+linistea +marii

Domniţa Voichiţa

"Atunci voios şi aprig ea
războiul în fruntea oştii sale a trecut."
Puşkin: Poltava

Cu adormitele lui valuri
se mişcă Sociul între maluri
Şi pe deasupra lui uşor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre faţa râului şi-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Şi Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur şoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peştişor tresare
Şi iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.

Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (aprilie 1833)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava morţii

I

Acum e toamnă, e vremea fructului care cade
şi-a unei călătorii lungi pe apele uitării.

Merele cad ca nişte picături mari de rouă,
umplându-se de vânătăi, pentru-a evada din ele însele.

Şi-a venit timpul de plecare, de a-ţi lua rămas bun
de la tine şi-a găsi o ieşire
din sinele care se prăbuşeşte.
II

Ţi-ai construit nava morţii, ai pregătit-o?!
O, construieşte-ţi nava morţii, pentru că vei avea nevoie de ea.

Gerul neîndurător e aproape, merele vor cădea
unele după altele, rănindu-se, pe pământul îngheţat.

Şi prin aer vine moartea ca un miros de cenuşă!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem doi copii ai mării

Suntem doi copii ai mării
tu sirenă şi eu val,
Ne-întâlnim în faptul serii
lângă farul de pe mal.

Luna se-oglindeşte-n apă,
pescăruşi-au adormit,
Întunericul îmbracă
cuprinsul nemărginit.

Liniştea nopţii coboară,
ascultăm cum cântă marea,
Iubirea ne împresoară
până se aprinde zarea.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permanenţă

Ţărmul granit i-a reproşat mării:
"De ce, oră de oră, eşti altfel, buiacă,
Schimbătoare şi-agitată? Uită-te la mine
Şi află cum forţa cu liniştea se-împacă."

Marea a răspuns ţărmului stâncos:
"Din adâncul apelor întinse, peste tot stăpâne,
S-a ivit pământul. Am fost aici înaintea ta.
Ţărmurile se prăbuşesc, dar eu voi rămâne."

Atunci a răsunat o voce deasupra celor doi:
" Voi aveţi un sfârşit, cum are tot ce-i trecător,
Dar Eu Sunt Cel Ce Sunt, etern şi permanent,
Sursa şi casa de pe urmă-a tuturor.

poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cornul mării, cornul serii

Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfăşoară
Într-o horbotă uşoară;
Umbra serii de vioară
Creşte-n liniştea adâncă.

Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.

Străluceşte în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soţia
Sufletelor în pierzare.

Ţipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra creşte ca o floare,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

cetaceu avan
harpoane ascuţite
liniştea mării

haiku de Dan Costinaş (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis... la malul mării...

Răsare-n ochi
speranţa
unui zbor
în visul
nemuririi...

Cu degete subţiri
atingem versuri
înşirate-n
cărţi eterne...

Şi gândul
zboară
spre liniştea
cuvântului
şoptit
la malul mării...

poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Eminescu

Eminescu! Graiul razelor scântietoare-n veşnicie,
Poetul cu sufletu-lumină şi gândurile-n cer.
El cheamă cu a sa privire, inimi torturat-n nefericire, Dăruindu-le maşina trecerii în destine cu prietnicie.
Maestrul ce întinse mâna spre bolta înstelată,
Atingând cu degetul, fiecare stea imaculată.

Ah, omul frumuseţii! Plete lungi, negre ca noaptea,
Cu gene ca perdelele unor ferestre nemărginite,
Ce tăinuiau, scrisul unor chinuri viitoare adormite.
Natura, fiindu-i muza sălbatică ce se zbătea,
Pentru liniştea geniului ce-n lume suferea,
De neînţelegerea limbilor ascuţite ce-l împungea.

Şi oare cum are cheia oricărei uşi?
Păşind în case dezgolite ca un sfânt.
Glasul mângâitor, făcându-i pe duhuri să fie duşi,
Lăsând în locuinţe un cald vânt
Pentru răscoală inimilor uşoare,
Care mai apoi, au dat viaţă fiecărui cuvânt ce moare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Spătaru (17 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!