Toate rezultatele despre +o, +tineretea +mea, pagina 2
* Un profesor de română minunat: el a fost omul cu cartea în viața mea.
* Cred, totuși, că fiecărui profesor trebuie să i se ridice o statuie.
* Un loc fără un om sfânt, fără un om binecuvântat este un non-sens.
* Liturghia devine un moment de contemplare și unire cu Dumnezeu.
* Civilizațiile străvechi făceau un lucru admirabil: pe oamenii bătrâni îi așezau în centrul comunității.
* Vedem oameni tineri la televizor, care vorbesc, care fac show, dar bine-ar fi să înțelegem că tinerețea se îmbolnăvește, ajunge bătrânețe, și se întâmplă cu noi accidentul fatal, moartea.
* Sfântul Isac Sirul spune că iadul este cea mai de jos treaptă a cunoașterii lui Dumnezeu.
Pr.Visarion Alexa în 7 cuvinte ale iubirii (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre tinerețe
- citate despre sfinți
- citate despre religie
- citate despre bătrânețe
- citate despre vorbire
- citate despre viață
- citate despre unire
- citate despre televiziune
- citate despre superlative
De ce-ai dat, Doamne?!
Lui Ozea Rusu
Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
Și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
Somnambule
În orașul meu trăiau o femeie și fiica ei,
și-amândouă erau somnambule.
Într-o noapte, când tăcerea era stăpâna lumii, mamă și fiică,
mergând în somn, s-au întâlnit în grădina lor învăluită-n ceață.
Și mama a vorbit, și-a spus: "În sfârșit, în sfârșit, dușmanca mea!
Tu, cea care mi-ai distrus tinerețea care ți-ai clădit viața
pe ruinele vieții mele! Te-aș putea ucide!"
Și fiica a vorbit, și-a spus:" O, femeie odioasă, egoistă și bătrână!
Tu stai între libertatea sinelui meu și mine!
Viața mea nu-i decât ecoul vieții tale insipide. Vede-te-aș moartă!
Chiar atunci a cântat cocoșul, și-amândouă femeile s-au trezit.
Mama a întrebat cu blândețe, "Tu ești, dragă?"
Iar fiica i-a răspuns cu blândețe, "Da, dragă."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mamă, poezii despre femei, poezii despre somn, poezii despre sfârșit sau poezii despre oraș
Străzile din Kazan
Mergeam pe strada Kirov...
traversând micul careu,
Am ocolit clinica veterinară,
Cu nostalgie am deschis ușa școlii de muzică:
Aici am primit notele mele de opt cu minus.
Ce nesuferită era uneori Polina Siemionovna
Nu-i plăceau mâinile mele.
Uitați-vă: ce ciorchini încordați,
Prea tare strângi arcușul.
Întorcându-mă, m-am bucurat de viață
Și de atlanții care susțin globul
În dreptul micului careu.
II
Mergeam pe strada Tukaj.
Acolo era școala.
Stă acolo și azi.
Aici a învățat
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre școală, poezii despre învățătură, poezii despre încordare, poezii despre zâmbet, poezii despre tramvaie, poezii despre prezent sau lecții de engleză
Castanii
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea
Când parasita sta de vorba cu sine însasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viata;
Iar câteodata crengi uscate pareau cadelnitând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
În dupa-amiezi de primavara subt umbra lor racoritoare,
Pândeam speranta cum se joaca în jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind în suflet si s-o strâng,
Sa port în mine-un strop de soare când va fi iarasi ca sa plâng.
Pe subt tunele mari de umbra ce-ntind castanii visatori,
În urma ta pe-aceeasi strada am ratacit de-atâtea ori;
Din urma am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot miscator de linii, de armonie si parfum.
Ca sa mai vad înca o data seninul clarei tale frunti,
Am ratacit atâta vreme pe urma pasilor marunti,
Si-n noaptea asta soptitoare de primavara si de luna,
Când întunericul din juru-mi în suflet parca mi s-aduna,
Eu umblu parasit si singur subt masti de astri ce scânteie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre rochii, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Îmbătrânesc, încep să se închege
Îmbătrânesc, încep să se închege
inele noi pe trunchiul meu bogat
tu, tinerețea mea fără de lege
voi apucă să te mai văd vreodat'?
Eram așa nebun! un sclav și-un rege
în carne deslușeam cum mi se bat
plutea un gust de fragi și ploi pribege
prin universul meu predestinat
Și parcă veacuri lungi de frumusețe
se așterneau în fața mea, solemn
învăluite-n lauri și ospețe
E timpul, dar, să caut, să-mi însemn
o odă-n metru antic, să mă-nvețe
prin vama morții cum să trec mai demn.
sonet de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze, II (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre sclavie, poezii despre ploaie, poezii despre monarhie, poezii despre metrologie sau poezii despre lungime
Cruciade
Plecate-s cruciadele mele-n pelerinaj
unde tronează veșnic a lumii frumusețe,
din blândă lumină să se-mpărtășească
și-au împietrit pe veșnicie-n contemplare.
Cruciada în care-am învins,
victoria-mi scrie în Cartea mare a vieții
cu tocul înmuiat în al meu sânge fierbinte.
M-aș dispensa de ea
în abandon străin de orice silogism,
dar nu am de ales,
căci nu mi-s boii acasă
și sfetnicii plecat-au și ei.
În cruciada de fiecare zi
bestii prădătoare mă hăituiesc
prin păduri de netrecut,
Krakeni mă târăsc în bârlog întunecat de adâncuri,
doar o dâră de lumină sfântă,
în dangăt de clopot coclit,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruciade, poezii despre infinit, poezii despre încălțăminte, poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre viermi sau poezii despre urâțenie
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre Soare, poezii despre suferință, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Romanța tinereții
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Și fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu și eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioșat
Și-n cadrul prețului fixat -
Un preț absurd,
Ridicul
Și meschin,
Cu care-aș fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Și-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar și altora!...
Și-azi un ciocoi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre sărut sau poezii despre sinceritate
Profesorul Cumpănașu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!... Am aflat că ești erou și că ți-ai vărsat sângele și ți-ai primejduit viața pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porți semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică... Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ți spui cuvântul asupra drepturilor și întocmirilor țării. Totuși, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuții de masă, niște vorbe așa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinerețea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrânețe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre sânge, citate despre răsplată, citate despre profesori, citate despre modestie sau citate despre jertfă