Inima, fără tine suspină
Şi-acasă cu drag revin.

Poate n-ai idee
Ce mult te iubesc,
Eşti unica femeie
Pentru care trăiesc.

Tu m-ai fermecat,
În viaţa ta, primit.
Sunt cel mai cel bărbat,
De când te-am întâlnit.

Să rămâi mereu,
Alături de mine
Mai ales la greu,
Nu doar la bine!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc de ieri,
Te iubesc de azi,
Te-am iubit întruna
Şi te voi iubi mereu
Şi de vreai să fii iubită
Să iubeşti şi tu eu vreau.

Un lung sărut pe buze-ţi dau
Şi îţi întind o floare.
Zâmbetul tău ce-mi dai acum
Ce şarm, frumos şi unicum.
Sărut mai jos m-ating de gât
Şi simt miros ce mă înfioară.
Privirea ta şi ochii tăi căprui
Nu-i dau la nimeni, nimănui
Cu-n freamăt gingaş îţi şoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...

Aplec privirea-n jos, ce sâni drăguţi
De te doboară-n dată,
Dar să-i şi mai atingi acum
Poţi şi să uiţi de toată lumea-ntreagă,
Ei vor cuprinşi şi strânşi de braţe
Sărutaţi din când în când
Şi să aibă lapte.
Cu-n freamăt gingaş îţi şoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...

Vreau să te văd mai des, să-mi fii aproape
Să simt căldura ta în exces
Aşa cum ştii s-o dai tu-noapte
Te vreau aici, te vreau acum, te vreau acum
Cu-n freamăt gingaş îţi şoptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc...

poezie de Mihalachi Veaceslav (2011)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Tata

Te-aş suna de dincolo de moarte
să mai stăm de vorba, tată drag,
să-mi vorbeşti în timp ce răsfoim o carte
să zăbovim acas' la noi pe prag.

Mi-e dor să-mi spui să fiu cuminte
să mai glumim aşa cum o făceam ades,
acum când sunt şi eu părinte
mi-ar prinde bine sfatul tău ales

Vorbesc cu mama şi o simt îngrijorată
de tine dor îi este neîncetat
hai să vorbim măcar putin, of, dragă tată,
să-mi spui ce faci şi cine-a fost la tine-n colindat!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu te cunoşteam

De nu te-aş fi văzut în Rai, mereu,
Bărbat fidel, cu ochi de chihlimbar,
Cu... capu-n nori şi mintea teleleu,
Zău, pe pământ, că nu te cunoşteam...

Băteam un vânt hoinar prin lumea toată
Şi viaţa mi-aş fi dat să te-ntâlnesc...
Priveşte-mă, iubite, înc-o dată
Şi forţă dă-mi, să pot să te iubesc!

Mă bucur că eşti singur la părinţi,
Că nu mai sunt alţi îngeri să te-ascundă
Când mă priveşti cu ochii tăi cuminţi,
Ce-n valul lor doresc să mă ascundă.

Iubite, eu, de nu te-aş fi avut
Şi n-ai fi fost ales dintre aleşii
Pe care prea târziu i-am cunoscut,
N-aş fi-nflorit în mine, ca cireşii.

Sărutul tău, de nu m-ar fi lovit
Cu zbuciumul dorinţelor ascunse,
Iubitul meu, eu nu aş fi simţit
Cum curge râul de dorinţi pe buze.

Aş fi rămas la margine de drum,
Un cerşetor necunoscând iubirea.
Şi nu aş mai cunoaşte nici acum
De ce nu te-a-nfiat nemărginirea.

Cu mâinile curate, într-o zi,
Ai fi ajuns la Ceruri, fără mine
Şi-ai fi bătut cărărle pustii
Să-mi culegi nurii din nemărginire.

Şi Dumnezeu te-ar fi privit ciudat...
Cum, pământean şi fără de păcat?!
Te-ar fi bârfit şi îngerii din sfat...
Dar eu, copil cuminte, te-am urmat...

Şi chiar de-am fi doar doi nepământeni
Ce printre îngeri caută lumină,
Tot ne-am întoarce-aici în triste seri,
Cât suntem prinşi prin legi de dor şi tină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica soţiei

Bărbate, iar m-ai supărat,
ce, te prefaci nevinovat?
Când vezi că-n ochi îmi sar scântei
tu mai pretinzi că n-ai idei?
Nu vezi că eşti un tăntălău
şi este vai de capul tău?
Te-ar rupe "câinii" de n-aş fi
să te păzesc în orice zi
că te zgâieşti după femei,
dispari acum din ochii mei!
La "câini" te dau să te sfâşie
dacă mai scrii vreo poezie!
Deşi-ţi dau zilnic peste bot,
te tot holbezi ca un netot,
priveşti cu ochii-ţi imbecili
şi ceri clemenţă prin vecini,
îţi dau "clemenţă" cătinel,
dar pe cocoaşă că eşti chel.
Nici milă, cred, n-o să-mi mai fie
când intri în bucătărie,
îţi pun tigaia să mănânci,
dar treci sub masa, stai pe brânci,
nu clămpăni c-aud vecinii
şi cred că le hrănesc eu câinii,
închide gura când vorbeşti
şi vezi că iară mă stropeşti,
urechile să ţi le-ntorc,
au crescut mari, parcă-s de porc,
iar fălcile s-au îngroşat,
parcă eşti focă, nu bărbat,
mustăţile să ţi le razi,
m-ai enervat destul şi azi,
iar în dizgraţie îmi cazi.
Când am în faţă un malac,
ce, când vorbeşte el, să tac?!
În pod te sui, scara ţi-o iau
şi jos te dai doar când eu vreau,
în beci te bag cu melci culeşi,
lacăt îţi pun să nu mai ieşi!
Să iei poziţia de drepţi
când cu salariul mă aştepţi,
să-mi pui în palmă toţi piştarii,
c-altfel îţi cântă lăutarii
un cântecel de dor şi ducă
pe ultimul drum ce-l apucă
unul ca tine "norocos",
bărbat din fire, dar fălos.
Sunt mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cel ce crede tot ce-am spus,
să râdă, l-am binedispus!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rană şi Leac

Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmaşa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat şi-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o ştie luna,
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Şi aş zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrăţişai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi ştiu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aş face Leac.

Ispite multe am, din zori în noapte,
Dar fără una m-aş simţi sărac.
Şi-l rog mereu pe Dumnezeu în şoapte
Să nu te ia din mine, să-mi fii Leac!

poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuşi eu văd viaţă în culori
Simt cum plutesc până la nori.

Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.

Când o să mor
Vreau să-mi plângeţi de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsaţi
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitaţi
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veşnic, că pe apă.

Fac ce simt şi simt ce fac
Poate de aceea mulţi nu mă plac
Am doar o viaţă de trăit
Îmi place să iubesc şi să fiu iubit.

Port un zâmbet fals pe faţă
Sufletul e pierdut în ceaţă
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul şi inima!

poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Şi niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Şi să-mi refaci tot viciul omenesc?

Eşti ţipătul plăcerii îndrăzneţe
Şi te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinereţe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.

Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Şi-ai să-mi dedici tandreţea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.

Nu ştiu ce faci când eu îţi caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-şi vindecă în cer harababura
Şi-mi dai motiv în viaţă să rămân.

Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Şi nici nu ştiu, de fapt, ce fruct ai fost.

Eu te iubesc cu lipsa de ruşine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Şi-atât cât te blestem, îmi este bine
Şi-atunci când nu te simt, îmi este rău.

De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd şi te rescriu,
Eşti condamnată la aceeaşi cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.

Şi nu-nţeleg ce poţi acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Şi-aş vrea sorbindu-ţi noaptea să mă tem.

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimţite şi mi-e bine
Şi te găsesc intrată în pământ.

Eu simt că mor păzindu-te de toate
Şi n-am să mai rezist măcar un ceas
Să te culeg din tot ce nu se poate
Şi să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.

O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Şi-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viaţa mea cu viaţa ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara mea

Ce ţi-aş face de te-aş prinde,
De te-aş prinde, te voi vinde
Dar tot eu te-aş cumpăra,
Să fii tu comoara mea!

Iubită-mi vei fi ani de zile,
Vom merge la Rio şi în Chile,
Departe de lumea asta rea,
Să fii tu comoara mea!

Noi mereu dragoste am face,
La cât am stat eu pe ace,
Şi-am râvnit la tine, stea,
Să fii tu comoara mea!

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!