Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Amânarea de a iubi

Tresare vremea în vânt nelegiuit
și niciun semn
nu-mi tulbură atâta neputință,
și am privit
cum toamna cade galben în păcat,
și traversează demn
spre alte dimineți;
urcă și mută inima de piatră
într-un blestem fără cuvânt al zilelor
care ies din soare.
Tăcerea îmi macină adâncul
și rămân străin chemării tale,
respirând în fiecare clipă cu teama de eșec...

În vara cu drumuri bătătorite de țărână,
nu am avut atâta demnitate să privesc
răbdarea soliei ce nalță către ceruri
o mână
a renunțării la singurătate;
așa aș fi deprins învățătura să iubesc
prima natură a vieții,
să nu mai trăiesc în lumea cu anotimpuri de împrumut,
adânc să mă căiesc
în zilele jilave, crescute din pământuri...

Și am privit
cu atâta neputință în delăsări,
nelegiuit,
lăsându-mi nopțile să umble prin nimicuri;
surâsul tău
l-am îngropat în albul neclintit al iernii să nu mai fie suferință.
Amânarea de a iubi
a întunecat așteptarea între două inimi și m-a îndepărtat de tine;

m-am înfățișat apoi dinaintea unui mâine ca un veșnic călător
pe drumuri ce duc spre nicăieri
cu aceasă iubire care strigă în mine
și vinovățiile ascunse mi s-au lipit de suflet...

poezie de din BAAADUL Literar. Publicație trimestrială de cultură, Bârlad. Fondator C. Ivănescu (26 iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Din palmele tale

Din palmele tale calde,
Iubire,
am înțeles că nu numai eu îl caut pe Dumnezeu.
Și el caută pe mine.
Ne căutăm fără oprire,
dar niciodată nu ne-am întâlnit.
Atâta strălucire și slavă e în Dumnezeu,
atâta încleștare e în mine și în lume,
atâtea drumuri încâlcite,
întrerupte atât de des de răstigniri
și de-ntrebări fără răspuns!
Drumuri fluide, sinuoase, care,
amăgitor,
m-aruncă către cer,
pentru ca apoi
cad din nou
în hăuri.
Cum să mă prinzi tu, Doamne,
când veșnic sunt în mers și în schimbare?
Cum te-ajung eu, oare,
când drumurile ghem se fac în jurul meu
și nu mai am scăpare?...

Și-acum,
în palmele tale calde,
Iubire,
văd cum cuvintele mele,
crucificate-n palma ta,
se-nnimbă și devin translucide,
trans-cuvinte ce îmi arată
calea
de întâlnire cu Dumnezeu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

În mine nu e atâta cruzime cum crezi

în mine ești tu
cu toate nefericirile adunate pe buze
gata rotunjești plânsul
și totul se prăbușească
oare ce ai cu tine
suflete
cât de mult te urăști

în mine nu e atâta răsfăț cum se vede
în imagini trucate
în mine e strigătul tău
gata ne coboare în infern
dar eu nu am atâta cruzime pe cât crezi
eu am o mână întinsă spre tine
și dragostea la fel
cât a mai rămas din ea
după amputările succesive

în mine nu e atâta întuneric și nici atâta răutate
încât te las în mijlocul unei sinucideri
în mine ești tu
și voi lupta
chiar și așa pe jumătate
îți arăt ce înseamnă
dormi în mintea unei poete
care îți iubește fiecare clipă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eu nu mă pot întoarce la tine...

M-am întregit în pieptul tău venind la ființă timpul
și m-am desprins de trecătorii reci ai lumii;
desăvârșit, am trăit înapoia ochilor tăi
și a trebuit să mă ancorez de soare
să mă închin copilăriei tale, ca un bărbat puternic ce eram;

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine.

Am trăit pentru a te respira în loc de aer,
și te-am respirat atâta vreme cât iau forma luminii ;
mi-au trecut toate rănile pe dinăuntru
rănile mele au rămas în rugurile tale
din care mai târziu se va naște nucleul unei comete.

Căutându- înapoia întunericului,
tu nu poți străluci fără mine.

Durerea a venit când mi s-a lipit umbra de pământ
și m-am văzut lumină ștearsă în pântecul amurgului;
alergam de pretutindeni într-un vid.

Singurătatea a venit
atunci când n- ai mai putut să mă întregești cu tine,
deși pământul
se făcuse din nou verde în muguri.

Dar totuși trăiesc...
Trăiesc în voia vidului
între văz și auz, între miros și pipăit.

Și alerg...
Alerg cu moartea încolțită-n mine
până la orizontul care nu se mai sprijină de cer;
răsăritul este peste tot, curge de pretutindeni.

Și totuși trăiesc...
Trăiesc într-o lacrimă de-a ta
și nu mai simt prăbușirea
care m-a desprins de lume.

Tăcerea a venit din ceea ce nu mai are chip
și am rămas o mână pământ.
Sufletul mi se rotește în inima întunericului;
se face luminos, mai luminos, și mai luminos...

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot întoarce la tine...

poezie de din Oglinda Literară, nr 129, septembrie 2012. Revista Centrului Cultural Focșani (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâta toamnă

E atâta moarte-n toamna
Nostalgiilor de vals,
Ploi îmi sângeră în rana
Tremurărilor de glas.

E atâta vis în karma
Zilelor ce mi-au rămas,
E atâta plâns în taina
Clipelor ce-s fără pas.

Și de-atâta rece geme
Ora-mi într-un film rulat,
Și de-atâtea urme zace
Gându-mi într-un vers uitat.

E atâta frică-n noaptea
Fără somn, când umbre bat,
Din a vieții cherestea
Desprinzând rupturi de fard.

E atâta ură-n dogma
Sentimentelor de jad,
E atâta gol în tagma
Lumilor ce-nvinse cad.

Și de-atâta strigăt tace
Sufletu-mi robit de vreri
Și de-atâta umblet pace
Nu-mi găsesc între dureri.

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împărtășire

( când nu te visez, când nu te simt, te trăiesc prin moarte...)

Prea mult de împărtășit n-a mai rămas
în prima noapte fără mine;
mi-a trântit pământul inima din piept
și bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas,
țărâna apasă în neștire.
Un elan izbit de pretenția sărmană de a fi cu tine,
întoarse în nopțile în care nu visam
că pot deveni pâmânt însuflețit,
dar nicio îmbrățișare nu-i eternă.
Mi se stinge sângele-n mormânt,
plătind tributul cel dintâi,
și anotimpul împrospătează florile sub care mă descompun.
Eu m-am iertat și te-am iertat demult,
tu care n-ai plecat din mine...
Adie trist a primăvară
în cimitirul bătut de clopote și liturghii
și nimeni nu privește în urmă,
spre lumea fără căpătâi.

De-ai să mă uiți, tu să nu mori fără iubire -
în moarte nu rămân;
timpul stinge clipa și orice împărtășire,
dar mi-a rămas speranța și parcă sunt mai demn
în adâncimea nimicului:
te iubesc și te trăiesc în moarte
sub crucea mea de lemn.
Trăiesc îmbrățișarea ta
preaplin de tine, prea gol de mine;
buzele mi se-nroșesc în fire de țărână
și ești atât de-aproape...
De m-ai regăsi
undeva, cândva,
în groapa cerului,
renăscut din ape,
atunci ai știi
că poți respira din mine lumina
înaltă cât un vis,
tu - care mi-ai rămas în moarte,
ne întrupăm din veșnicie și abis.

poezie de din LitArt - martie 2015 - Revista USR Mureș (29 iulie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trebuie să merg la o plimbare

Și te privesc cum te îndepărtezi,
Intri într-un tunel din ce în ce mai întunecat,
Al cărui capăt nu-l văd
Și-ți văd chipul umbrit,
Cum milioane de alte figuri,
Îmi intră în raza vizuală
Și tu te adâncești într-o tăcere,
Tot mai puternic răspândindu-se,
De jur împrejurul acestui întuneric.
Dar oare tunelul care te absoarbe,
Nu se întunecă asemenea conștiinței tale?
E liniște... Câteodată zice că e chiar prea multă,
Dar îmi amintesc că nu se mai aflase,
De tare multă vreme pe aici
și o consider atunci Binecuvântată.
Însă nu pot opri întrebările să-mi alerge
Din cap până în picioare,
După care se îndreaptă spre tine,
Și toate au un singur țel,
Și apoi mă întorc spre liniște
și mă opresc spre a o asculta.
Și e atâta soare în jur, alergând
cu un singur cuvânt în brațe, ca un disperat:
SPERANȚĂ
Ar trebui merg la o plimbare.
E o vreme așa frumoasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unsprezece elegii mai târziu

Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
și ne-au unit două părți asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în așteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.

Fluxul toamnei golește aleea trecătorilor cu frunțile plecate
și număr băncile pustii ale celor ce s-au despărțit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putință de îmbrățișare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheață și nu au nici măcar prezent.

Străbat un spațiu îngrădit de artere necurgătoare de viață,
refuzând toamna care-și caută orbita în respirația noastră ;
exist și exiști atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ți-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.
Când ți-am văzut zâmbetul ca pe un fluture pătat de soare,
am devenit aer și m-am lipit de zborul tău
ca de o durere dulce de care nu mă pot despărți.
Am adormit pe genunchii tăi și te-am visat copilă.

Brațele tale urcară prin ruinele nopților mele,
înlocuindu-mi mâinile cu două aripi în numele zborului.
Am zburat împreună deasupra ninsorilor
care nu străbătuseră încă iernile pământului ;
eram două umbre absorbindu-se una pe cealaltă.

Aleseserăm totul pentru a îmbrățișa totul în numele apelor,
amestecându-ne până la sânge ca două fluvii de păsări.
Și iată-ne curgând din ploi într-un singur trup.
Frunza de piatră se înălță în starea de frunză,
zvârlindu-se în trupul copacului ;
curge din ea timpul îndepărtat pe care l-am atins vreodată,
curgem ca două ape sprijinindu-ne una de cealaltă
ca de propria matcă.

Am curs unul în celălalt, bătuți de arșiță și de furtuni ;
am urcat, am coborât și am urcat din nou
răniți din dragoste de viață până am luat înfățisarea
pământurilor călătoare în vânt.
Oasele ni s-au albit în iernile care ne-au pătruns
și ne pătrund și azi
în numele timpului,
în numele pământului.

Dacă a existat cu adevărat Dumnezeu,
m-am închinat dinaintea ta în numele fericirii.
Dacă n-a existat Dumnezeu, te-am creat ca pe o zeiță
cu chip de suflet și m-am închinat dinaintea ta
în numele mamei,
în numele nopților înduioșate de glasul ei,
în numele divinității.

poezie de din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe

E drept că ne pătimim din furia unui noiembrie
ce nu se mai sfârșește, dar ce idee,
ce idee ciudată să-mi spui că de atâta ploaie
nu știi ce să mai faci să nu ni se infesteze iubirea
așa că trimiți uitarea în stoluri de pradă
să-mi devoreze sanitar visele pe care cu eleganța
spleenului tău le sfâșii metodic primăvara,
să-mi bea mai apoi toată apa din ochi,
ciugulindu-i până la ultima picătură în care-ți păstrez surâsul.

Îmi crapă privirile de la atâta deșert
în vreme ce tu îți scrii rubicond poezia
curcubeielor din irișii altei femei
Îmi marchez discret orbirea cu un surâs de Ganika
și caut un centru sigur de care să-mi reazăm
tristețea, așa că bâjbâi prin mine,
cu o mână strângându-mă în singurătatea mea,
Ca un copil speriat în fusta mamei,
cu cealaltă pipăind un flash din ziua în care
ne-am întâlnit pentru prima oară și m-ai tras surâzând spre tine.

poezie de
Adăugat de Simion ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Duel

Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute

Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc

Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți

Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?

Peste toate e lumină, ne veghează fără glas,
Chiar de pare totul negru, nu renunți, mai faci un pas
Și te lupți, căci fără luptă ești un simplu muritor,
E doar un duel cu viața... vei ieși învingător!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pulberi

De drumuri secționată
Cernută și dispersată
Căi multiple-mi trec prin vine
Și mă-mping forțat spre tine.
Drumuri strâmte, răsucite
Mi se-aprind tainic-de-orbite.
Cântec mesager spre lună
Plâns de lup crescut la stână
Ești tu, mic, încovoiat
Descărnat și re-ncarnat.
Drumuri răsucite-n mine
Drumuri mereu către tine
Toate au făcut un plan
Să dărâme ce mai am.
Templu-i lut, stins pe podea.
Acum, sunt polen de stea.
Sufletul tău, volbură
Mi-l ia-n vânt și-l mătură.

poezie de
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicole Sere

Poem despre singurătate

Viața e un dar, o feerie de trăiri și simțăminte,
de rugi și dureri neîmpărtășite
prin singurătățile-n doi trăite, cetatea sângelui uitat
din inima unui homo sapiens sapiens.
Viața e suma adevărurilor nerostite, ascunse în ochii toamnei,
dar și a cărărilor ce nu duc nicăieri
pentru că le-am ferecat în ceruri de rai
cu cheile lacrimilor de Jad
din pădurea suspinelor nopților albastre.

Am obosit.
trebuia totuși plec
spre zarea din inima Atlantidei
atât de departe
încât teama de singurătate să nu-mi cotropească
ființa-mi de petale și rouă,
să nu-mi otravească clipocirile sângelui sfârșitului de toamnă.

Stau în cumpănă
Singuratatea-i o durere, un dat sau un dar?!
sau
e obsesia trecererii noastre prin lume, dinspre răsărit spre amurg
printre iedera lui ieri, macii de azi și fragilul balon a lui mâine?!
ori dinspre nicăieri spre niciunde...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Actor pe scena vieții

Un suflet călător,
Prin viața-mi către tine,
Un fluture al nopții, cu aripi de iubire,
Un mesager al dragostei,
Ce îngenunchează către renaștere.
Călătorie pribeagă, de furie și chinuri,
O goană a anilor după o dragoste visată,
Trudă în vânt!
O frunză prea frumos colorată!
Ajuta- Doamne, -nfăptuiesc în viața-mi rămasă,
Măcar cuprinzând prin scris,
Un gând călător, grăbit,
Ce uită prea ușor ca pe pămât, sunt doar un suflet trecător,
Un spectator și totodată un simplu actor.
Pe scena lumii, în decorul dragostei tale!
Un păstor al sentimentelor mele...
Las㠖 sa te iubesc!
Vreau simți cum mori și renaști, alături de mine.
Săa scriem, destinul clipei simțite,
Tăind și dansând pe notele muzicii născute din dragostea noastră...
Și inimile explodeze în extazul fericirii...
O rază de soare ce se odihnește pe umbra unei lacrimi născute doar din iubire...
Să ne redăm libertatea sentimentelor simțite,
Poveste fără sfârșit creăm.
Oriunde am fi să ne simțim acasă,
Pe drumuri de piatră, în iarbă, pe uliți, pe străzi,
Prin soare, ploi și prin vânt...
Călăuză, doar destinul ne fie.
Numele nostru se unească într -un singur hotar,
Dăinuind pe vecie,
Niciodată sfârșit al unei opere scrise de mine,
Iubire trăită de noi pe scena vieții sculptată în infinit!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între lumină și păcat

Pe fâșia îngustă din eter mai șovăie la soare
un suflet rătăcit ce încă n-a plecat
spre groapa cerului adâncă:
el cumpănește între lumină și păcat
și rareori se întâmplă
privească în jos
la florile de mucegai cum se cațără pe cruce,
la un mormânt aproape stins de ploaie și de vânt...

Ecou de timp nescris în ceruri
îi deschise anevoiosul drumul în nesiguranță încă,
se frământă... ca o bucată de piatră se frământă
în celelalte oasele ale cerului.
Din soare se desprinse o strălucire adâncă
și-l îndemnă spre necunoscut.
Aici rămase crucea
îngenucheată
între lumină și păcat,
la căpătâiul trofeului de lut...

poezie de din Cuib Literar (Algoritm Literar) septembrie 2010 (22 iulie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorel Lazăr

Strigăt mut

Strigăt către pământ
stea căzătoare pe trupul meu
adiere de vânt,
o clipă.
Lumină spre cer...
de ce-mi vi
existență efemeră
furată de zări străine?
De ce?
Să-mi rupi ființa la plecare
lăsând între noi
neputința zilelor trecute
degeaba?
Ființă cu neputință de schimbat,
soarta mi-e să privesc,
spre cer
spre alte stele
pe care
nu mi le doresc
și să strig către El
strigăt mut
de pământ reavăn
mirosind...
a stea căzătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am ascuns

m-am ascuns într-un ochi de femeie
și de-acolo privesc lumea altfel
căci există atâta singurătate
încât și cafeneaua din bazar
și-a închis ușile.

de acolo lumea se vede ca un labirint
în care timpul nu mai este în sine
și nici cărările nu mai duc nicăieri.

acolo dansează speranța
ascunsă într-o lacrimă dulce
ce se scurge pe obrazul suav,
udând grădinile din visele noaste.

dincoace și dincolo de timp
zboară imaginea ta
ca o pasăre a singurătătii
spre ținuturi albastre
unde dragostea se logodește cu visul
și moartea cu eternitatea.

poezie de (28 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Liniște

Atâta liniște acum
Și atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Și atâtea amintiri de odinioară.

Atâta liniște, de mă înspăimântă,
Și tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârșit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.

Atâta liniște, de un perpetuum nesfârșit.
Atât zbucium între două ființe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viață fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.

Atâta liniște cât poate cuprinde noaptea în vise,
Și tot atâtea speranțe renasc diminețile.
Dimineți, punți între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.

Atâta liniște...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nemurire

Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul atrage
spre tine, fierbinte.

Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlinește.

Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălțimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm mușcătura buzei sărate
și împărțim, printre încleștatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.

poezie de (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Umbre pe dale de burg

Îmi întortocheasem pașii peste dalele din burg
Încercând intru-n ritmul inimilor deșirate
Când la dreapta, spre răscrucea cu iubiri abandonate,
Când la stânga, spre nimicul unde pașii toți se scurg.

Prin tic-tacul lor frenetic, pașii mei, mânați de dor,
Își descătușau dorințe în zdrobirea de sub tocuri
Vechi de când creșteau ca iarba ce se transforma în blocuri
Dintre care se ridică praful zilelor ce mor.

Se-adânceau pe dale umbre din apusul răstignit
Pe o mare de sentințe în alegeri disperate
Să se-nghesuie-n pustiul de adâncuri neumblate
Nici cu pasul, nici cu inimi care bat încetinit.

Și, din toate câte urcă spre amestecul din cer,
Doar o singură dorință pare că se răzgândește,
Ca un vis ce, dintre toate, se răzbună și-l trezește
Pe acela ce-l croise într-un bloc de cartier.

Se oprește și se miră: "Cum, spre ceruri, toate curg?
E atâta viață-n lume, când ești suflet pe Pământ!
Cum te ridici la ceruri, fii sclav purtat de vânt?"
Și-a plutit, ușor, dorința, către dalele din burg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc, Cireșule înflorit!

Cu măreția ta m-ai ademenit,
Peste tot în lume, te-am urmărit,
Cu delicatețea ta m-ai cucerit,
Cu splendoarea ta m-ai uluit,
Cu foșnetul tău m-ai vrăjit,
În florile tale m-am oglindit,
Cu frumusețea ta, sufletul mi-ai hrănit,
De atâta privit, timpul a încremenit,
În florile tale pure, inima mi-ai învăluit,
În preajma ta, fiecare clipă este ca un răsărit,
Când îmi surâzi, sunt tare în spirit,
Când atingi cu petalele tale, simt de parcă am înflorit,
Dansând între crengile tale nu mă pot opri din zâmbit,
Vreau doar te mângâi, te sărut, te fac fericit,
Te iubesc, Cireșule înflorit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.

În ochii tăi când am privit

În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.

În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook