Necredință...
De unde atâtea stele-n frunte!?
Astăzi, nu mai există așa ceva!
Nu mai există om care să vrea
Să mute muntele din loc, altundeva...
Și nici nu cred că se mai poate!
Astăzi, e totul trist și-ntunecat
La fel ca sufletul din fiecare,
Iar dacă ți se pare că mă-nșel...
Demonstrează-mi că ești mai tare:
Nu băga-n seamă al meu păcat!
Poți oare tu să-mi demonstrezi
Că m-a orbit pe deplin necredința,
Tocmai în cei ce-ar trebui să cred
Și că singur îmi scriu sentința,
Când spun că: "toți suntem perfizi"?!
Poți oare tu să crezi fără să vezi
Că natura umană nu este dușmană,
Acelor lucruri de care fugim,
Acelor lucruri care, azi, ne-ndeamnă,
Să nu trăim ca vitele-n cirezi?!
Înțelegi oare câte mii de ani,
Avem de când ne tot auto-pedepsim...
Inconștient?! Sau încă nu te-ai prins
Că suntem sortiți să nu ne trezim,
Până nu vom fi măturați de ani?!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre natură
- poezii despre munți
- poezii despre existență
Citate similare
Destin
Deși, spun unii, el a fost tiranul
ce ne-a robit o viață cu dictatura sa,
azi, când totul s-a sfârțit, oare sistemul
e diferit de celalalt... sau tot asa-i?
Ieri, nici nu aveai voie gura s-o deschizi
cenzurat erai întreaga lume-o stie,
azi poți vorbi, poți face orice să te extinzi
Dar vai, e ca glasul ce se stinge în pustie!
Totul relativ e mi se pare,
cu mic, cu mare, încercăm să ne mințim,
căci asta este lumea noastră cea reală-n care,
vrem să trăim, să fim, să dăinuim!
Că din pământ noi suntem și în pământ vom fi,
mereu de-acum-nainte și-așa până-n târziu,
atât ne-a mai rămas în lumea asta rece,
doar, să murim încet făr` de lumini la crestet!
Toți avem o soartă și un destin de urmat,
aici cei mici și neinsemnați vom face cea mai rămas,
să-nchidem ochii brusc, mulțumiți să fim de noi,
că am scăpat de chin și am scăpat de voi,
de cei ce fac destinul acesta blestemat
Ce e atât de negru și greu de urmat!
Dar vina toata o poartă, ei corbi cu negre pene
Ce ne mănâncă trupul și sufletul ni-l piere!
Dar, cine-s oare corbii cei negri și urați,
nu-s oare comuniștii și noii lor recruti?!?
Ce se numesc acu` politicieni și senatori,
dar e sunt ucigașii care-au lovit în noi!
În mintea lor stă gândul cel putred și-mpuțit,
să suportăm noi birul pe care l-au impus,
s-avem pe noi povara ce ne-a robit de ani
și care din pacate, va ține zeci de ani!
Dar, nu putem noi oare de boală sa scăpam?!?
Nu cred, deși aș vrea să sper,
dar asta este soarta ce-o avem de urmat,
drumul îngust cu piedici... destin, de alții dat!
poezie de Vasile Paul Maxim din nu a apărut (1996)
Adăugat de Vasile Paul Maxim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre negru, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre urări, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut sau poezii despre superlative
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul,
să nu mai zic de poftă!
Dar, din păcate, tu
nu ai deloc habar
Că-n inimă și suflet
ți-am ridicat altar,
Unde mereu mă rog,
să mi te am, în faptă!
Râvnesc ca un nebun
la tot ceea ce-nsemni,
Dar ce păcat că teama
mă ține la distanță.
De câte ori n-am vrut
să-ți spun totul în față,
Să fac să se grăbească
acele rugăciuni...
Îmi pare un blestem,
nu pot să nu mă tem,
Că ai putea să-mi spui:
"Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva,
îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu
mai mult decât poem!"
Nenorocită teamă,
parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă,
în suflet mi-ai pătruns!
Acum, mai port și grija
cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea
nu-l poate ține-ascuns.
Și nu e de mirare,
ar fi cu mult mai rău
Să se întâmple astfel,
să pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu,
tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință.
Singur mi-aș fi călău.
E visul prea frumos,
pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el
speranțe investesc.
Atâția ani de când
din el, mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn
de cântul unui bard!
Păcat că nu e nimeni,
care să mă-nțeleagă,
Să-mi înțeleagă lupta
și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubești,
fără să poți avea
În fața neputinței
nici cea mai mică vlagă.
Acesta-s eu, iubito...
Divinizez iubirea
Și tocmai de aceea,
n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am,
în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc,
zadarnic nemurirea.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre poftă, poezii despre poezie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)
De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...
poezie de Mariana Simionescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre noapte sau poezii despre lumină
Jignirile
Curg răutățile, e vremea lor,
Și par a nu se mai opri vreodată,
Se-aruncă peste oameni ca un zbor
De păsări mii în zarea-ntrunecată!
Curg răutățile și mândre ne cuprind
Și ne privesc apoi triunfătoare,
Suntem mâhniți și suspinăm în gând
Și printre lacrimi ne punem o-ntrebare!
Oare, sunt flori pe care de le-am lua
Punându-le-n trăirea celor care
Jignesc crezând că e normal așa,
Ar înțelege că lasă supărare?
Oare, sunt raze și-un soare-n Univers
Ca sufletul să le cuprindă-odată
Iar vorba lor să fie ca un vers
Ce-l repetăm, cu drag, până și-n șoaptă?
Oare, câți știu că a jigni nu e
O clipă când ești bun și-ți dă mândrie,
E-o răutate... ucide zilele...
Dar astăzi, vreau s-o cred... copilărie!
Azi, mulți nu știu că-n clipa când jignești,
Nu ești mai bun, ci te disprețuiești!
poezie de Lili Șipoteanu (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre răutate, poezii despre mândrie, poezii despre zile, poezii despre versuri sau poezii despre supărare
Haina nebuniei
Ah, ce mult te-aș mai iubi
Mai mult decât te iubesc!
Degeaba-ncerc să m-abțin:
Nu pot să mă stăpânesc!
Inima mi-a luat-o razna...
Mintea, sufletul săracu'!
Toate-mi țipă după tine...
Nu-i ca naiba, e ca dracu'!
Și cum oare aș putea,
Să m-abțin, când știi și tu
Cât de mult am mai luptat,
S-ajung să-ți fur zâmbetu'!
Și nu doar pentru o clipă,
Ci pentru o 'ntreagă viață!
Și când te gândești c-odată...
Aveai inima de gheață!
Vezi ce face dragostea?
Să nu te mai prind că negi,
Tot ce poate face ea,
Doar să poți s-o înțelegi!
Să nu mă mai crezi nebun,
Ba din contră: să îți placă
Toată această nebunie
Care astăzi ne "îmbracă"!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (4 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre inimă sau poezii despre gheață
I: Eu știu că un maestru, o ființă iluminată nu ar trebui să vrea nimic de la tine. A. M: Vezi tu, dragul meu, un Maestru de fapt va vrea Absolut Totul de la tine pentru a-ți oferi doar Nimic, și firește El nu va vrea Nimic oferindu-ți Totul. Aș spune că felul în care curge comportamentul unei ființe complet realizate este la fel ca și al lui Dumnezeu, căci în esență ei sunt una. Oare știe cineva cu adevărat ce bucurie sau ce dramă îi va oferi astăzi Dumnezeu? Așadar, un Guru este atât de paradoxal de imprevizibil pe cât este de clar și previzibil, exact cum e exactitatea unui ceas. E foarte interesant că oamenii vin aici pentru a vorbi despre cum ar trebui să fie un maestru și nu despre cum sunt ei și mai ales Ce sunt ei, înțelegi? Oare cum ar fi dacă azi ai muri și ai ajunge în fața lui Dumnezeu, ce i-ai spune? Probabil mai întâi te-ai așeza frumos picior peste picior, și apoi ai spune ceva de genul: - Și Acum să vorbim despre Tine Doamne, să vedem dacă corespunzi exigențelor mele. Apoi vreau să știu dacă ești demn de încrederea și credința mea, pentru că atunci când mușchii ego-ului meu au vrut câte ceva tu te-ai cam fofilat, și după aia, așa vreo 3 secunde să povestim și despre mine, dar repede, te rog, că mă grăbesc, că... am o mulțime de treabă.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vorbire
- citate despre prezent
- citate despre încredere
- citate despre timp
- citate despre secunde
- citate despre religie
- citate despre picioare
- citate despre paradox
- citate despre moarte
Eu sunt Elena...
Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt și foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viață n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!
Nu vreau să-mi îngrădești cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greșesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.
Suntem veniți pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calități, rele și bune
Oameni suntem, și toți greșim!
Elena sunt! Iubesc iubirea
Și oamenii mult îi iubesc,
Pentru că așa îmi este firea
Și recunosc când eu greșesc!
Nu poți să spui că ești perfect
Când tu nu poți să înțelegi
Că de ești om, ești și defect
Și e ceva ce nu alegi!
Eu sunt Elena! Mai sunt și zăpăcită.
De mă cunoști, pe loc mă îndrăgești,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăcești!
poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre vânt, poezii despre perfecțiune, poezii despre noroc, poezii despre foc, poezii despre cuvinte sau poezii despre cunoaștere
Oare
Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?
Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?
Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?
Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?
Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuți,
Oare pentru altcineva ar mai conta?
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre becuri sau poezii despre amintiri
Oamenii se transformă. Viața este într-o continuă schimbare. Nu mai ești cel de acum 10 ani și nici viața ta nu mai arată la fel. Observă asta și nu mai permite să rămâi blocat în ceea ce credeai că știi despre tine și despre viață. Nostalgiile sau regretele legate de trecut sunt modalități prin care încerci să recreezi în prezent lucruri care nu mai există. Nu confunda loialitatea cu rigiditatea și incapacitatea de adaptare. Nu te agăța de trecut. Cu 10 ani în urmă poate nu îți imaginai că tu vei fi așa cum ești astăzi. Acum ai o altă viață. Fie pentru că ți-ai creat-o pe măsura visurilor tale, fie pentru că te-ai lăsat purtat de ceea ce ți s-a întâmplat. Oricum ar fi, tu ești altul astăzi. Acceptă asta și bucură-te de toată călătoria pe care ai făcut-o până acum și fii deschis la tot ceea ce urmează să trăiești. Trecutul este o lecție, prezentul este o oportunitate, iar viitorul este scenariul pe care îl creezi. Cu lecțiile însușite, încredere în tine și flexibilitate. Cel din trecut nu poate să îți creeze viitorul, ci doar tu cel de azi, poți să fii arhitectul viitorului din visurile tale. Fii deschis, atent, flexibil și adaptează-te... pentru a-ți transforma visurile în realitate.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre visare, citate despre viitor, citate despre lecții, citate despre schimbare, citate despre realitate sau lecții de engleză
Adevăratele comori
Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să știi ce-i Sacru?
Ce-i oare mai frumos decât să poți
Simți cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poți iubi pe toți:
Dușmani, nepoți, necunoscuți, netoți...
Ce-i oare mai frumos decât să poți,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poți trezi pe oricine din "morți",
Să fii tu însuți o minune.
Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în brațe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze și pe ei:
Că nu doar de tristețe poți să plângi!
Ce-i oare mai frumos decât să simți
Pe pielea ta exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea să te minți
Că nu meriți toate aceste averi!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre minciună, poezii despre legume sau poezii despre frumusețe
Știu, te înțeleg perfect
Cunosc durerea, am fugărit la rândul meu plăcerea.
Știu stresul, și nici până azi nu i-am găsit înțelesul.
Am simțit pe pielea mea așteptările celorlalți, părinților, societății, strivindu-mi visele sub bocancul autorității.
Auto-impuse, căci eu nu țin minte să le-o fi acordat,
Și dacă tot suntem aici, permite-mi să mărturisesc, că nu cred în păcat.
Am sufletul spălat, curățat de rugină,
Mă uit acum în jurul meu și mă întreb, oare cât mai are haosul de gând să țină?
Nu fii doar unul/una din duzină,
Privește dincolo de cortină
Și vezi dacă chiar ești, atât de limitat pe cât le place altora să crezi.
Te privezi, de tot ce e mai bun atunci când te maschiezi,
Întoarce-te la vremea în care obișnuiai să cânți, să crezi în dragoste și-apoi s-o desenezi.
Vreau ca tu să vezi, că ești frumos/frumoasă peste măsură, o notă unică pe a vieții partitură.
Să râdem împreună, de vremea în care ai crezut că viață chiar îți este pe dos, fără rost, când căutai lumina soarelui în băltocile de pe jos.
Nu are sens s-o dai la-ntors, nu are sens să te ascunzi, nu de mine,
Căci te cunosc din vremuri de demult, oh da, te cunosc atât de bine.
Și d'asta știu că nu mai ține, să privezi lumea de tine,
Și d'asta știu că vremea suferinței a trecut, că a venit timpul să te ridici, acum ai alte lucruri de făcut.
Renunță la scut, dezbracă-te la inima goală, fă-te de râs, doar așa, că să testezi, dacă încă crezi c-o să mai doară.
Și nu e prima oară, când te întorci la tine,
Nu e prima oară când simți deschidere, iubire.
Ai mai trecut pe-aici, toate îți sunt familiare.
Ți le dorești din nou, ti le dorești atât de tare.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre încălțăminte
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, să mi te am în faptă!
Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ține la distanță...
De câte ori n-am vrut să îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...
Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
Că ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu mai mult decât poem!"
Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.
Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
Să se întâmple astfel, să pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.
E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!
Păcat că nu e nimeni, care să mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubești fără să poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.
Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mareea din suflet. Iubirea
Nu-i nimic îmi spun. Cel mai prețuit este întotdeauna, în mintea noastră mică, cel care se desprinde, cel care pleacă, cel care ne înnebuneste în abc-ul simțurilor și ne lasă să-nvățăm singuri, că a iubi fără simțuri doare ca o răstignire și ca o renaștere.
Nu există nici un vinovat. Există doar lucruri care se decid fără noi în cel care rămâne și în cel care pleacă și drumul este lung, foarte lung, până la curcubeul din suflet
unde sforile de păpușă devin vizibile și te poți privi de la distanță cum intri iarăși magnetizat în fluxul și refluxul neiubirii.
Doar până la curcubeul din suflet îți spui, când încă crezi că iubirea este un dialog cu tine, -doar cu tine- pe care îl poți anula uneori, când l-ai descifrat.
poezie de Tania Felicia Kubitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre păpuși, poezii despre magnetism sau poezii despre devenire
Unde ești, copilărie?
Mare greșeală am făcut
când te-am părăsit pe tine.
De ce oare m-am grăbit
să-mi adaug ani și zile?
Acum m-a cuprins tristețea
c-am pierdut copilăria,
care e mult mai frumoasă
decât toată frumusețea.
Ghidușii, jocuri, isprăvi,
unde oare v-am lăsat?
Astăzi umblu prin dumbrăvi.
Bătrâneții m-am predat.
poezie de Dumitru Delcă (2 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre jocuri sau poezii despre bătrânețe
Să învățăm!
Am făcut destule-n viață,
Fel de fel de lucruri,
Dar să știi că nu pot spune
Care mi-au părut nimicuri.
Cel puțin din fiecare
Ceva tot am învățat,
Dintr-un lucru mic sau mare
Care mi s-a întâmplat.
Uneori ceva pe care
Mă bazam că îl știam,
Mă solicita mai tare
Și adesea mă-ncurcam.
Nici acum nu știu prea multe
Din câte ar trebui să știu,
Dintre lucruri mii și sute
Să învăț nu e târziu.
poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau citate de Mihai Leonte despre viață
Dacă s-ar face un sondaj, cred că omenirea ar fi sută la sută a renunțărilor, a răbdărilor și a plânsetelor. De ce nu ne făgăduim sufletelor noastre că VOM TRĂI și că VOM IUBI... așa cum cred că numai la 18 ani o poți face? De ce, oare? Trec anii și ne trezim aproape bătrâni, poate nu biologic neapărat, dar sufletește cu siguranță mai avem nevoie de resuscitare și am uitat printre griji și nevoi mature, să ne trăim de fapt viața. Cu timpul, devine mai important să avem confort material, decât spiritual, să avem case, cât mai mari și mai goale, indiferent că pașii noștri pe coridoarele sale și ale sufletelor sună sinistru a gol și a jale, purtăm lenjerii luxoase și trendy, dar dormim mai tot timpul singuri iar diminețile nu aduc niciodată urma chipului iubit pe perna de lângă noi. Cearceafurile sunt impecabile, doar un vis de undeva din trecut mai tulbură somnul nostru...
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre iubire, citate despre uitare, citate despre trecut, citate despre suflet sau citate despre siguranță
Mulți critici culturali inteligenți au observat că aproape că ne întoarcem în vremurile preromantice, premoderne, când căsătoria sau conexiunea în dragoste era o chestiune a rudelor, sfătuitorilor, și așa mai departe. Unchiul tău, ai tăi selectau cu cine să te căsătorești. În prezent este asemănător, dar în locul acelor înțelepți unchi bătrâni și a altora ca ei, există agenții de întâlniri, matrimoniale. Ceea ce ne oferă este exact dragoste fără "cădere", fără "cădere în dragoste", fără acea total imprevizibilă, dramatică întâlnire întâmplătoare. Și asta cred că este foarte trist. Cred că în zilele noastre suntem pur și simplu din ce în ce mai temători față de aceste întâlniri posibile. Ele sunt totul accidentale, dar rezultatul unei astfel de întâlniri, dacă o accepți ca pe ceva pentru care te-ai pregătit toată viața, este o altă poveste.
citat din Slavoj Zizek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre înțelepciune, citate despre zile, citate despre tristețe, citate despre rude sau citate despre posibilitate
Majoritatea oamenilor nu descoperă ceea ce este mai important în viață până ce nu îmbătrânesc prea mult ca să mai poată schimba ceva. Își petrec mulți dintre cei mai buni ani de viață urmărind lucruri care, în fond, valorează prea puțin. Deși societatea ne îndeamnă să ne umplem viețile cu obiecte materiale, în adâncul sufletului, partea cea mai bună din noi știe că bucuriile cele mai simple sunt cele care ne îmbogățesc și ne susțin. Oricât de grea sau de ușoară ar fi situația noastră din prezent, cu toții avem la îndemână o mulțime de bucurii simple care nu așteaptă decât să observăm că există și să le apreciem. Și pe măsură ce facem acest lucru, suntem tot mai fericiți. Suntem tot mai recunoscători. Și fiecare zi devine un dar uimitor.
Robin Sharma în Scrisorile secrete ale călugărului care și-a vândut Ferrari-ul, din scrisoarea Bucuriile cele mai simple ale vieții sunt și cele mai mari
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bucurie, citate despre recunoștință, citate despre important în viață sau citate despre fericire
Lucian: Să nu uit... La mulți ani, Lia!
Lia: Mersi, Luci, dar nu trebuia.
Lucian: Deschide-l, e cadoul tău, de ziua ta, din partea mea! Nu mi-l poți returna.
Lia: Ah, Luci... E minunat, dar nu-l pot primi.
Lucian: Ba da, pentru că ți l-am oferit din tot sufletul. Lasă-mă să ți-l prind, să vedem cum îți stă. Ridică-ți puțin părul, te rog... La mulți ani! Te iubesc! Atât de mult... Iar acum pot spune că inima mea e cu adevărat la locul ei, adică îți aparține ție, în întregime. Păstreaz-o pentru mine, te rog...
Lia: Mulțumesc, Luci. E foarte frumos... Și tare drăguț din partea ta, dar cred că ar trebui să mă retrag acum, așa că am să mă schimb, în rezerva mea.
Lucian: Nu, cum o să te retragi tocmai acum, când urmează partea cea mai interesantă? Trebuie să sărbătorim ziua ta!
Lia: Să sărbătorim?! Doar noi doi?! Și ceilalți?! Nu crezi că ar trebui să-i invităm și pe ei?
Lucian: Nu! Acum sărbătorim doar noi doi, fără ei. Iar împreună cu ei vom sărbători joi, când va fi cu adevărat ziua ta.
Lia: Ah... Bine, cum vrei tu.
Lia: Păi, ce fel de cavaler mai ești și tu?! Și ce fel de petrecere e și asta, oare?! Dacă tot m-ai invitat, pune muzica! Vreau să dansez, mai ales cu tine, maestre!
Lucian: Pun și muzica, imediat.
Lia: Păi, mai repede!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărbători, citate despre superlative, citate despre păr, citate despre muzică sau citate despre mulțumire
Să mori din dragoste de oameni...
Să mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, aș accepta să mor
Aș accepta din dragoste de oameni să mor
De ce aș fi de-acord să mor așa-n zadar
Poate că, pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit
Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu
Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
Să stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Și aș mai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii să beau o cană cu vin...
De ce cu oamenii săraci, poți să mai simți plăcerea?
Nu de plăcere este vorba, așa poți să înțelegi durerea,
Durerea poți s-o simți numai la ei în casă...
Când nu au ce mai pune copiilor pe masă.
Când treceți pe lângă casa de copii orfani
Nu ezitați să-i alintați și să le dați bani
Chiar dacă-n fiecare zi ne tot rugăm la sfinți
Vom fi fără să vrem, în zilele ce vin, orfanii de părinți
Să ajutăm bătrânii, să nu trăiască-n umilințe
Lăsându-i să înțeleagă că pentru noi sunt ființe
Să le mai dăm motiv cu noi să mai trăiască
Chiar dacă într-o zi au să ne părăsească
Și ar mai trebui să mergem în spitale
Să observăm, cu dragoste de oameni, cazuri reale
Să căutăm să sprijinim pe cei ce sunt în suferință
Să apelăm la știință, să nu uităm și de credință
Revin și spun, că nu mi-e teamă, să mor
Din dragoste de oameni pentru oameni
Să încercăm să ne unim doar în eforturi
Avem mame și copii morți în avorturi
Spuneți-le celor ce luptă-n van
Pentru petrol și gaz metan
Că nu mai vrem să ne încălzim
Și nu mai vrem să tot murim
Nu ne interesează nici burse care cad
Nici conturi de miliardari ce scad
Suntem datori pentru copiii noștri
Să nu murim acum ca proștii
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plăcere, poezii despre mamă sau poezii despre știință