Poezii despre natura umana, pagina 2
Călător
în lumea virtuală la plierea
spațiului fac o călătorie
în timp trimis să exe
cut
o misiune după re
setare de viață fără de moarte
voi apăra rasa umană de roboții
făcuți în loc de iubire de copii
de ființe vii muritori de rând
cu viață cu bucurie cu tristețe cu durere
fericiți sau flămânzi
iubitori de cyberspațiu
să-i protejez și să-i scot din beton
sticlă și tehnologie în natură
sau
ce-a mai rămas din ea
am înfățișarea lor - par de-a lor -
dar sunt o mașină, nu sunt
o
m
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre tehnologie
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre roboți
- poezii despre protejare
- poezii despre protecție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Necredință...
De unde atâtea stele-n frunte!?
Astăzi, nu mai există așa ceva!
Nu mai există om care să vrea
Să mute muntele din loc, altundeva...
Și nici nu cred că se mai poate!
Astăzi, e totul trist și-ntunecat
La fel ca sufletul din fiecare,
Iar dacă ți se pare că mă-nșel...
Demonstrează-mi că ești mai tare:
Nu băga-n seamă al meu păcat!
Poți oare tu să-mi demonstrezi
Că m-a orbit pe deplin necredința,
Tocmai în cei ce-ar trebui să cred
Și că singur îmi scriu sentința,
Când spun că: "toți suntem perfizi"?!
Poți oare tu să crezi fără să vezi
Că natura umană nu este dușmană,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre natură, poezii despre munți sau poezii despre existență
Natura umană
Oare de ce, precum natura, nu suntem tot o omenie,
Nu suntem falnici cum copaci și, drepți cum brazii din pădure
Și nici izvoare, clari nu suntem, nu ne unim o apă vie
Și norii nu ni-i plângem ploi, să sfarme rocile ce-s dure.
Nu suntem toți egali, un lan, cum grâu, porumb, însămânțați,
Să ne hrănim de aceeași pâine și, n-avem macii de rubine,
Iar ghiocei de-am fi, întâi, de ce nu ne învățăm lăsați
De ambiții, toporași să vină, lalele, trandafiri, oricine,
Iar munți de agripăm să fim semeți, din ce tot prăvălim,
Ce urcă, pe cărări să suie... de ce ne sfărâmăm 'n nisipuri
Și, chiar atunci, faleze-n soare de-am fi sortiți, de-ar fi să fim,
De ce nu credem că e loc pe plaja în visuri de risipuri...
Ghețari, rămânem mulți o viață, nu știm că și ghețarii plâng
Și se topesc din dulci, sărat, în lacrimile de oceane,
Iar oasele, ce se fac drepte, la rându-le în inel se frâng
Atoli sublimi, plini freamătul de-o viață, colorând ocheane...
Suntem orbiți de astrul zilei și nu vedem infinitate,
Unde comete, cât un fulg, își flutură cosițe în spații
Și sori giganți nu topesc praf, de-al meu Pământ, o sanctitate,
Iar Luna, luni... se întrepătrund, iubindu-se în gravitații?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre Soare, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre trandafiri sau poezii despre roci
Echilibru în natură
"Oare din porunca ta se înalță vulturul,
Și își așează cuibul pe înălțimi?"
Iov 39:27
Echilibru în natură
El se face cu măsură
E prin știință menținut,
Ori altfel este făcut?
Iată o muscă, exemplu dat
Cum este voi ați visat?
Da, vă mușcă mai când plouă
Pe sezon dă sute ouă.
Într-o săptămână-i mare
Să depună ouă în stare
Progresie dacă știți
Ce se întâmplă socotiți.
Număr nu vă pot rosti
Câte-n an s-ar înmulți
Însă o muscă cred că ar da
De lumea ar invada
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre păianjeni, poezii despre muște, poezii despre dușmănie, poezii despre înălțime, poezii despre vulturi sau poezii despre tată
Cer străin - Lume pustie
Străin Cer, străin Pământ, străin trup de,, sfânt",
nu-i,, gând" fără de răspuns, nici timp de omorât
(iertat), nu-i cale de reîntors viața la ce-a fost...
nu-mi amintesc, nici nu am cui să cer răspuns!
Gândul meu... simțirea mea... gându-i fără de
simțire, simțirea... fără conexiune, în derivă... Eu
și Lumea, totul pare a pustie, totu-i fără,, viață",
vraja... farmecul ori cântul ploii, sunt tăcute...
Moartea vie, fantomatică, domină natura lipsă,
latura umană...,, terfelită" între vieți, timpuri fără
de 'nțeles, glas de prunc țipând în vis, încă
nenăscut, mama lui încă... se zbate între vieți!
Pare a vis fără de noapte, pare a somn între
vieți, acum e liniște, chiar prea multă liniște, nu
mai plouă, nici nu ninge, nici a viață nu se
simte, parcă totu-i negru, chiar e negru, chiar...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ploaie, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri, poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt
Flori și făpturi
Ce proiecție divină într-o floare și-o făptură!
Bebeluși în buchet și în petale ivoire împachetați,
De Ea, Natura, zămisliți și protejați,
Fac deliciul celor ce-i privesc, admiră
Pe-o tulpină firavă ca de sulfină,
Cât îi dat în viață ca să înflorească și să țină.
Dintr-o floare se ivește o imagine ca din poveste,
O balerină sumar îmbracată în petale colorate,
Dansează atât de elegant pe ciripit de păsărele,
În zumzet de albine și foșnet duios de frunze,
De vânt purtate-n aer și plutind ușor
Ca ale ei gesturi de felină într-un dans amăgitor
Până se stinge n văzduh și-și dă al său duh.
Un fluture cu aripi desfăcute dintr-un boboc de floare apare,
În culori de- un verde praz și garnisit cu o dâră de lila,
Se înalță și plutește pe-ntinderea nețărmurită, albastră
A râvnitului răsărit de soare cu destinația apus...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (16 aprilie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre imagine, poezii despre flori, poezii despre culori, poezii despre adevăr sau poezii despre verde
Vârsta
Mai fantomatic luminează în grădină
Sălbatic trandafirii lângă gard;
O suflet liniștit!
În răcoroasa vie paște
cristalinul soare;
O sfântă puritate!
Un moș cu prețioase mâini
Oferă fructe coapte.
O a iubirii uitătură!
Comentarii
Titlul oferă o indicație a modului în care putem înțelege cele trei strofe, și anume ca "amprentele" a trei vârste diferite: tinerețea, vârsta mijlocie și bătrânețea.
Chiar dacă pare dificil de citit, imaginile folosite: "Sălbatic trandafirii lângă gard" reprezintă imaginea tinereții, "răcoroasa vie" e imaginea vârstei mijlocii iar "fructe coapte" este imaginea atribuită bătrâneții. Pentru ce formă de existență umană sunt valabile aceste trei imagini? Desigur, nu pentru existența urbană de la începutul secolului al XX-lea, dar nici pentru o viață rurală idilică pentru că entitățile numite "suflet", "puritate", "dragoste" sunt prea încărcate de conotații ale unei vieți izolate, care sunt mai degrabă legate de un mediu monahal-religios.
"Idilele întunecate" ale unui Adalbert Stifter1, precum în poezia sa "Noapte de vară", oferă o referință literar-istorică care poate ajuta la înțelegerea textului de față.
Chiar dacă faptul că textul are un loc special în opera lui Trakl și chiar dacă acesta nu a intenționat să-l publice, nu ar trebui să ne inducă în eroare în așa fel încît să respingem textul ca fiind irelevant.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre poezie, poezii despre tinerețe sau poezii despre iubire
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre sfinți, poezii despre rai, poezii despre legi, poezii despre infinit, poezii despre ignoranță sau poezii despre idei
Grodek
Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morții, întinsurile aurii
Și-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogolește; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniștea-n adâncul văilor adună
Nori roșii în care mânios Dumnezeu sălășluiește
Ce sângele sie-și vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârșesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopții și ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrănește astăzi o cumplită durere,
Nenăscuții nepoți.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre versuri
- poezii despre sânge
- poezii despre substantiv
- poezii despre țări
- poezii despre știință
- poezii despre zile
- poezii despre văi
Omul de zapada
Omul de zapada nu stie de ce
Ratiunea isi gaseste propriul echilibru, perfect, doar cu ajutorul iubirii.
El a suportat furtuna de saptamana trecuta,
Doar pentru a numara fulgii de zapada care cad.
Omul de zapada se gandeste la faptul ca
Ar fi foarte fericit daca ar trai cu adevarat...
Acum picaturile de ploaie i se preling pe corp, topindu-i zapada,
Si el simte cum toata greutatea vietii lui cade pe pamant
Si intra in apartenenta pamantului...
El capata brusc o stralucire stranie, ca de portelan.
El stie ca nu poate evada din aceasta conditie, aparent umana...
El face un efort ca sa compare
Aceste doua notiuni diferite: natura si libertatea...
El examineaza masinile mortuare negre, ivite brusc, parca, din zapada alba,
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre devenire, poezii despre alb, poezii despre secunde, poezii despre seară, poezii despre perfecțiune sau poezii despre noapte