Serioase/triste despre prima iubire, pagina 2
Să ne grăbim
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii și un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o liniște obișnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranța este nesigură,
ne ia sensibilitatea așa cum fiecare fericire
vine alături de tristețe și veselie,
precum două patimi totuși mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuțește sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverența seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deși cel mai mare risc este să te naști, nu să mori
iubim mereu prea puțin și mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
și vei fi precum un delfin, blând și puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
și cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
[...] Citește tot
poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
- poezii despre siguranță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nebunul
Mă-ntrebi cum am înnebunit. Păi, a fost cam așa:
Într-o zi, cu mult înainte ca zeii să se fi născut,
trezindu-mă din somn, am descoperit
că toate măștile-mi fuseseră furate, cele șapte măști
pe care le-am modelat și purtat de-a lungul a șapte vieți.
Alergam fără mască pe străzile-aglomerate strigând:
"Hoții, hoții, blestemații de hoți... "
Bărbații și femeile râdeau de mine,
iar unii, de teamă, s-au ascuns în case;
Iar când am ajuns în piață,
un tânăr de pe-un acoperiș a strigat, "Omul e nebun."
Am ridicat privirea să-l văd;
soarele mi-a sărutat întâia oară fața;
atunci pentru prima dată sufletul mi s-a aprins de iubire
și-am jurat să nu mai port niciodată mască.
Ca-n transă, am strigat:
"Binecuvântați, binecuvântați fie hoții care mi-au furat măștile."
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măști
- poezii despre nebunie
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
Amânarea de a iubi
Tresare vremea în vânt nelegiuit
și niciun semn
nu-mi tulbură atâta neputință,
și am privit
cum toamna cade galben în păcat,
și traversează demn
spre alte dimineți;
urcă și mută inima de piatră
într-un blestem fără cuvânt al zilelor
care ies din soare.
Tăcerea îmi macină adâncul
și rămân străin chemării tale,
respirând în fiecare clipă cu teama de eșec...
În vara cu drumuri bătătorite de țărână,
nu am avut atâta demnitate să privesc
răbdarea soliei ce nalță către ceruri
o mână
a renunțării la singurătate;
așa aș fi deprins învățătura să iubesc
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din BAAADUL Literar. Publicație trimestrială de cultură, Bârlad. Fondator C. Ivănescu (26 iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre inimă, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre vinovăție
La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre suferință, poezii despre religie, poezii despre creativitate, poezii despre țări sau poezii despre îngeri
De când a iubit pentru prima oarăși a fost respins, a înțeles că acest lucru nui-a ucis puterea de a iubi. Iar ceea ce este adevărat pentru iubire e adevărat și pentru război.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra (3 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Paulo Coelho despre iubire, citate despre război, citate de Paulo Coelho despre război, citate despre adevăr sau citate de Paulo Coelho despre adevăr
Acarii
Și n-am murit cum ei ne blestemară,
Mai facem umbră-n fiecare vară,
Ca iepurii fugirăm de-a lor pușcă
Dar umbra noastră ca un tigru-i mușcă.
Pe urma noastră dacă vin și umblă,
Nu dau decît de o neutră umbră,
Cu bîrfe, cu cerneluri și cu armii
S-au pus pe urma dragostei jandarmii.
Iubita mea, în lumea asta rece
Iubirea-i boala care nu mai trece.
Iubita mea, visam pe-un cîmp de rouă
Luntrind două sicrie, amîndouă.
Și pe această îngerească apă
Visam că de urmăritori se scapă;
Că-n toată viața noastră agitată
Nu te-am îmbrățișat măcar odată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Totuși, iubirea, 1983
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căile ferate, poezii despre iepuri, poezii despre foc sau poezii despre știri
Întoarcerea acasă
Recii ani întunecați,
Durere și speranță
Păstrează ciclopiana piatră,
Munți nelocuiți,
Suflul auriu al toamnei,
Nor de seară -
Puritate!
Din ochi albaștri privește
Cristalina copilărie;
Sub molizi întunecați
Dragoste, speranță,
Care din aprinse pleoape
Picură roua în iarba rigidă -
Necontenit.
O! acolo puntea aurită
Rupe în zăpadă
Hăuri!
Răcoarea albastră
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre copilărie, poezii despre albastru, poezii despre zăpadă sau poezii despre văi
Primele iubiri
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-așez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunați sub ploi de stele.
Brazii mei înalți și plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulțit în mii de copii,
Chipul tău au să ți-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunții tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre stânci, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre seară
În momentul în care simți că nu mai ești dependent de nimeni, în ființă ți se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate și tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubești. Din contră, vei cunoaște pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, și care se apropie mai degrabă de prietenie pură.
citat celebru din Osho
Adăugat de Iza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre relaxare, citate despre prietenie, citate despre limite, citate despre cuvinte, citate despre cunoaștere, citate despre calități sau citate despre calitate
Împărtășire
( când nu te visez, când nu te simt, te trăiesc prin moarte...)
Prea mult de împărtășit n-a mai rămas
în prima noapte fără mine;
mi-a trântit pământul inima din piept
și bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas,
țărâna mă apasă în neștire.
Un elan izbit de pretenția sărmană de a fi cu tine,
mă întoarse în nopțile în care nu visam
că pot deveni pâmânt însuflețit,
dar nicio îmbrățișare nu-i eternă.
Mi se stinge sângele-n mormânt,
plătind tributul cel dintâi,
și anotimpul împrospătează florile sub care mă descompun.
Eu m-am iertat și te-am iertat demult,
tu care n-ai plecat din mine...
Adie trist a primăvară
în cimitirul bătut de clopote și liturghii
și nimeni nu privește în urmă,
spre lumea fără căpătâi.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din LitArt - martie 2015 - Revista USR Mureș (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre noapte sau poezii despre lumină